4,107 matches
-
rândului. Restaurantul era în schimb foarte populat, fețe tinere și vesele se ițeau dincolo de geamurile mari și aburite, parcă erau peștișori de aur într-un acvariu uriaș. Două pelerine, două femei în vârstă, intră în restaurant, caută o toaletă. Se leagănă pe picioare atunci când merg, ca un pachebot bătut de furtună : vârsta, artroza, hainele grele cu care sunt îmbrăcate. Clienții așezați la mese se uită uimiți la cele două pelerine, le pot surprinde foarte bine privirile dincolo de geamul care ne separă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
penetrant: /aici pier nebunii care râvnesc lumina.// O clipă i-a trecut prin minte munții înalți/ cu brazi și ciute, lacul de smarald/ în care se-oglindeau /el și iubita sufletului său, / rămasă să-ngrijească de copii./ Apoi marea, valurile legănând/ corabia cu care se învrednicise să pogoare/ din traiul lui patriarhal. Dar ghes/ i-a dat dorința/ de-a avea fărâmă /din focul pe care l-ar putea / la rându-i dărui la ai săi frați./ Și-a continuat. // Tunelul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
se pornește/ Fără grijă de păcat,/ Cu Satan încălecat/ Ce din dinți grozav scrâșnește/ Și tot blastămă turbat". Încheierea este într-o feerie de pastel la poemul Baba Cloanța: "Iară-n urmă liniștită/ Dulce unda-și alină,/ Și în taină legăna/ Fața lumii înnălbită/ Ce cu ziua se-ngâna...". Astfel apare determinismul ce anunță inițiatului sfârșitul: Când pe malu-i trece noaptea/ Călătorul șuierând,/ Printre papuri când și când/ El aude triste șoapte/ ș-un glas tainic suspinând." În fiecare poem și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-ne din eternitate: "sunt lebăda din zodiacuri...". Închipuiam atunci o pasăre măiastră, o lebădă... neagră, universul, izvorul gândurilor noastre. Mi-a preluat ideea și a cuprins-o într-o înălțare divină, el însuși devenind apoi o lebădă astrală. "Iar steaua legănându-se-n pahar/ A îndurat în veșnicii pustiuri...". De aceea i-am dedicat în prima mea carte poemul Daneb (steaua principală a constelației Lebăda). Această spațialitate pe care o întâlnesc în rare cazuri poetice, aici, în acest poem petrescian se
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
vis situații pe care credeam că le-am uitat în totalitate. În aceiași ordine de idei, când visăm, revedem persoane pe care le-am cunoscut cu foarte mult timp în urmă, auzim o muzică sau un cântec care ne-a legănat în cea mai fragedă copilărie sau încă mai simțim un parfum care într-un anumit moment al vieții ne-a trezit interesul. Astfel de fenomene își au originea în faptul că subconștientul înregistrează toate impresiile asupra cărora s-a concentrat
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
vis situații pe care credeam că le-am uitat în totalitate. În aceiași ordine de idei, când visăm, revedem persoane pe care le-am cunoscut cu foarte mult timp în urmă, auzim o muzică sau un cântec care ne-a legănat în cea mai fragedă copilărie sau încă mai simțim un parfum care într-un anumit moment al vieții ne-a trezit interesul. Astfel de fenomene își au originea în faptul că subconștientul înregistrează toate impresiile asupra cărora s-a concentrat
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pictori, precum Coregio în minunata cupolă a catedralei din Parma, Urcarea la cer a Fecioarei Maria (1526-1528). Și pe unde, unde stele de argint mărite-apar,/ Firmamenbtul din oglindă își restrânge-n cerc ovalul./ Calea Robilor lactee ninge cu lumină valul,/ Legănată de legende, promoroacă de cleștar 967. Explorarea cerului, al acestui paravan aparent opac în timpul zilei, e datoria sufletului încoronat de spirit, e poarta la care cheia purtată la piept se potrivește. Eu ca o pulbere de aur m-am ridicat
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-se cât mai mult să aducă Cuvântul celor ce nu îndrăznesc din orgoliu să-l vadă. Poesia concentrează timpul fizic, metafizic și astral ca o sinteză a destinelor trecute, prezente și viitoare. Drag mi-i amorțitul drum, în zorii zilei Legănat pe vasta-ntindere de grâu, Când cu foc îmi umplu nopțile pupilei Horele de soare dănțuind pe râu. Natură, al plăcerii altar și-al suferinței, Mă-ncânți când frumusețea curată mă înveți Și mă-ncântați, țâșnite din arcurile minții, Ideilor
