6,839 matches
-
el și-a pierdut de mult valorile cosmice pe care le mai avea în Evul Mediu. Aceasta nu înseamnă neapărat că în mediul urban creștinismul este "degradat" ori "inferior", ci doar că sensibilitatea religioasă a populațiilor urbane este mult sărăcită. Liturghia cosmică, taina participării Naturii la drama cristologică au devenit inaccesibile pentru creștinii care trăiesc într-un oraș modern. Experiența lor religioasă nu mai este "deschisă" spre Cosmos, fiind una strict personală; mântuirea este o problemă între om și Dumnezeul său
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de o nouă înțelegere. Sebastianus se străduia să fie atent la cuvintele sale înflăcărate, dar, între timp, mâna sa o strângea încă pe aceea a Fredianei. 24 în aceeași seară, înaintea războinicilor reuniți în marea piață a Pretoriului, episcopul celebră liturghia și ritualul funebru pentru Waldomar și pentru tânărul Waltan. Doar cu câteva ore înainte, fără nici un vot împotrivă, adunarea capilor hotărâse în favoarea respectării alianței; în așteptarea armatei imperiale, care trebuia să ajungă din Italia, burgunzii urmau să vegheze asupra trecătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ispitindu-se - oamenii aceia urcaseră până la sihăstrie să-i tulbure pacea? Comunitatea lor își întocmise de curând regola, alcătuită din precepte severe: munca la câmp și îngrijirea puținelor animale de lapte, posturi, mărturisirea periodică a păcatelor și penitență, tăcere în afara liturghiei, studiul bazelor limbii grecești, lectura și comentarea Textelor Sfinte, nici un contact cu exteriorul, decât prin persoana abatelui, și mai ales rugăciune, multă rugăciune, individuală și colectivă. Locul sihăstriei lor fusese ales, cu cincisprezece ani înainte, de însuși Canzianus, după ce trăise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fiicei sale adânca pasiune pentru autorii clasici și pentru arta epocii de aur, alimentându-i astfel, într-un mod mascat și nu fără o subtilă satisfacție, dorința sa de rebeliune. Aceasta ieșise la iveală încă din adolescență, când nu suporta liturghia creștină, și se exprimase apoi cu toată virulența la moartea mamei sale. Din ziua aceea, tânăra patriciană își dăduse jos masca, insuportabilă pentru ea, a pietismului predicat de clerici. Cu toate că se abținea să aducă sacrificii publice zeilor din vechime, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vie rezistența: se ocupă de îngrijirea răniților și a celor aflați în mari nevoi, îi coordonează pe voluntari, se îngrijește de rațiile de provizii, e mereu pe bastioane, ba mai mult, găsește și timp ca să se roage și să spună liturghia. Nu-și îngăduie nici o clipă de răgaz. De fapt, eu nici nu-mi închipui de unde are atâta putere. în fond, are mai mult de șaizeci de ani. Dacă el cade, suntem pierduți cu toții. Fiind un străvechi burg celtic, Aureliana nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Se transformase-ntr-un fel de sărbătoare. Mașa aștepta cu nerăbdare luna decembrie. După ce treceau sărbătorile pe stil nou, venea rândul celor pe stil vechi. Postul dinaintea Crăciunului Îl respectau În casă cu sfințenie. Duminica, Mașa nu scăpau nici de liturghie, nici de vecernie. Câteodată, babulea o trezea cu noaptea În cap și o lua la utrenie. Privind mulțimea de icoane ce se clătinau În fața ei, Mașa mai-mai că nu adormea În picioare. Glasul preotului Fadei o făcea să-și revină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
când dascăl, când pălimar. Înarmați cu cădelnițe confecționate din cutii de conserve goale găsite lângă graniță, umblau tămâind copacii și tufele de zmeură ce creșteau din abundență pe marginea pârâului, plecându-și cu smerenie capul spre pământ. Gligori știa toată liturghia pe de rost, o Îngâna ușor pe nas, imitând nu numai vocea preotului, ci chiar și felul său de-a fi. După slujbă, Înjghebau și-un mic praznic de la care nu lipseau nici friptura, nici sărmăluțele, nici vinul. Sărmăluțele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cai, căruțe, și fel de fel de orătănii, și, mai ales, ostași. Soldații făceau și ei parte din peisaj... Era suficient să ieși din curte,ca să-i vezi patrulând pe lângă fâșia de pământ ce despărțea Brodina de satul vecin. După liturghie, copiii Își lepădau odăjdiile și se așezau la masă alături de părinți, rude și vecini, modelați din lutul siniliu adus din râpă... Așa a fost lumea copilăriei ei, lume fabuloasă, În care timpul curgea tumultos, amestecând de-a valma oameni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
