12,206 matches
-
2016 Toate Articolele Autorului CAP. 6 Livia Ursache primi vești de la fiu. — Nu te îngrijora, mamă, am avut o stare de rău, ce am avut și în copilărie, dar a trecut așa cum a trecut și acum treizeci de ani. Stai liniștită, nu este nevoie să te urci în tren, să te obosești! Chiar ieri a fost la mine la spital, fiica doamnei Tomescu, Delia. De altfel, am înțeles că tu ai fost cea care ai înștiințat-o despre mine. La telefon
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340341_a_341670]
-
un miracol și de miracole nu poți să-ți bați joc. După ce termină de aranjat lucrușoarele, cu sufletul îndoit de tristețe și păreri de rău pentru că trebuia să plece, merse lângă pătuț și își privi îndelung fina care dormea profund, liniștită, având chipul unui îngeraș senin, precum gândi Emanuela că poate fi și datorită faptului că primise botezul... Se aplecă, îi sărută mânuța și apoi fruntea și rosti: - Dormi liniștită, draga mea! De acum înainte, nănuța îți va fi alături, va
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
merse lângă pătuț și își privi îndelung fina care dormea profund, liniștită, având chipul unui îngeraș senin, precum gândi Emanuela că poate fi și datorită faptului că primise botezul... Se aplecă, îi sărută mânuța și apoi fruntea și rosti: - Dormi liniștită, draga mea! De acum înainte, nănuța îți va fi alături, va fi bine! Se ridică încet, o lacrimă șiroindu-i pe obraz. După ce toți cei prezenți au mai trecut o dată să o privească, în semn de rămas bun, au luat
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
ci trebuință, necesitate și firesc: să îl iubești pe om și să-l lămurești că a greșit. Trebuie să ne străduim - este interesul nostru! - să moștenim fericirea dăruită de Dumnezeu. Dacă în viața aceasta ne străduim să avem o familie liniștită, o locuință, condiții de trai și sănătate, ajungem să spunem că suntem fericiți în această viață. Dar mă întreb: este oare fericirea deplină? Nu-i deloc! În viața noastră vin boala, necazurile, inevitabil vine și moartea. Și așa, toată fericirea
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA UNUI CENTENAR DE LA NAŞTEREA SA VREMELNICĂ ŞI PĂMÂNTEASCĂ ŞI A CINCI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PĂRINTELUI PETRONIU TĂNASE... de STELIAN GOMBOŞ în e [Corola-blog/BlogPost/340402_a_341731]
-
încăperii. Desigur starea de emoție în care se afla îl împiedica, din păcate, să admire așa cum se cuvine această capodoperă a parchetarilor din vechime. Ca să recunoaștem cinstit însă, nici personalul de pază, cei cinci oameni din jurul său, nu erau mai liniștiți. Mii de întrebări le sfredeleau creierii fiindcă prezența unui intrus într-un spațiu interzis publicului, mai ales când intrusul are pe el o haină de epocă și o pălărie la fel, putea duce la întrebări incomode, soldate cu pierderea slujbei
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
să evolueze. În câteva zile îl aveți acasă. Nu este nevoie, să rămâneți cu el, va fi bine îngrijit, mâncare dacă vreți să-i aduceți, să vă limitați la fructe și grătar din piept de pui. Acum vă las, mergeți liniștiți acasă, aveți un copil frumos, să vă trăiască! -Știți, noi... -Stați liniștiți, nu-mi trebuie nimic, îmi fac doar datoria, doctorița îi privi ca o mamă care-și ia la revedere de la copiii dragi, apoi plecă. Olga ar fi vrut
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340497_a_341826]
-
