4,183 matches
-
și ultimul lucru pe care îl văzu au fost mâinile celor doi băieței, trăgând scaunul morții de sub tălpile Shahlei. Când orbi de tot înțelese că orbirea era o noapte perlată și de scânteieri de noroc: uneori îi zărea cercelul iubitei, legănându-se în ureche, sclipirile soarelui sau un uliu în zbor. Într-o dimineață, văzu în clar locomotiva și trenul, și pe urmă cortina căzu la loc. Locuia într-o ceață irizată și albă, care câteodată devenea gri ori se albăstrea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
era necesar. ― Nu era numai viața ta în balanță acolo. N-ar trebui să neglijezi asta. ― Dar numai viața mea era în pericol... Dovadă ce am ajuns să visez... Un individ care avea un cap lunguieț, pe care și-l legăna mereu deasupra mesei, a început să râdă cu sughițuri. "Bine, Galilei, abjură și vei fi liber"... După câteva clipe, probabil abjurasem, eram în stradă. Și, tot mergând eu, m-am izbit de un zid. Am luat-o de-a lungul
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
la pândă în spatele ușii ca o fiară, pașii sunau din ce în ce mai tare pe piatră și nu știam ce chip avea adevărul care se apropia de mine prin întuneric. În acest timp, cetatea dormea tăcută în jurul închisorii și mă gândeam cum se legănau chiparoșii plini de vânt. Pașii continuau să se audă tot mai clar. Sângele îmi înnebunise și era plin de o singură întrebare. Toate vorbele care s-au spus de la începutul lumii nu mai aveau nici o importanță... Uitasem de teoriile mele
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Astea aveau figuri sănătoase și huiduma se dădea în vânt după ele. Le apuca pe la spate de cozi. Fetele țipau speriate și-l băgau în neamul mă-si. Paraschiv căsca ochii la bărci, cu privirile sub fustele ălor de se legănau. Întâi i-a dus Bozoncea la o cârciumă și-au cerut pui fripți, au băut câteva kilograme de vin și mai cu inima plină au ieșit și ei să petreacă. S-au suit în lanțuri. Acolo cânta o fanfară pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
opriră două și le luară la masa lor. Nu se supăra Bozoncea. În zori, au lăsat bacșiș chelnerilor și au plecat cu lăutarii în trăsuri. Paraschiv se nimeri lângă Didina, care-l ținea pe staroste în brațele ei. Stăpânul adormise, legănat de trapul ușor. Nu spunea nimic pungașul. Privea numai cerul albicios și salcâmii despuiați ai Griviței. Copitele cailor loveau caldarâmul și în celelalte trăsuri se auzeau chiuiturile hoților. Lămpile albastre cu gaz aerian lăsau sub ele, pe trotuarele pustii, umbre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Nu prea mai dăduse nimeni pe la mine, prin studio, de așa de mult timp încât uitasem ce efect are, de obicei, locul ăsta asupra vizitatorilor, chiar și fără cele cincisprezece mobile imense de argint care atârnau în mănunchiuri, de tavan, legănându-se ușor în bătaia curentului creat de ușa deschisă. Grămada de ustensile electrice, măști de sudură și mănuși de lucru de sub mobile părea că le urcă în întâmpinare: stalactite și stalagmite. Niciodată curat, nici chiar în vremurile bune, studioul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ar trebui să închiriez un furtun din ală pentru curățenie industrială și să fac totul lună. — Vrei niște ceai? o întrebai pe Melanie Marsh. —Da, te rog. Rămase locului, în mijlocul camerei, înconjurată de mobile, cu picioarele depărtate, mâinile în buzunare, legănându-se ușor, când în față, când în spate, cu privirea fixă, aproape goală. Avea o înfățișare comună - părul de un șaten tern, prins la spate, siluetă potrivită - la fel ca și hainele. Purta blugi, ghete butucănoase și mai multe pulovere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cel de pe fundalul casetei. Cam pe la jumătatea poeziei, Sally se năpusti pe scări în jos și dădu să spună ceva. Șșșșșșșșșt! spuserăm, într-un glas. — Dar ieste... —Taci dom’le! Sally amuți. Lurch bătea fericit ritmul cu piciorul și se legăna dintr-o parte într-alta. — Bine că nu-i trageți și o horă! mormăi Bez. Cântecul se încheie zglobiu și o voce din spatele lui Sally zise cu reproș: — Păi, mă bucur că ne distrăm cu toții. Vocea era îndeajuns de rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Bez mă privi cu admirație. —Doamne ferește! Doamne apără și păzește! Numai dacă stau toată ziua după el să-i bag ceva în capul ăla sec. —Te-am văzut sus pe schelă, îmi spuse Ben, vârându-și mâinile în buzunare și legănându-se pe călcâie. N-ai amețit? Mi-a plăcut la nebunie, recunoscui eu. Parcă m-aș face trapezistă. —A trebuit să țip la ea s-o fac să se întoarcă, zise Bez. Dacă n-ar fi femeie, ar fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
