4,823 matches
-
a preciza acele configurații spațiotemporale pe care le pot forma ele În mod stabil și repetitiv―. (Thom 1983) Adică, În biologie ar fi celulele care se grupează În țesuturi, țesuturile care formează organe și de aici rezultă organismul viu. În lingvistică morfemele se grupează În silabe, silabele În cuvinte, cuvintele În fraze. Fizica se pare că procedează invers. Informația primară nu este un continuu, ci un ansamblu discret de particule care interacționează unele cu altele. Aceste interacțiuni sunt modelate prin „grupe
Polarităţile arhitecturi by Mihai Flondor () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92988]
-
cele de la clasă. Profesorii de franceză trebuie să găsească o soluție convenabilă referitoare la norma de adoptat sau ajustat în raport cu realitatea lingvistică. Pentru profesorul de limbă franceză soluția este de a preda limba standard. Dar sub influența sociolingvisticii și a lingvisticii funcționale, pozițiile didacticienilor s-au schimbat în sensul integrării celorlalte norme în predare. Ideea integrării varietății utilizatorilor și a dinamicii limbii în predarea limbii franceze se impune cu greu mai ales în țările francofone unde profesorii de franceză utilizează o
Caleidoscop by Elena Dăscălița () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93231]
-
drept exemplu limbajul tinerilor. Limba și societatea trebuie studiate împreună pentru că fiecare din aceste entități implică pe cealaltă, limba se naște și se elaborează în cadrul comunității umane prin același procedeu ca și societatea. Dacă limba este un fapt social atunci lingvistica este o știință socială. și elementul variabil care dă dovada schimbării lingvistice este schimbarea socială. Pentru Labov esența socială a limbii este atât de evidentă, încât el pune la îndoială chiar termenul de sociolingvistică care ar trebui să ia în
Caleidoscop by Elena Dăscălița () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93231]
-
mai mult sau mai puțin dispuși să le pună în practică, de unde existența locutorilor care se regăsesc la periferia comunității și care contestă deliberat aceste norme. Comunitatea este cea care difuzează și face ca limba să evolueze. Moștenirea structuralistă a lingvisticii contemporane ne spune că limba este o structură care rezistă schimbării. Anii următori au respins această teorie pentru că ea ne împiedică să înțelegem cum putem menține comunicarea între locutori atunci când limba trece de la o stare la alta. Variația lingvistică este
Caleidoscop by Elena Dăscălița () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93231]
-
după 1917 și a luat amploare după clarificarea situației din URSS, odată cu întemeierea Republicii Autonome Socialiste Sovietice Moldovenești, în 1924. În deceniile al treilea și al patrulea al secolului al XX - lea, în URSS a apărut o nouă ramură a lingvisticii, „lingvistica socială”, în fapt „o armă a ideologiei și propagandei comuniste antinaționale”. Pe termen lung, noua „știință” a avut efecte cumplite. Ca rezultat a aplicării noilor teorii și metode de deznaționalizare și de constituire a unor noi identități, în 1989
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
1917 și a luat amploare după clarificarea situației din URSS, odată cu întemeierea Republicii Autonome Socialiste Sovietice Moldovenești, în 1924. În deceniile al treilea și al patrulea al secolului al XX - lea, în URSS a apărut o nouă ramură a lingvisticii, „lingvistica socială”, în fapt „o armă a ideologiei și propagandei comuniste antinaționale”. Pe termen lung, noua „știință” a avut efecte cumplite. Ca rezultat a aplicării noilor teorii și metode de deznaționalizare și de constituire a unor noi identități, în 1989, din
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
continuare a caracterului slav al limbii moldovenești. Aceștia insistau și asupra clarificării problemei recunoașterii unor clasici „moldoveni de peste Prut”, ca Alecsandri, Creangă sau Eminescu. Urmare a acestor evoluții, la 3-7 decembrie 1951 avea loc o conferință comună a Institutului de Lingvistică a Academiei de Științe a URSS și a Institutului de Istorie, Limbă și Literatură din cadrul Filialei Moldovenești a Academiei de Științe a URSS. Oaspeții - V. Vinogradov, V. Serebrennikov, S. Berștein - au demonstrat caracterul latin al limbii moldovenești, aportul mairedus
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
care până și cei mai acerbi apărători ai specificului acestuia mărturisesc că vorbesc limba română (de fapt o limbă identică cu limba română, dar cu o denumire diferită, ceea ce este un non-sens), câtă vreme deznaționalizarea este în primul rând una lingvistică. Câteva momente din trecutul Moldovei sunt considerate evenimente decisive în constituirea statalității moldovenești și în legitimarea construcției statale de astăzi. Unele sunt preamărite, (1359, 1917, 1940, 1944, 1991), altele sunt amintite cu mare durere (1859, 1862, 1918). Astfel, despre Unirea
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