câte ceva din orânduielile bisericești: ștergea pânzele de păianjeni care acopereau icoanele și prapurii, punea la locul lor ceasloavele, ștergea de praf Sfânta Evanghelie, cântând pe nas un „Doamne miluiește“ lung cât o zi de post, mai ciugulea uneori după terminarea liturghiei din sfântul potir ultimii stropi de undelemn sau vinul rămas de la Împărtășanie. Aceasta, desigur, ca să-și dreagă glasul... Știa să bată toaca, să tragă clopotele și să imite atât de bine vocea preotului și a dascălului și a Întregului cor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să-ți spun, Anna. Filarea Dettei Big, cea mai plicticoasă acțiune din întreaga mea experiență afurisită! Ai putea să-ți potrivești ceasul după tabieturile ei. În fiecare dimineață, la zece fără zece, pleacă de acasă și merge pe jos la liturghie. În fiecare dimineață, la naiba. Nu-mi vine să cred - provine dintr-o dinastie mafiotă, e vârâtă până la gât în extorsiune și Dumnezeu mai știe ce altceva, și ea merge în fiecare dimineață la liturghie. Apoi la tutungerie, cumpără douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și merge pe jos la liturghie. În fiecare dimineață, la naiba. Nu-mi vine să cred - provine dintr-o dinastie mafiotă, e vârâtă până la gât în extorsiune și Dumnezeu mai știe ce altceva, și ea merge în fiecare dimineață la liturghie. Apoi la tutungerie, cumpără douăzeci de țigări Benson&Hedges și diverse alte lucruri. Uneori, o pungă de cubulețe cu aromă de cola, uneori noul Hello!, o dată o pungă de elastice de cauciuc. Apoi vine acasă, pune ceainicul la fiert, face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pungă de cubulețe cu aromă de cola, uneori noul Hello!, o dată o pungă de elastice de cauciuc. Apoi vine acasă, pune ceainicul la fiert, face ceai și stă în fața televizorului, fumând și uitându-se în gol. Într-o dimineață, după liturghie, a mers la chioșcul de ziare Și la farmacie, de unde a cumpărat plasturi pentru bătături. Am crezut că o să mor de entuziasm. Într-o după-amiază, a plecat cu Beemer-ul și mă rugam să se întâlnească cu Racey O’Grady. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
apucat iar de fumat? Eu: De fumat? Nu se oprește o clipă. El: Dar mi-a zis că s-a lăsat. Poate e din cauza tensiunii. Cât fumează? Eu: Cel puțin douăzeci pe zi. Cumpără câte douăzeci în fiecare dimineață după liturghie, dar s-ar putea să mai aibă provizii și acasă. El (bosumflat deodată): Vezi, mă minte. Dar lasă-i telefoanele în pace. Continuă s-o urmărești. Doamne Sfinte, Anna, mor de plictiseală. Mi-a trecut ceva prin cap deodată... Către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
n-o să-ți dai în veci seama ce se întâmplă de fapt. Ce ne-am mai distrat pe seama ta în timp ce stăteai după gard cu binoclul și cu punga ta de dulciuri. A fost destul de plicticos pentru tine? Ți-a plăcut liturghia din fiecare dimineață? Și chiar ai crezut că Tessie O’Grady i-ar fi deschis pur și simplu ușa unei necunoscute care o ruga să-i dea drumul la toaletă? Știi câte persoane au atentat la viața acestei femei? N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