așa ceva, să-i dai cuiva o doză, fără să știe, dar eram disperat. Am crezut că o să se mai relaxeze, dar abia dacă a avut vreun efect asupra ei. Vreau să zic că zâmbea cu gura până la urechi și se legăna cumva în ritmul muzicii, dar când am încercat s-o ating, mi-a luat mâna și mi-a pus-o la loc în poală. Nici măcar nu m-am putut apropia de ea atunci. Vizibil afectat de această confesiune emoționantă, Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
târziu, când Sara s-a întors ca să mă vadă, aveam deja grețuri. I-am dat în ziua aceea toți banii pe care-i aveam la mine, un pumn de dirhami și de maravediși; am văzut-o dănțuind și râzând și legănându-și șoldurile, izbind apăsat cu piciorul în podeaua camerei mele, jucându-și în palme monedele al căror clinchet se amesteca cu acela al joljol-ului, clopoțelul impus evreicelor. Era și timpul ca Salma să rămână însărcinată, căci Providența făcuse ca Warda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
visând la aventuri și vesele cuceriri, când nenorocirea și-a vestit apropierea. Numai că eu nu învățasem încă s-o respect, nici să-i descifrez mesajele. Întins alene în djerma largă, cu capul ușor înălțat pe o bârnă de lemn, legănat de flecăreala marinarilor care se pierdea armonios în clipocitul apei, priveam soarele, roșiatic deja, ce avea să apună peste trei ceasuri pe malul african. — Mâne în zori, vom fi la Misra-Veche1, îmi strigă un negru din echipaj. I-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
oblon ajungea până la noi mugetul prelung al unui bivol. Circaziana mea trase zăvorul și se rezemă de ușă. Pletele ei desfăcute se revărsară primele, căzu apoi rochia. În jurul gâtului dezgolit se arăta privirii un șirag de rubine, piatra din centru legănându-se mândră între sâni; în jurul taliei goale, o cingătoare fină din fir de aur împletit. Nicicând ochii mei nu contemplaseră o femeie atât de bogat dezgolită. Veni să-mi șoptească la ureche: — Alte femei ar fi vândut pe preț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
demn de califii de dinainte de perioada decadenței, ca de pildă al-Maamun, fiul lui Harun al-Rașid, fie ca Atotputernicul să le dăruiască mila Sa și unuia, și celuilalt! Când, a doua zi după această întrevedere, am ieșit pentru prima oară slobod, legănându-mi brațele, din incinta închisorii, când am pășit pe podul Sant’Angelo spre cartierul Ponte, nu mai păstram nici amărăciune, nici resentimente asupra captivității mele. Câteva săptămâni de stat în lanțuri grele, câteva luni de servitute blândă, și iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care treceau. Bărbați în haine negre și tipicele pălării cu boruri largi, unele din ele cu blană pe margine, chiar și pe căldura din Orientul Mijlociu. Femei în rochii lungi, lipsite de formă, intrând și ieșind din magazine, pungi de plastic legănându-se. Uri surprinse privirea lui Maggie. —Fanatici religioși. Vor pune stăpânire pe acest loc. În orice caz, vom afla curând ce a văzut tatăl meu. Avocatul lui a fost plecat din țară. S-a întors azi-dimineață și a găsit scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nou la drum. Mai merseră cam o sută de metri când, cu o mișcare bruscă, el se întinse spre butonul de volum al radioului și dădu foarte tare. Apoi schimbă posturile până găsi o muzică rap bubuitoare. Mașina parcă se legăna. Maggie, pe care începuse s-o doară capul din cauza zgomotului, se întinse spre același buton și dădu mai încet, doar pentru ca Uri să se mai întindă o dată și să dea și mai tare ca înainte, mâna lui rămânând acolo pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
câteva al căror sens îi scăpă. Era o instrucțiune să folosească săgețile de pe tastatură pentru a se mișca înainte și înapoi, la stânga și la dreapta. Încercă și privi uimită cum sprintena vampă de pe ecran se mișcă înainte, smucit, cu brațele legănându-se, într-o simulare a mersului omenesc. Părea să fie într-un fel de grădină virtuală, cu arbori maronii, tomnatici, care se legănau într-un vânt slab. Era ca și cum Maggie ar fi mânuit o cameră, furișată la câțiva metri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
