5,217 matches
-
prin povestiri, eventual modificându-le puțin. Din trecut, omul de acțiune trebuie să știe să degajeze elemente permanente și reguli eficiente; nu are a descoperi acolo modele pe care să le reproducă"226. În acest context, acțiunea politică își revendica legitimitatea din capacitatea sa de a acționa într-o lume în plină mutație. Omului politic modern i se cerea familiaritatea cu cifrele, familiaritate care permitea înțelegerea stărilor de lucruri în urma examinării diferitelor serii statistice prin care trecea schimbarea, nu să dea
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
1958 până în 1966 putem susține rezumă Michel Amiot că politica statului a constat în a pune accentul pe dotările tehnice, considerate mijloc privilegiat de a determina colaborarea asociațiilor cu scopuri diferite, dincolo de ideologiile desuete și periculoase"251. În același timp, legitimitatea dotărilor mai consta, în ochii urbaniștilor și ai aleșilor locali, în capacitatea lor de a genera în mod automat viață socială, la care să acceadă cât mai mulți și care să asigure caracterul demn al orașului sau al cartierului, să
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în zeflemea slăbiciunea reprezentativității lor autoproclamate, care nu poate fi o piedică în calea sufragiului universal, în special atunci când asociațiile sunt suspectate că ar servi ca rampă de lansare unui concurent politic. În ce le privește, presate să facă dovada legitimității lor, asociațiile trebuie să se mobilizeze și să-și arate eficacitatea. Activismul lor putea fi benefic pentru acțiunea publică, dar în aceeași măsură putea degenera într-o continuă opoziție, ca singura modalitate de a arăta că există. "Multe asociații menționează
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
apei, de care se ocupa de fapt la origine"412. Întreprinderile private de asigurare a serviciilor urbane vor profita de perioada de creștere urbană (1954-1974)413 ca să se dezvolte. Rata urbanizării a crescut în Franța de la 56 % la 75 %. În fața legitimității statului investitor, întreprinderile din sectorul privat s-au orientat în special spre servicii de gestionare și exploatare, fără a ignora diversificarea activităților în domenii complementare profilului lor inițial. Această strategie s-a tradus, în mod curent, prin recurgerea la contracte
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
organizatoare a raporturilor politice și sociale"471. Printr-una dintre acele viclenii ale istoriei, ne-am putea gândi că aducerea la lumină a faptelor de corupție ar fi tertipul prin care marile grupuri ale serviciilor urbane vor fi interpelate în legătură cu legitimitatea intervențiilor lor, provocând o dezbatere privind orientările prestațiilor lor472. Dar această perspectivă ar cere mai întâi ca Franța să-și schimbe moravurile politice. Este știut însă faptul că primarii consideră dezvăluirea conflictelor ca pe un obstacol în calea afacerilor profitabile
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
474. Problema gestionării delegate se pune atunci când e vorba de fondul ei politic. Dacă atribuirea unei delegări de serviciu public se face pe ascuns sau fără punerea în concurență a operatorilor potențiali, este exclus să se vorbească de o oarecare legitimitate a sistemului"475. Interesul unei proceduralizări a acțiunii publice nu este acela de a opune "eficacitatea discretă" a unui cerc închis de decidenți transparenței depline a negocierilor constitutive ale acțiunilor publice. Dacă cea dintâi face să nu știm în numele cui
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de locuitori prin legea din 27 februarie 2002 cu privire la democrația de proximitate, recunoașterea acestei mize civice s-a tradus printr-o înflorire a organismelor de participare democratică presupuse că ar face ca acțiunea publică locală să câștige în eficacitate și legitimitate. Asistăm, totuși, la o veritabilă democratizare a modului de conducere a orașelor? Observațiile privind instituționalizarea participării suscită circumspecția analiștilor. Raportată la idealul de asociere a unui număr mare de oameni la deciziile care privesc viitorul orașului, realitatea participării democratice este
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
comunicare decât de una de participare, iar aceasta din urmă pare adesea să se dizolve în prima. Așa cum constată cu amărăciune Catherine Grémion, "comunicarea ocupă acum în limbaj locul pe care l-a ocupat o vreme participarea"483. La adăpostul legitimității elective și al competențelor pe care le oferă legile de descentralizare din anii 1980-1990, aleșii locali par mai puțin preocupați să asocieze cetățenii la luarea deciziilor decât o făcea administrația consultativă la vremea ei. Marketingul politic, adesea deturnând subtil participarea
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
