9,871 matches
-
la scriitori. Vorbeam de cărți. Vorbeam de minereu. Și cum ne-apropiam de jubileu, un turnător crescut între furnale, aduse vorba - despre Caragiale: „La Reșița, nu doar la Centenar e scrisul lui aproape de-oțelari. Vin maldăre de cărți în librării Dar noi vrem tot mai multe. Suntem mii (...) Ni-e Caragiale-aproape, oaspăt darnic. Și râzi când îl citești, cu-un râs amarnic...” E-n râsu-acesta o povață grea: Ai doborât o lume! N-o uita! Mihail NOVICOV - Mândria. În: Iașul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
adevărat că s-au tipărit - cu totul neîndestulător - versurile lui Eminescu. Dar tot atât de adevărat este că nu ne-am ostenit să scoatem la lumină și proza lui. Am căutat operele complete ale lui Creangă. Nu le-am găsit nici în librării, nici în cataloage, nici în planurile de perspectivă. Dar chiar dacă alături de Caragiale l-am afla editat pe Eminescu, și alături de Eminescu l-am găsi pe Creangă, n-am avea pentru ce fi mulțumiți. Trei stejari, oricât ar fi ei de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
spus Într-un articol din România literară, „Pericolele lecturilor prezidențiale”, că președintele Clinton a fost extrem de influențat de cartea lui Robert D. Kaplan, Balkan Ghosts. Mircea Mihăieș: Cartea este destul de populară. Aici, În Statele Unite, o vezi Încă pe rafturi În librării, sunt uimit. Vladimir Tismăneanu: Exact. Nu am o problemă personală cu cartea, sunt citat favorabil de autor, care de fapt nici nu s-a ocupat foarte mult de fosta Iugoslavie, mai degrabă de România, Grecia și Croația, foarte puțin de
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
o tipografie la Belgrad care avea să fie preluată de ragusanul Trajan Gundulović. La 1563, Ștefan Marinović înființează o tipografie la Skadar, ceea ce va face și nobilul din Kotor, Jerolim Zagurović. Tot atunci, la Skoplje se deschide una dintre primele librării din regiunea sud-slavă, aparținând lui Kara Trifun, urmată de altele la Vidin, Belgrad, Velico Târgoviște, Drenopolje. Aceste date vorbesc despre o formă de rezistență a ortodoxismului sud-est european, despre o tendință de emancipare a popoarelor balcanice, despre unitatea de credință
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Luther, Rousseau și Voltaire, că înseși realitățile timpului obligau la un studiu, de cele mai multe ori ambițios, având ca punct terminus crearea unui fundament logic în vederea disputelor teoretice și politice. Plecând de la vânzarea cărții, posibilă la vremea aceea prin edituri, tipografii, librării, anticariate, urmărind ștampilele, precum și însemnările manuscrise, vom observa calea plină de meandre pe care o parcurge o operă de la creator la cititor. Să ne mai mirăm atunci că exemplarele din scrierile lui Erasmus străbat distanța cuprinsă, să zicem, între Olanda
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de B., „Lumea și țara”, apărut la Cluj (1923-1940) și București (1940-1944), literatura ocupă un loc mai puțin însemnat. Munca de editor o începuse tot la Orăștie, unde, sprijinit de preotul Ion Moța și de băncile românești, înființează, în 1910, Librăria Națională „S. Bornemisa”, devenită ulterior și editură. Sub auspiciile Astrei, lansează colecția „Biblioteca scriitorilor de la noi”, între cărțile de început figurând și Frământări, debut editorial al lui Liviu Rebreanu. Dar cea dintâi lucrare editată în această colecție este „Almanahul scriitorilor
BORNEMISA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285819_a_287148]
-
înviforată și obidită, după cum atenția se mută de la cei buni (Ion și Ileana Pușcariu din Măgura), la cei răi (Mayer Lipot, funcționarul chezaro-crăiesc) sau de la satul idilic și tihnit la nenorocirile războiului, lipsit, pentru români, de orice motivație. SCRIERI: Catalogul Librăriei Naționale, Orăștie, 1912; Două iubiri, Cluj, 1922; ed. (Sufletu-mi de-odinioară), Cluj, 1929; Duhul cel rău, Cluj, 1927; Durerile Ardealului..., Cluj, 1927; Gazetele poporale din Transilvania și Banat, Cluj, 1939. Culegeri: Cele mai frumoase poezii populare, Orăștie, 1912. Traduceri
BORNEMISA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285819_a_287148]
-
de studiu pentru studenții români în facultăți de profil din Anglia, Olanda sau Suedia, schimburi de profesori, proiecte de infrastructură și dotare etc. După zece ani, am fost uimiți să descoperim în noul sediu al facultății o bibliotecă proprie, o librărie de specialitate, câteva laboratoare de informatică, mobilier nou, aparatură de ultimă oră, pe scurt: eleganța și confortul europene. S.W.: Pe 4 septembrie ați sărbătorit zece ani de la absolvirea facultății. Ce ne puteți spune despre reîntâlnirea cu colegii și profesorii