rămâneți cu el, va fi bine îngrijit, mâncare dacă vreți să-i aduceți, să vă limitați la fructe și grătar din piept de pui. Acum vă las, mergeți liniștiți acasă, aveți un copil frumos, să vă trăiască! -Știți, noi... -Stați liniștiți, nu-mi trebuie nimic, îmi fac doar datoria, doctorița îi privi ca o mamă care-și ia la revedere de la copiii dragi, apoi plecă. Olga ar fi vrut, să-i explice, că Petrică e doar un prieten, apoi văzând, cum
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340497_a_341826]
-
Sau să rămân până dimineață? -Mergeți acasă. Oricum nu puteți sta în salon, va trebui, să stați pe hol. -Am înțeles, vă las numărul de telefon, dacă este nevoie, vă rog, să mă sunați la orice oră. -Bine doamnă, mergeți liniștită, vom avea grijă de băiat, așa cum avem de toți copiii internați aici. -Olga, mâine e duminică, puteam fi la spital în seara asta, vrei să continuăm discuția începută mai devreme? -Da, trebuie să-mi recuperez mașina care a rămas la
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340497_a_341826]
-
vândă și să-și cumpere o casă în Baia Mare. În acel oraș era rostul lor. Au căutat zile întregi. Una avea curtea prea mică, alta nu era suficient luminată ori scările interioare se răsuceau brusc. În sfârșit, pe o stradă liniștită, cu doi plopi la poartă, îi aștepta casa visată. Nu avea etaj, însă camerele erau spațioase, iar măiestria proiectantului - de invidiat. În noua locuință s-au mutat după două săptămâni și au hotărât să marcheze acest eveniment împreună cu prietenii. Era
PROMISIUNEA DE JOI (XXII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340520_a_341849]
-
de unde vine această atitudine față de creșterea copiilor în Norvegia. Dar eu mă întreb de unde vine această violență împotriva copiilor, mai ales în Balcani. Bate la ochi în Norvegia, e mult prea multă violență. Cred că Norvegia este un colț foarte liniștit al Europei, a fost o țară săracă, nu prea am avut nici nobilime, nu am avut conace, nu am avut boieri. Și, poate, de aceea, o țară mai egalitară a dezvoltat această atitudine. Vineri, o să vorbesc la Ambasada României la
Cazul Bodnariu, prin ochii norvegianului Steinar Lone () [Corola-blog/BlogPost/338223_a_339552]
-
după mașinuțe. Și apoi nu e mai comod să le dăm „pe desene” doar ca să nu ne mai bâzâie cu pretențiile lor absurde de a-i băga în seamă? Vrem să-i știm în siguranță lângă noi, dacă se poate liniștiți, să nu ne deranjeze. Libertatea pe care ne-o dădea copilăria noastră din comunism este azi un film SF pentru copiii noștri: Și mergeați la școală singuri? Și nu vă aștepta transportul? Cum adică te duceai la after-school în fața blocului
Copiii nu trebuie lăsați liberi () [Corola-blog/BlogPost/338251_a_339580]
-
A doua zi de Paște, încă de dimineață, am plănuit împreună cu soțul meu să pasăm copiii bunicilor și să evadăm de acasă la o cafea, numai noi doi - mă și vedeam relaxată și liniștită într-o cafenea. Planetele nu s-au aliniat pentru că, odată ce am menționat intenția noastră, toți din casă au început să se agite: copilul cel mare dorea să meargă să-și schimbe rolele împreună cu bunicul, iar bunica dorea să iasa din
Acel moment în care soțul uită copilul în magazin () [Corola-blog/BlogPost/338244_a_339573]
-
magazinul de încălțăminte. Ajungem în sfârșit la acel magazin și mă întreabă ....din nou, chiar surprins: „Vrei să intri aici?”. Daaaaa. Intru să-mi clătesc ochii, lăsându-l pe el să aibă grijă de Clara care ronțăia un covrig, stând liniștită în căruț. După câteva minute am ieșit din magazin, eu sporăvăind veselă cu soacra și soțul cu căruțul în fața noastră. După câțiva pași soțul întreabă: „Nu ar trebui să o luăm și pe fiică-ta din magazin?”. Brusc mă uit
Acel moment în care soțul uită copilul în magazin () [Corola-blog/BlogPost/338244_a_339573]
-