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de os1055 se coace oul filosofic și reverberează versurile-n matras, în destinul transmutat în cea de-a treia lume, cea dintre microcosmos și macrocosmos. A fost cândva pământul străveziu ca apele de munte-n toate ale sale în sine legănând izvorul clar și viu. S-a-ntunecat apoi, lăuntric, ca de-o jale, de bezne tari ce-n niciun grai nu se descriu. Aceasta-a fost când o sălbatică risipă de frumuseți prilej dădu întâia oară păcatului să-și facă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
parte integrantă din cunoașterea noastră. Astfel se explică de ce retrăim în vis evenimente pe care credeam că le-am uitat. În vis apar persoane pe care le-am cunoscut cu foarte mult timp în urmă, auzim melodii ce ne-au legănat în fragedă copilărie sau chiar revine un miros care, într-un anumit moment al vieții, ne-a trezit interesul. Este o dovadă a faptului că subconștientul a înregistrat tot ce conștiența obiectivă a perceput, uneori chiar în treacăt. Din acest
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a venirii Dv. la Fălticeni. Aveți dreptate, că trebuie triat dosarul. O voi face cu plăcere când voi veni la Dv. Dar, în aceeași măsură, am fi bucuroși să vă vedem la Fălticeni, ca să pășiți pe străzile care v-au legănat copilăria, acum peste o jumătate de veac. S au schimbat multe de atunci. Orașul păstrează încă o atmosferă patriarhală, pe care i o dau casele îngrijite, umbrite de livezi și amintirea condeierilor care s-au dus pe alte tărâmuri. În
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Fălticeni și mi exprim speranța că veți face o plimbare în Țara de Sus, să stăm de vorbă asupra planurilor Dv. artistice de viitor, să vă împărtășesc din preocupările mele, sau pur și simplu să admirăm peisagii care ne-au legănat copilăria. Fie ca rândurile mele să Vă găsească în plină însănătoșire. În speranța că voi mai afla vești (bune!) de la Dv., primiți asigurarea deosebitei mele considerații. Eugen Dimitriu 196 G. Scripcaru, prof. univ. dr. Specialist în medicină legală la Institutul
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
se găsească nici gloanțe, ca să fie împușcați. Guvernanți și politicieni, prea vă jucați cu focul ca să nu aprindeți o vâlvătaie socială. Cu și fără ajutoare sociale, cu și fără subvenții, cu și fără pomeni, societatea se radicalizează, pentru că prea vă legănați pe pânza de păianjen a averilor rău agonisite. Chiar nu vă temeți de o adevărată revoluție? Treaba voastră! Numai să nu spuneți că nu sunteți vinovați. 4 iulie 2008 Metamorfoza culorilor Motto:”Azi-noapte a plouat ca de-obicei, Că Dumnezeu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
lumea uitase,așa cum numai lumea știe să uite -, vechea axă București-LondraWashington, a fost sudat, lustruit și arătat uitucilor la oră de vârf, că uite, există, funcționează, produce efecte, securitate pentru toți. Rezematul pe o axă imaginară este ca și cum te-ai legăna pe o pânză de păianjen, pe o umbră, te poate face să te rătăcești în lumea fanteziilor, fără să-ți dai seama că atunci când te crezi în raiul păianjenilor, pânza se rupe și cazi, o altă modalitate de-a lua
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
parfumul firii, în lacrimă schimbându-l, și-mi fac din el o hrană de viață pentru Tine!... Așa că rădăcina se-nfige mai adânc, să smulgă din adâncuri puteri ascunse-n tină... Și mustu-acesta dulce, ce urcă-acum în mine, l-am legănat, doinindu-i în frunză verde, dorul, și-n gingășia florii mărturisind amorul am parfumat văzduhul cu dragostea de Tine!... Prin trupul meu subțire se urcă-acum spre ceruri, în gând de mulțumire, dorințele din lut... Cum ard în candelabre lumini lângă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
vântul, zburătorul, Bidiviu pe care-aleargă norul Către-albastre margini pe pământ: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt???... Zis-a vântul: Aripile lor Mă doboară nevăzute-n zbor! Întrebat-am luminata ciocârlie, Candelă ce leagănă-n tărie Untdelemnul cântecului sfânt: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care numai sunt???... Zis-a ciocârlia: S-au ascuns În lumina Celui nepătruns! Întrebat-am bufnița cu ochiul sferic, Oarba care vede-n întuneric Tainele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe trepte de lumină, în nesfârșit urcuș... Și crește-n „adormire” un trup sfințit în mine, ca-n Lazăr putrejunea se face Monastire și fiecare rană e-o boabă de rubin, iar lanțul se preschimbă în ochi de Heruvimi ce leagănă în Cruce Hristoși în răstigniri... Și limba amuțește! Căci ochiul vede-n sine o lume fără nume și mai presus de minte, ca-n Dimineața Sfântă când Roua Învierii scălda în Bucurie piciorul Magdalenei... ... Ce sfânt e Visu-acesta! Dar ce