formulări aberante. Vom enumera în rândurile ce urmează câteva dintre acestea, nu înainte însă de a menționa faptul că același Vasile Stati este autorul unui Dicționar moldovenesc românesc, publicat în 2003 și despre care însuși Ion Bărbuță, directorul Institutului de Lingvistică din cadrul Academiei de Științe a Moldovei, spunea că este „o absurditate, servind scopuri politice”. Ne punem însă fireasca întrebare, de ce a scris Vasile Stati Istoria Moldovei în limba română și nu în cea moldovenească sau, altfel numită, moldovană, conform dicționarului
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Să nu trecem însă la altă idee pînă nu facem unele precizări. În comentariul său intitulat " În cătune și colibe"67, Noica îl citează pe Hașdeu care, în Prefața la volumul II din Magnum Etymologicum, spune că "materialul brut al lingvisticii se află mai întreg în cătune, în colibe, în bordeie" (subl. ns., I. D.). Numai că, ieșite dintr-un asemenea material brut, cuvintele sînt folosite de tîrgoveți, cărturari și profesori și, după o vreme, ele, observă Noica, "își pierd din
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Habermas, contemporan cu el, autorul poate cel pertinent în ceea ce privește comunicarea și relațiile sale cu spațiul public. Noica gîndea comunicarea sub codul eseului filosofic, într-un stil fermecător și punînd la lucru, în varii exerciții hermeneutice, metafizica, logica, știința, filosofia culturii, lingvistica, arta și literatura nu doar contemporană. Iar degradarea pe care o reclama filosoful de la Păltiniș nu era atît una a limbii (care se poate produce, e drept, pe duratele lungi ale istoriei, pentru a invoca o sintagmă a lui Fernand
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
din Iași (acest studiu depășește Însă subiectul de față). Nu cunosc Însă o lucrare referitoare la evoluția și aspectele mai semnificative ale limbajului psihiatric românesc, deși În psihiatrie limbajul constituie un element capital incontestabil; În domeniul psihologiei normale și patologice lingvistica, prin terminologia și evoluția sa, este expresivă În mod particular. Cele mai multe structuri psihiatrice, sănătoase sau morbide și diverse ipostaze aferente pot fi desprinse Încă din literatura veche. Ele au evoluat, firesc, odată cu evoluția limbajului, dar sinteza lor a contribuit la
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
pentru holism. Discutarea lui va fi amânată, însă, pentru secțiunea 2.2. 71 Gibson (1996: 83) atrage atenția asupra acestor argumente. 72 Putnam numește această noțiune lingvistică, deoarece "noțiunea operativă este cea de sinonimie, iar aceasta este o noțiune din lingvistică". (Putnam 1983: 94). 73 O numim așa pentru că este formulată de Quine în contextul discuției despre teoria verificaționistă a înțelesului. 74 Am aici în vedere argumentele oferite de Lakatos în "A Renaissance of Empiricism in the Recent Philosophy of Mathematics
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
și-a spus din nou cuvântul. Poeții ignorați au făcut memorii etc. Ce a urmat se știe. Dar Dicționarul scriitorilor români? Și acesta, într-un fel, există. Avem, mai întâi, Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 al Institutului de Lingvistică, Istorie literară și Folclor al Universității Al.I. Cuza, Iași 7. Este, în realitate, cum s-a și arătat de altfel, un dicționar al culturii române. Bine primit la timpul său, el pare, totuși, azi, într-un fel uitat. Pe
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
7 București, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, 1979, 973 p., în 4°. Cu acest prilej și un colocviu; Dicționarele literare și locul N te 364 Adrian Marino lor în cadrul culturii românești contemporane, Iași, 7-8 decembrie 1979. Extras din Anuar de lingvistică și istorie literară, XXVII, 1979-1980, pp. 297-329. 8 București, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1978, 527 p. 9 Un comentariu al nostru la apariție in: Apostrof, VI, 8, 1995. 10 Madrid, Instituto nacional del libro espaæol, Ministerio de Cultura, 1979, 495
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
O să vedem la vremea potrivită despre ce anume e vorba. Deocamdată, să luăm lucrurile pe rând. Mai întâi, se cade să spun că locul geometric în care se situează punctul de observație adoptat se află la intersecția dintre etimo-mitologie (sau lingvistică mitologică), poetica lingvistică și semantica interpretativă. Cumva paradoxal, tot acest complicat instrumentar conceptual e făcut necesar de o observație aparent simplă care joacă rolul de punct origo al demonstrației: anume că într-o proză în care totul e semn, fiecare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vremea potrivită despre ce anume e vorba. Deocamdată, să luăm lucrurile pe rând. Mai întâi, se cade să spun că locul geometric în care se situează punctul de observație adoptat se află la intersecția dintre etimo-mitologie (sau lingvistică mitologică), poetica lingvistică și semantica interpretativă. Cumva paradoxal, tot acest complicat instrumentar conceptual e făcut necesar de o observație aparent simplă care joacă rolul de punct origo al demonstrației: anume că într-o proză în care totul e semn, fiecare cuvânt e motivat