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
și umor „Chipăruș” și la ziarul „Moldova suverană”. A fost o vreme director al Biroului de propagare a literaturii. A avut de suferit de pe urma volumului de poezii satirice Săgeți (1972), care viza sistemul totalitar și care a fost retras din librării. Chiar de la primele apariții editoriale - Cale bună, Ionele! (1962)și Soare cu dinți (1962), Trandafir sălbatic și Parodii (1965) -, C. se afirmă ca un umorist de vocație, înzestrat cu un acut simț al observației. Îmbină lirismul sentimental (scrie și lirică
CARARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286101_a_287430]
-
lui Leon Almosnino, director la Societatea Română de Telefoane. A urmat Facultatea de Istorie a Universității București, absolvită în 1959. A lucrat ca muncitor zilier pe diferite șantiere arheologice, ca fierar betonist, apoi, din 1960, ca librar la Centrul de librării și difuzare a cărții, din 1980 devenind scriitor liber profesionist. A fost soțul poetei Nora Iuga. Debutează în „Povestea vorbei”, supliment literar al revistei „Ramuri”, în 1966, sub pseudonimul George Aliman, și editorial în 1971, cu volumul Laguna. A colaborat
ALMOSNINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285309_a_286638]
-
cele mai bune! Pe aici, vă rog, după perdea! Și următorul: ― Spectacol erotic În direct, domnilor! Iar În localul nostru puteți urmări și meciul de fotbal! Ispititorii erau toți niște tipi interesanți, majoritatea poeți ratați, și-și petreceau timpul În librăria City Lights, frunzărind cărți broșate din colecția New Directions. Purtau pantaloni vărgați, cravate țipătoare, perciuni și cioc. Încercau să arate ca Tom Waits - sau poate că era invers. Ca personajele lui Mamet, populau o Americă inexistentă, ce seamănă cu fantasmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
două săptămîni de vacanță și se ducea aproape În fiecare an la Etretat, unde i se trimitea corespondența la o pensiune de familie. — Primea multe scrisori? — Foarte puține. De la sora ei, din cînd În cînd. Avea un abonament la o librărie din apropiere și citea mult. — Pot să văd apartamentul? — Simțiți-vă ca acasă, șefule. Observă că televizorul nu era În salon, ci În sufragerie, mobilată În stil provensal, cu multe accesorii din aramă. Pe o poliță se afla o fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
bucătărie. Apucă cu un gest mecanic cartea legată În piele neagră de pe gheridonul care fusese probabil În salon și Îl aduseseră În sufragerie cu restul mobilei. Era Lucien Leuwen. HÎrtia Îngălbenită păstra mirosul deosebit al cărților din bibliotecile municipale și librăriile care fac abonament de lectură. O ștampilă cu tuș violet indica numele librarului și adresa. Puse cartea la loc și ieși din casă. O fereastră se deschise În dreptul lui. O femeie cu bigudiuri În păr și capot Îl Întrebă: — Spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
să se bucure de imagini și sunete noi. Cu puțin timp Înainte de ora primului pahar, intră pe strada Georges Clemenceau, ca și cum ar fi avut de făcut cumpărături, dar făcu la stînga, intră Într-un pasaj, Pasajul Teatrului, unde, În fața unei librării, puteau fi văzute cărți de ocazie În cutii și alte cărți pestrițe pe suporturi turnante. — Intră, Îi spuse soției sale, care ezita. Patronul purta o bluză lungă de culoare gri și făcea ordine. Păru că Îl recunoaște pe Maigret dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
SÎnt la dispoziția dumneavoastră, domnule Maigret. Presupun că vreți să mă Întrebați despre domnișoara Lange? — Era una dintre clientele dumneavoastră? — Venea cel puțin o dată pe săptămînă, cel mai adesea de două ori, ca — O cunoașteți de mult timp? — Am preluat librăria acum șase ani. Nu sînt de aici, ci din Paris, din Montparnasse. Venea să Împrumute cărți și de la cel dinaintea mea. — Vorbeați cu ea? — Să știți că nu vorbea prea mult. — Nu vă cerea sfatul În alegerea cărților? — Avea ideile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
aici, ci din Paris, din Montparnasse. Venea să Împrumute cărți și de la cel dinaintea mea. — Vorbeați cu ea? — Să știți că nu vorbea prea mult. — Nu vă cerea sfatul În alegerea cărților? — Avea ideile ei. Veniți să vă arăt. În spatele librăriei, o Încăpere era plină pînă la tavan cu cărți legate În piele neagră. — Petrecea aici o jumătate de oră, chiar o oră, examinînd volumele, citind cîteva rînduri dintr-o carte, cîteva din alta. — Ultima carte a fost Lucien Leuwen de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