centrelor orașelor, atunci când municipalitățile afișează voința de a canaliza gentrificarea, angajându-se să mențină locuințele populare, ele își justifică alegerea atât prin prisma prejudiciului pe care l-ar aduce identității unui cartier distrugerea caracterului său tradițional popular, cât și în funcție de legitimitatea pe care o au de a interveni pentru a ajuta în mod specific populația cea mai vulnerabilă. Importanța temei mixității sociale în cadrul obiectivelor afișate de către politicile urbane relevă această voință de a face din teritorii particulare teritorii în aparență ca
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Prima sugerează că va fi din ce în ce mai greu ca orașul să fie condus fără locuitorii săi. Reprezentativitatea celor care guvernează orașele devine o condiție a guvernabilității lor. A doua prezice că decizia și acțiunea publice vor trebui, pentru a-și consolida legitimitatea și a câștiga în eficiență, să dea din ce în ce mai mult și mai regulat seama de temeiul alegerilor făcute și de metodele folosite. Exigența unei guvernări mai reprezentative a orașului Înainte de a dezvolta prezentarea acestor tendințe, să amintim că focalizarea pe guvernarea
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
prin cunoaștere A vorbi de „societatea cunoașterii” sau chiar de „societatea bazată pe cunoaștere” poate induce ideea unei societăți care folosește cunoașterea, ceea ce nu ar aduce nimic nou în analiza socială (ar fi un termen „redundant”). Dacă dăm metaforei o legitimitate (considerând că aduce o conceptualizare a unei realități noi), atunci vom căuta să găsim ce este cu totul nou și fundamental în ceea ce privește raportul dintre cunoaștere și societate. La această problemă s-a gândit D. Bell elaborând teoria societății postindustriale (a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Ba, mai mult, când sunt gerate în interior, instrumentele folosite sunt puțin adaptate și nedemne de luat în considerare. Dacă motivele care ar putea explica această situație sunt numeroase, ar fi interesant de știut dacă responsabilii cu comunicarea au suficientă legitimitate și recunoștință pentru a-și asuma rezultatul demersurilor de evaluare. Bibliografie Appel, V. (1999). Perrier: la mise en système médiatique d’une crise. Communication et Organisation, 16. Blanchet, A. (1985). L’entretien dans les sciences sociales. Paris: Dunod. De Certeau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
o îndreptățită încredere în cauza sa, în meritul și în norocul său, ea l-a făcut să creadă că treburile omenești sunt mai lesnicioase decât sunt și că el este pe măsura a tot ce ar fi vrut să întreprindă. Legitimitatea, nevinovăția, simplitatea și, în sfârșit, reușita revoluției din America, crearea formei extraordinare de guvernământ care a rezultat, erau numai bune să-l umple de iluzii. A crezut în atotputernicia adevărurilor pe care ea le-a făcut să triumfe. A crezut
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
steaua lui; se credea fără șovăială instrumentul destinului și omul de care era nevoie. Am crezut întotdeauna că era realmente convins de dreptul său, și mă îndoiesc că regele Carol al X-lea a fost vreodată mai pătimaș convins de legitimitatea sa decât Ludovic Napoleon de a lui; fiind de altfel deopotrivă de incapabil ca acela de a-și întemeia rațional credința: pentru că, dacă era stăpânit de un fel de adorație abstractă pentru popor, gustul lui pentru libertate era foarte mărginit
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de țarul Alexandru să editeze Codul Imperiului Rus. Postum îi apare volumul Amintiri despre Mirabeau și despre primele două Adunări Legislative ă1832). FALLOUX, FRÉDÉRIC ALBERT PIERRE, conte de ăAngers, 1811-Angers, 1886). Om politic, arhiepiscop, orator în serviciul bisericii și al legitimității monarhiei. Publică, în 1840, Istoria lui Ludovic al XVI-lea și, în 1845, Istoria Sfântului Pius al V-lea. Se afirmă ca partizan al dreptei în Parlamentul din 1846. A doua zi după Revoluția de la 1848 salută Republica, fără rezerve
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Definire și caracteristici generale Orice domeniu de studiu, orice acțiune sau proces se fundamentează pe baza unui set de principii, legi, norme sau reguli care capătă valoare de proceduri, acestea asigurând orientarea demersului respectiv spre atingerea obiectivelor propuse inițial, precum și legitimitatea sa. Plecând de la aceste considerente, putem afirma că procesul schimbării educaționale nu face rabat de la acest aspect, iar pentru o imagine mai clară, se impune de la început clarificarea unor concepte esențiale: normativitate, normă, principiu. Configurat ca un proces deschis, autoreglabil
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
bază: * Orientative, ghidând activitatea managerului școlar și a cadrelor didactice în acțiunea de implementare a schimbărilor; * Reglatoare, deoarece reprezintă un posibil criteriu de evaluare a calității schimbării educaționale sau de autoevaluare a "actorilor" schimbării; * Prescriptive, promovarea și respectarea acestora oferind legitimitate procesului inovativ (adaptare după C-tin. Cucoș, 1996). Deși principiile nu sunt sinonime cu legea, suntem de părere că ele exprimă esența acțiunii, relațiile logice ale procesului de schimbare și capătă o arie largă de aplicabilitate. Acesta poate reprezenta unul