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
propriu și de element structurant al textului narativ (Mariana Istrate), adecvarea lui la personaj, pe de o parte, și la contextul onomastic și al operei, pe de altă parte (M. Ignat). Am adăugat ceea ce unii cercetători numesc etimo-mitologie, iar alții, lingvistică mitologică, elemente de poetică lingvistică, semiotica textului și semantică modală, folosind mai puțin metodele criticii literare (deși nu evită sugestii venite dinspre critica literară) de analiză a imaginarului literar al unui text ca produs al limbajului poetic. Pornind de la funcția
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
al textului narativ (Mariana Istrate), adecvarea lui la personaj, pe de o parte, și la contextul onomastic și al operei, pe de altă parte (M. Ignat). Am adăugat ceea ce unii cercetători numesc etimo-mitologie, iar alții, lingvistică mitologică, elemente de poetică lingvistică, semiotica textului și semantică modală, folosind mai puțin metodele criticii literare (deși nu evită sugestii venite dinspre critica literară) de analiză a imaginarului literar al unui text ca produs al limbajului poetic. Pornind de la funcția cel mai greu de explicat
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
între Cratylos susținătorul tezei physei - cuvintele corespund naturii lucrurilor - și Hermogenes care susține soluția thesei - cuvintele sunt rezultatul unui acord, al unei convenții între oameni, al uzului și al tradiției. Această din urmă teză va fi piatra de unghi a lingvisticii structuraliste începând cu Saussure: între complexul sonor și sens, între semnificant și semnificat, legătura nu este necesară, ci convențională și culturală, bazată pe acordul dintre vorbitorii unei limbi la un moment dat. Structuraliștii susținători ai arbitrariului semnului lingvistic au considerat
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
names" (ideea că un nume propriu trebuie să aibă referent real pentru a fi un "adevărat" nume propriu fiind destul de răspândită în logică, și în acest sens sunt citați Reichenbach, Lejewski, Kenny, Marcus). Remarcând incompatibilitatea dintre teza referinței directe și lingvistică (atât de evidentă că niciun lingvist nu va acorda credit unor logicieni russelieni care afirmă că sensul numelui propriu este cel care îl poartă), coincidența referentului cu semnificatul (Meschonic), faptul că autori ca Frege analizează un limbaj perfect în care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lucru ar corespunde unui nume unic, unei iluzii pe care o poate da numele propriu, cercetătorul afirmă că acceptarea omniprezenței ontologiei are consecință excluderea numelui propriu din limbă: caracterul unei persoane sau istoria unei țări nu pot fi analizate de către lingvistică, așa cum sintaxa numelor proprii sau fonologia lor nu pot fi analizate prin instrumentele logicii sau ale sociologiei. Fără a contesta interesul teoriilor logice, consecințele tezei designatorului rigid reprezintă pentru Vaxelaire, atât la nivelul referinței directe, cât și al implicațiilor metafizice
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de la ideea că "exegeza stilistică reprezintă, în ultimă instanță, o artă a interpretării, demers creator prin excelență, crescând din ceea ce Spitzer numea știința de a vedea în text, adică dintr-un fond interogativ, axat pe cunoștințele oferite de teoriile comunicării, lingvistică și semiotică". Soluțiile de interpretare a textelor lui Alecsandri, Macedonki, Minulescu, Blaga, Arghezi și N. Stănescu sunt diferite, pe de o parte pentru că analiza presupune "pliere " pe natura particulară a textului, iar un adevăr spitzerian spune că fiecare text conține
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
le oferă receptării poeziei ca limbaj, "redus la principiile lui cele mai active", după cum remarca Paul Valéry - să invite la reflecție, subliniind însă și "caracterul interogativ" al propriilor reflecții 142. Pornind de la cunoscutele dicotomii: limbă/vorbire; sincronie/diacronie; lingvistică internă/lingvistică externă, autoarea consemnează și semn lingvistic/ semn stilistic; lingvistică a cuvântului/lingvistică a textului 143. Nu este așadar vorba de valori conotative ale semnului lingvistic în poezie, ci despre două ipostaze semiotice ale limbajului. Împărtășind ideea saussuriană că limba este
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lui cele mai active", după cum remarca Paul Valéry - să invite la reflecție, subliniind însă și "caracterul interogativ" al propriilor reflecții 142. Pornind de la cunoscutele dicotomii: limbă/vorbire; sincronie/diacronie; lingvistică internă/lingvistică externă, autoarea consemnează și semn lingvistic/ semn stilistic; lingvistică a cuvântului/lingvistică a textului 143. Nu este așadar vorba de valori conotative ale semnului lingvistic în poezie, ci despre două ipostaze semiotice ale limbajului. Împărtășind ideea saussuriană că limba este formă și nu substanță, cercetătoarea remarcă faptul că "limbajul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]