se chinuia să apuce un pantof cocoțat pe un stativ. După morala de rigoare și săpuneala aplicată soțului relaxat, ne-am continuat drumeția prin mall și am ajuns în sfârșit la cafenea unde mi-am băut mult dorita cafea, nu liniștită și relaxată cum visasem, ci în picioare alergând după Clara. Decât deloc mai bine așa. După alte câteva magazine luate cu asalt, soțul meu a întâmpinat o altă neplăcere, minoră de altfel: a constatat că și-a uitat jacheta pe
Acel moment în care soțul uită copilul în magazin () [Corola-blog/BlogPost/338244_a_339573]
-
că nu îl ducem la terapie uitând că terapia costă și piața e plină de experți care te jupoaie de viu pentru ora de terapie. Ni se va reproșa că nu-l pastilăm, nu-l facem legumă pentru ca să fie universul liniștit și viața noastră a tuturor liniară. În loc de concluzii: Logopedie- 50 lei/ora. Evaluare psihologică la 5 ani - 350 de lei. Evaluare psihologică la 6 ani - 650 de lei. Evaluare psihologică la 8 ani - 650 de lei. Terapie emoțională 100-150 lei
Fiul meu are ADHD. „El nu-și dorea decât să-l iubească broasca râioasă, fosta lui învățătoare...” () [Corola-blog/BlogPost/338258_a_339587]
-
unui singur om sau al tuturor românilor? Îmi pare că oamenii care ies în stradă, cu cât sunt mai sfidați, cu atât sunt mai mulți. Oare la ce s-or fi așteptat? La capul în pământ? La resemnare? În loc să stea liniștiți și România să-și vadă cursul normal către prosperitate, iată că oamenii ies în stradă pentru un lucru atât de „banal”. Lumea a ales democratic cu gândul la prosperitate, dar în loc de asta se trezesc cu noi „privilegii” ale unora care
Eu i-am văzut pe bătrânii frumoși și liberi din Piață. Plus o întrebare pentru premierul Grindeanu: vreți să fiți premierul lui Șefu’ sau al tuturor cetățenilor? () [Corola-blog/BlogPost/338260_a_339589]
-
vehiculînd idei și perspective variate dincolo de clișee, interdicții și prejudecăți, dincolo de norme, dogme și ideologii. Arta e o reflecție asupra lumii și a condiției umane; de aceea se spune că arta aduce confort celor tulburați și îi tulbură pe cei liniștiți. Prin urmare, artiștii ar trebui întotdeauna să se alăture protestelor celor mai puțin reprezentați, cu atît mai mult acelor proteste împoriva stărilor de lucruri care ne afectează pe toți. Statutul de artist presupune și responsabilități, nu doar beneficii. Artistul este
Artiștii sunt în stradă. „Succesul protestelor ar fi ca de-acum clasa politică să ne știe de frică”. #Rezist () [Corola-blog/BlogPost/338259_a_339588]
-
nu avem o stânga în România. Cred că artiștii au ieșit, la fel ca oameni din toate categoriile. Cred că artiștii au ieșit, la fel ca oameni din toate categoriile. Succesul protestelor ar fi o viață mai stabilă și mai liniștită - politic, social, economic- pentru toată lumea, de aici și de aiurea. Mai multe mărturii de la alți artiști care au fost la proteste găsiți în ediția online a revistei Arte și Meserii: www.revistaartesimeserii.ro. Au contribuit: Silvia Grădinaru, Alexandra Tănase și
Artiștii sunt în stradă. „Succesul protestelor ar fi ca de-acum clasa politică să ne știe de frică”. #Rezist () [Corola-blog/BlogPost/338259_a_339588]
-
și în funcție de scopurile pe care noi ni le trasăm. Unde ne poartă aceste alegeri conștientizăm parțial numai. Noi le socotim necesare pentru desăvârșirea noastră, deși o parte din ele, care se adresează sentimentului, când cedează în fața forței iluziilor, străpung existența liniștită de până atunci ca un baraj luat de apele unui torent dezlănțuit. Alteori, când suntem prea raționali, înălțăm, din exces de zel, tot felul de ziduri pentru ca nimeni să nu ne mai poată răni sentimentele. Promisiunile viitorului ne îndreaptă mereu