la dreapta. Încercă și privi uimită cum sprintena vampă de pe ecran se mișcă înainte, smucit, cu brațele legănându-se, într-o simulare a mersului omenesc. Părea să fie într-un fel de grădină virtuală, cu arbori maronii, tomnatici, care se legănau într-un vânt slab. Era ca și cum Maggie ar fi mânuit o cameră, furișată la câțiva metri în spate și deasupra avatarului ei, una care urmărea fiecare mișcare a lui - a ei. Acum, pe măsură ce înainta printre copaci, frunzele se iveau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în vizorul unei camere ce plutea deasupra capului ei. Acum era înconjurată din toate părțile de clădiri, aranjate ca într-un campus universitar. Unele erau tradiționale, construite din cărămidă, altele moderne, din oțel și sticlă. Pe măsură ce avatarul înainta, cu brațele legănându-se metronomic, Maggie observă suprafața pământului, pavată exact cum ar trebui să fie o alee de campus. În fața ei era o rampă cu niște cuvinte înscrise pe ea, care deveneau lizibile doar dacă te apropiai. Bine ați venit la facultatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lăsase inconștientă dintr-o singurtă lovitură, care furase o mașină și care cine știe ce mai făcuse la viața lui. Cum putea să aibă încredere într-un astfel de bărbat? Toate astea i se învălmășeau în minte în secunda în care se legăna pe margine, înainte să se hotărască să sară. Urmă căzătura - dar fu una ușoară, nu mai mult de jumătate de metru, ca și cum ar fi ratat o treaptă pe întuneric. Împiedicându-se, alergă până când nu mai putea fi văzută de pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
acum avea în față o porțiune de pământ orizontală. Și putea zări sursa cântecului, deși acesta fusese înlocuit cu un refren mult mai grosolan, un fel de imn fotbalistic, ce trebuia cântat de o mulțime de oameni care să se legene la unison. Hinei ma’tov u’ma’naim, shevet achim gam yachad... Era protestul Brațelor din Jurul Ierusalimului, care era încă în vogă. Maggie n-a fost în viața ei atât de bucuroasă la vederea unei manifestații politice, n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că îl aleseseră. —Ești ziaristă? întrebă o femeie care purta o pereche de ochelari mari, ținând de mână o adolescentă, poate fiica ei, într-o parte și un bărbat cu înfățișare de rabin, de vârsta lui Maggie, căruia i se legănau franjurile șalului de rugăciune, în partea cealaltă. —O, nu, zise Maggie imediat și, chiar fără să planifice asta, exagerându-și accentul irlandez. Sunt în vizită. —Ce, turistă? Turistă. — Nu chiar, dragă. Sunt mai mult în pelerinaj. Suna ostentativ, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și acum erau destui, mulți înfășurați în șaluri mari, alb cu negru, cu fața la perete. Unii lăsau șalurile să le acopere capul, precum boxerii în halate cu glugă pregătindu-se de luptă. Alții le purtau pe umeri. Toți păreau să se legene înainte și-napoi pe călcâie sau să se balanseze într-o parte și-n alta cu ochii închiși. Maggie încercă să se apropie. —Ești evreică? o întrebă cu un accent european o femeie impunătoare. Dădea din cap și zâmbea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
irlandezul scandalizat? Tu, Bono, nemernicul celălalt, cum îl cheamă, Bob Geldof? Și toți ceilalți binefăcători cu inimile rănite care vin cu accentul ăla care te face să te simți vinovat. N-o să meargă de data asta. Se lăsase pe spătar, legănându-se pe picioarele din spate ale scaunului, mestecând guma cu nicotină mai hotărât ca niciodată. Asta nu e o negociere cu cine știe ce culegători de banane din Africa. Deții ceva de care am nevoie. Și nu ai nici o alternativă, Maggie. Nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că nu avea nici un sens, dar se simțea de parcă toți știau ce i se întâmplase în ultimele câteva ore și nu suporta să fie văzută. —Domnișoară Costello! Bună! Era o funcționară de la recepție, cu o coadă de cal care se legăna în timp ce țopăia prin hol, fluturând o bucată de hârtie și strigând tare după ea: —Domnișoară Costello, vă rog! Ca și cum ar fi vrut doar să o facă să tacă, Maggie traversă repede parchetul lustruit, sperând că nimeni altcineva nu mai observase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]