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Visul meu, încă trei luni de zile... ... și crește-n „adormire” un trup sfințit în mine, ca-n Lazăr putrejunea se face Monastire și fiecare rană e-o boabă de rubin, iar lanțul se preschimbă în Ochi de Heruvimi ce leagănă în Cruce Hristoși în răstigniri... O, ce sfânt e Visu-acesta! Divinul și pământul, îngemănate-n mine... Metode diabolice și crime deliberate Aveam să aflu că cei din Celular și Secție care lucrau în fabrică fuseseră supuși unei probe de foc
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cum zicea pe dulcea limbă moldovenească. Apoi ne trimitea la muncă sau ne lua cu ziua la fermă. Voi citiți prin cărțile voastre de școală că țăranul se duce la coasă și adie vântul, se duce la seceră și se leagănă spicele, dar nu scrie în carte câtă sudoare i-a curs în ochi, în gură, pe șira spinării, câte bătăi are în palme, câți ghimpi l-au înțepat în călcâie, câte ploi l-au udat până la piele sau cât zăduf
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și a șters-o în California. Cei care mi-au rămas îi poți număra pe degete: Al, Marcus, Gilbert, câteva dintre fete... Încep s-o iau razna. E seară. Marea e aur lichid stropit cu punctulețe de lumină, și se leagănă cu un fel de plăcere automată sub un cer verde pal. Cât e de imens, cât e de gol acest spațiu nesfârșit după care am tânjit toată viața mea. Încă nici o scrisoare. Azi marea e mai zgomotoasă și pescărușii țipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o să se simtă mai liniștit după o partidă de înot. Era plin flux și marea arăta foarte calmă și mai cristalină ca de obicei. Privind în jos, de pe „muntele“ meu, înainte de a plonja, vedeam încrengăturile întunecate ale ierburilor de mare legănându-se încet, și peștii săgetând printre ele. Am înotat liniștit, urmărind acea „viziune a înotătorului“ asupra mării și simțind, o clipă, că posed și sunt posedat. Marea era o câmpie sticloasă, care se bomba ușor, mișcându-se lent pe lângă mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și întunecat. Sunetele acestea îmi evocă țăcăniturile ușoare ale perdelei de mărgele de la Capul Shruff; și încerc un sentiment straniu când mă gândesc la „casa mea bizară“, complet pustie și tăcută (cel puțin așa sper), cu excepția țac-țacurilor perdelei care se leagănă domol în briza mării. Apartamentul lui James este situat pe una din străzile lungi din Pimlico, ce duc în jos spre fluviu, și care pe vremuri arătau atât de părăginite, pentru ca acuma să devină elegante. E un apartament spațios, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
contrast, casa mea era rece și pregătită, parcă, să se preteze la vreuna din farsele-i sinistre. După lumina radioasă și colorată de afară, atmosfera dinăuntru părea cenușie și îmbâcsită. Se auzeau zgomote slabe, poate că numai perdeaua de mărgele legănată de curent. Am rămas câteva minute în hol, ciulind urechile. Mă întrebam dacă nu cumva afurisita de Rosina se întorsese și se ascunsese pe undeva ca să mă sperie. Am simțit nevoia să cercetez casa, sus, jos, în bizarele cămăruțe interioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și apa înspumată împroșcându-se din despicăturile și văiugile de piatră. Stâncile ude, pe urmă stâncile uscate, pe urmă câteva petice de iarbă cărnoasă și țepoasă, cu structură de cactus, pe urmă un tufiș de opățel, alb ca hârtia și legănat de vânt. Pe urmă iarba netedă de lângă turn. Pe urmă fundamentul turnului, pietrele masive, cârpăcite cu petice de licheni, și brăzdate de crăpături negre. Pe urmă, pe la mijlocul turnului, un picior de om, încălțat într-un papuc de gimnastică rebegit. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Oare Titus însuși putea ști? În sfârșit, înotă îndărăt spre stânca abruptă și, agățându-se cu mâinile și cu degetele de la picioare, își înălță cu ușurință trupul gol din năvala valurilor care se zvârleau înainte și îndărăt. Se cațără, se legănă pe creasta stâncii și se așeză gâfâind. — Titus, dragul meu băiat, îmbracă-te repede, uite prosopul. Se supuse, măsurându-mă din priviri. Ce s-a întâmplat? Plecăm undeva? — Nu. Dar mi-e teamă că taică-t\u ar putea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]