Femeia din fața blocului. Pornim în viață idealiști și sfârșim cinici () [Corola-blog/BlogPost/338326_a_339655]
-
după 50 de pagini, ci după jumătate de pagină. E clar că ai în mână aur curat. În afară de clasicii ruși care m-au cucerit de la început, e un roman destul destul de controversat, se știe istoria lui, e vorba de „Donul liniștit” al lui Șolohov. Ajunsesem în conflict cu propria mea gașcă de la bloc, strigau băieții sub geam disperați: Haide, bă, că la ora nu știu care avem meci cu scara nu știu care. Și trei zile nu am ieșit din casă, am citit patru volume
Am primit în dar de la familia mea libertatea. Lucrul ăsta nu are preț pe lume () [Corola-blog/BlogPost/338341_a_339670]
-
Nașii - arhitecți. Lasă că sunt mai tinerei ca mine, dar cred că știu de-o mie de ori mai multe filme. Le au și cu decorul, cu proporțiile, chiar și cu culoarea...tot tacâmul! Ai de ce să-i frecventezi. Zona liniștită, casele mai risipite ca prin alte părți, vecinii de-o discreție suspectă ...ce să mai vorbim: perfecțiune! Reuniunile pe-acolo au devenit curând, celebre. Începeam temeinic c-un grătar (să aibă omul o bază), mergeau și ceva beri și-n
Cinema de mâna doua () [Corola-blog/BlogPost/338431_a_339760]
-
să vrem, interiorizăm aceste idei culturale și acționăm în baza lor. Visăm să trăim ceva asemănător cu povestea dintre Anna și Vronsky (mai puțin finalul...). Suntem de acord că Francesca a făcut bine alegând familia și viața ei banală și liniștită în „Bridges of Madison County“, dar simțim o anume nostalgie la ideea că nu a putut rămâne cu Robert Kincaid. În general, ne încântă intensitatea și fugim de lipsa ei. Multe mariaje se desfac pentru că a dispărut surpriza, „fluturii din
Cum ne alegem perechea. Dar chiar alegem? () [Corola-blog/BlogPost/338728_a_340057]
-
copiilor, pentru că înțelegem, în sfârșit, că parentalitatea inteligentă e o știință, nu vine natural, odată cu conceperea sau nașterea unui copil. Citim cărți despre cum să salvezi o relație, cum să o întreții, cum să previi divorțul, sau cum să divorțezi liniștit dacă nu mai e nimic de făcut. Citim despre cum să fim mai buni lideri la muncă, despre cum să ne motivăm angajații, despre cum să fim mai eficienți. Cu alte cuvinte, credem că putem deține controlul în toate aceste
Cum ne alegem perechea. Dar chiar alegem? () [Corola-blog/BlogPost/338728_a_340057]
-
în sinea lor, mulți români îl iubesc încă pe Ceaușescu. Sau România pe care au avut-o pe vremea lui. E același simptom: pe vremuri era mai bine, aveai slujbă, casă, mașină. Acum nu e nimic sigur. În spatele acestei vieți liniștite se ascunde însă un târg: libertate pentru siguranță. Ambele par incompatibile. Și târgul acesta l-au făcut de bună voie, pentru că multora li s-a părut mai ușor să trăiască într-o lume care le oferă „siguranța zilei de mâine
Noul, și în politică, provoacă frică. Mai bine cu demonii pe care îi cunoaștem, nu? () [Corola-blog/BlogPost/338712_a_340041]
-
-o dormind. Despre Theo, care are aproape 3 ani, tatăl ei ne-a spus că se întristează atunci când ceilalți frați mai mari își iau sandvișurile și pleacă la școală, așa că primește și ea un pachețel pe care și-l mănâncă liniștită la bucătărie. Rebeca este în clasa pregătitoare și primul lucru pe care ni l-a povestit a fost despre mutatul în noua casă care „a fost fun, asta înseamnă că mi-a plăcut mult”. Cel mai mult spune că i-
„Când am văzut sutele de voluntari pe șantier nu ne vedea să credem. Erau tineri care puteau să se ducă să își petreacă altfel timpul lor liber, dar ei au ales să se dăruiască” () [Corola-blog/BlogPost/338786_a_340115]