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
aceștia mizează pe funcția simbolică a obiectivelor, ele având o semnificație majoră atât pentru membrii organizației, cât și pentru comunitate. Această funcție nu poate fi neglijată, principalul său avantaj constând în dezvoltarea capacității unei organizații de a dobândi resurse și legitimitate. O altă funcție atribuită obiectivelor organizaționale este cea de evaluare a comportamentelor sau a calității activităților desfășurate de indivizi, dar și a organizației în ansamblu. În acest sens, se impune stabilirea unor criterii concrete, utilizate atât ca standarde ale formării
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
vor fi lipsite de orice valoare reală. V. 2. Cultura organizației școlare Orice organizație există numai în virtutea unor obiective clar stabilite. Afirmația poate fi considerată, pe cât de adevărată, pe atât de incompletă. Obiectivele sunt esențiale pentru a oferi sens și legitimitate unei organizații, dar acestea rămân simple idealuri în absența factorului uman, a indivizilor care, prin calitatea activității desfășurate, prin implicare personală, pot transforma obiectivele în realitate. Se poate constata cu lejeritate faptul că la nivelul oricărei organizații coexistă două paliere
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
realizat la nivelul activității educaționale din școală, implicând cadre didactice, elevi, personal auxiliar și administrativ, dar și inspectoratele școlare. Deși în practica organizațională actuală proiectul instituțional și-a dovedit deja viabilitatea, mai pot persista unele întrebări legate de oportunitatea sau legitimitatea sa. În acest sens, trebuie să amintim faptul că, datorită viziunii și planificării riguroase a tuturor etapelor sale, proiectul are marea capacitate de a analiza și distribui cu rigurozitate ansamblul resurselor existente la nivelul școlii, necesare pentru îndeplinirea obiectivelor propuse
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
schimbare A devenit un lucru de necontestat că orice disciplină care își propune analiza realității în ansamblu, sau doar a unei părți din aceasta, își fundamentează întregul discurs pe cercetări efectuate la nivelul altor științe care îi conferă și susțin legitimitatea, iar educația pentru schimbare nu face rabat de la acest principiu. Deși relativ recent promovată în discursul educațional, ea nu a apărut pe un teren gol, ci valorifică cu succes ansamblul cercetărilor întreprinse la nivelul științelor socio-umane. Cu siguranță sunt mulți
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
limite între care, după Kant, acest "eu" poate fi în același timp judecător și judecat, actor pe scenă și totodată spectator în sală. Sunt limitele indicate (Mueller) ca fiind cele proprii pentru pozitivismul rațional al filosofiei kantiene, care au negat legitimitatea trecerii conștiinței de la "eu"-l cartezian la activitatea conceptuală, gândită, care au negat "eu"-lui reprezentativitatea pentru raportul spirit corp, pentru a-i recunoaște acestuia doar o dimensiune eternă și absolută. Este locul unde "eu"-l se face dependent de
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
la persoane sau atacuri formulate într-o manieră ostilă. De asemenea, este dificilă stabilirea unor criterii pentru a evalua conflictele din știri. Kahn și Kenny (1998) consideră duritatea tonului folosit (harshness of the tone) un criteriu pertinent; alții vorbesc despre "legitimitatea" versus "ilegitimitatea" unui atac sau despre evaluarea argumentelor și ideilor prezente în cadrul conflictelor (Jamieson și Cappella, 2007) ca fiind elemente de diferențiere valide. În astfel de studii sunt folosite, de regulă, diferite concepte care măsoară însă aceleași lucruri, fiindcă majoritatea
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
ale acestuia. Acțiunea acestor grupuri are ca efect distorsionarea spațiului public și alienarea marelui public. Noul spațiu public, specific societății mediatice, este un spațiu interactiv și o realitate simbolică, în care se derulează discursurile contradictorii a trei actori, care au legitimitatea de a se exprima public asupra politicii, și anume: 1. oamenii politici; 2. ziariștii (mass-media); 3. opinia publică (prin intermediul sondajelor de opinie, Wolton, 1989). Fiecare dintre cei trei actori dispune de un mod specific de legitimare în spațiul public: legitimarea
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
istoria democrației a fost dezvoltarea unei sfere publice moderne un spațiu comunicativ în care persoanele private se reunesc sub forma unui public, revendicând spațiul discursului public și cerând ca statul sa îi angajeze într-o dezbatere legată de chestiuni de legitimitate politică și interes public (Habermas, 1989/ 2005). Spațiului public habermasian, fondat pe luarea în considerare rațională (și oarecum elitistă) a punctelor de vedere opuse, pe consensul social și pe discuția rațională critică, i se adaugă în prezent un spațiu conflictual
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]