pentru acel „până la adânci bătrâneți“ al ei. Așadar, cred că acum suntem cu toții de acord că în acest stadiu al vieții ei, Jemima Jones merită un pic de distracție. Primul pas în noua mea viață este să mă opresc la librărie pe drumul spre casă, după ce plec de la muncă. De fapt, nu este chiar drumul spre casă, implică un important ocol prin Hampstead, dar, în ciuda faptului că e vorba de o ieșire din rutina mea zilnică, încep să simt că viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
permite să fiu un pic extravagantă. Aș putea să fac și niște cumpărături, pentru că este abia 5.45, iar magazinele vor fi deschise pentru încă puțină vreme și mă tentează cu fermecătoarele lor exponate din vitrine. Dar mai întâi la librăria Waterstone, unde e întuneric, răcoare și liniște, și unde pot respira aerul reverenței iar senzația de calm pune stăpânire pe mine. Cărțile pot fi ele tratația mea deosebită, dar abia dacă-mi cumpăr mai mult de una o dată; de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
unde pot respira aerul reverenței iar senzația de calm pune stăpânire pe mine. Cărțile pot fi ele tratația mea deosebită, dar abia dacă-mi cumpăr mai mult de una o dată; de fapt, mă aventurez încă și mai rar într-o librărie să cumpăr ceva. Sunt membru al unui club de broșuri, care îmi trimite câte un catalog în fiecare lună, și din care-mi aleg câte o carte la preț redus, dar nu e chiar așa de bine pe cât pare. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o ia la rost în legătură cu motivele pentru care a ales licența în limba engleză. E frumos scrisă, propozițiile sunt atât de clare, de concise, de vii, încât aproape că uit s-o adaug la teancul meu. Uit că sunt în librăria Waterstone; sinceră să fiu, se pare că uit de toate și când ajung să citesc a patra pagină, și apoi a cincea, devin o cunoștință invizibilă a Annei, o figură secretă, din umbră, care se furișează în tăcere în fundal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ciudat că amândoi se află la Waterstone exact în același moment. Trebuie spus că Ben vine la Waterstone o dată la fiecare două săptămâni, dar rareori profită de faptul că Waterstone se deschide la 10 seara, rareori se aventurează în această librărie după muncă. Ben își face de obicei excursia într-o sâmbătă, intră în librărie în drum spre prietenii lui, cu care se întâlnește să bea ceva la o cafenea cu ieșire la stradă. Totuși, în seara asta, Ben nu iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ben vine la Waterstone o dată la fiecare două săptămâni, dar rareori profită de faptul că Waterstone se deschide la 10 seara, rareori se aventurează în această librărie după muncă. Ben își face de obicei excursia într-o sâmbătă, intră în librărie în drum spre prietenii lui, cu care se întâlnește să bea ceva la o cafenea cu ieșire la stradă. Totuși, în seara asta, Ben nu iese în oraș, și nici nu se uită la știri. În seara asta, Ben n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ce se mai întâmplă în viața ta? Ea zice asta în mod frecvent, iar eu fac ce fac mereu, adică manevrez conversația înapoi către Geraldine, pentru că altfel, ce i-aș putea spune? Să-i spun oare despre excursia mea la librărie, s-o transform într-o aventură exagerată, spunându-i că am dat peste bărbați atrăgători la fiecare pas? Să-i spun că aseară l-am văzut pe Ben cu tipa aia? Să încep să râd ca să maschez durerea și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pasă că m-am purtat atât de nesăbuit, pentru că eu sunt cea care are parte de așa ceva. Eu sunt cea care zboară la o clasă superioară! Apoi am două ore de pierdut prin aeroport, așa că îmi cumpăr cărți de la o librărie din aeroport, mă dau cu parfum din duty free și mă uit la vitrinele magazinelor de bijuterii, alegând ce mi-aș cumpăra eu dacă aș avea bani. Petrec mult prea mult timp uitându-mă cu dor la Silk Cut, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Jemima Jones nu era pregătită să-și strice lumea perfectă tocmai în acel moment. În schimb, a suspinat de bucurie, și conversația a continuat în toate direcțiile, până când au ajuns în sfârșit la aspectele practice ale șederii ei. ― E vreo librărie pe aici? am întrebat, știind că asta chiar m-ar face să mă simt ca acasă, să am plăcerea să hoinăresc printre cărțile mele multiubite. ― Cele mai bune sunt probabil Barnes & Noble sau Borders de pe 3rd Street Promenade, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]