decât mine ce e bun pentru trupul și pentru sufletul meu. Râsul papei m-a făcut să tresar. Lăsând baltă corespondența, se întorsese cu totul spre noi. — Leon se va duce s-o vadă pe fata asta chiar astăzi, după liturghia de requiem. * * * În ziua aceea, într-adevăr, trebuia să fie comemorat, în capela Sixtină, primul an ce se scursese de la moartea lui Raffael din Urbino, pe care Leon al X-lea îl iubea mai mult decât pe toți ceilalți protejați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cuvinte. Am căzut în genunchi și, în loc să sărut mâna suveranului pontif, am strâns-o la piept, mi-am apăsat-o pe frunte, pe fața scăldată în lacrimi, pe buzele-mi tremurătoare. Se desprinse fără bruschețe: — Trebuie să merg țin să liturghia. Mă voi întoarce aici peste un ceas. Dându-mi drumul să alunec pe podea, ieși. Guicciardini izbucni în râs. M-am sculat și am înaintat către el, cu un aer amenințător. — Să te îmbrățișez sau să te snopesc în bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
blocul-turn de la Operetă. Duminicile, dimineața, îmi propuneam să mă duc la slujba de la mănăstirea Antim. Ca un făcut, mă poticneam în Expresul de pe Apolodor, mă luam cu una, cu alta și se făcea târziu pentru a mai merge la Sfânta Liturghie. Ascultam doar clopotele mănăstirii cum băteau grave, maiestuoase, cu rezonanțe rostogolite de pe deal, greoaie, leneșe, bătrâne. Se suprapuneau clopotele bisericii din preajmă, mai sfioase, cu bătăi grăbite, zorite să nu fie înghițite de cele de la Antim. Veneau și dinspre Patriarhie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cam sosit ceasul să ne lăsăm de izmeneli și de bătut În poartă ca și cînd am cere de pomană. În chestiunea asta trebuie să intrăm pe ușa din dos. Mă urmărești? — Fermín, orice-ai spune dumneata merge și la liturghie. Atunci, apucă-te și-ți scutură costumul de băiețaș din cor, fiindcă În după-amiaza asta, de Îndată ce Închidem, o să-i facem o vizită de milostenie bătrînei, la azilul Santa Lucía. Și acum, povestește-mi. Cum a fost ieri cu mînzișoara aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și Îngropat. Îmi spunea deunăzi un prieten care tocmai a sosit de la New York. Americanii tocmai inventează ceva care se cheamă televiziune și care va fi ca cinematograful, numai că acasă. Nu va mai fi nevoie nici de cărți, nici de liturghie, nici de nimic. Spune-i soțului tău să se lase de romane. Dacă cel puțin ar avea un nume, dacă ar fi fotbalist sau toreador... Uite, ce-ai zice dacă ne-am urca În Bugatti și am merge să mîncăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
căror dimensiuni și putere de reproducere erau strict dependente atât de starea vremii, cât și de sentimentele umane. Din această pricină, uneori se Întâmpla ca Însuși masterandul Oliver să fie năpădit de ele. Uneori chiar și duminica, În timp ce asculta Sfânta Liturghie transmisă la difuzor, meditând la Învățătura Sfintelor Evanghelii, masterandul vedea cu uimire cum o mulțime de frunze galbene și verzi de ce-i acopereau brațele și coapsele se metamorfozează sub privirea lui În cărți de joc, popi, dame și valeți, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Chiar de m-am înfrățit cu necuratul... Pe drumul vieții, colindând haihui Cu toți neconformiștii laolaltă, Sorbind cu saț din vinul meu gălbui, Sub pași simțeam pământul, cum tresaltă, Poteci tăcute șerpuind, plângând, Ca-n coapsa de fioruri străbătută În liturghii ascunse, până când Ecouri se scurgeau din alăută... Și alte melodii nășteau pe rând; Știu, cântecele ce vă cânt, vă par Vetuste poate, dar din ele cine Nu a sorbit măcar un strop amar, Întins dintr-un căuș, de mâini peline
CINE? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83764_a_85089]
-
am mai revăzut nici la serviciul de ziuă, nici la cel de seară, acel mistic exaltat, membru poate al vreuneia din acele congregații care călăuzesc spiritele slabe către deviații religioase. De ce omul îmi sărutase ritual și grav poalele rochiei, ce liturghie slujea n-am putut ști, dar mi-am închipuit că e fiul grăbit al unei fecioare despletite și că tată i-ar fi fost absintul sau punch-ul. Mi se părea chiar că o cunoscusem, cu vreo trei ani înainte, pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mai ruginește bătrânul felinar, Ce sta de veghe noaptea-n alte timpuri. Icoana cu Iisus, aproape că-i desprinsă De pe peretele cu laviță și masă; Mai binecuvîntează liniștea din casă, Dar candela nu-i mai demult aprinsă... îngenunchez precum la Liturghie Și spun o rugăciune pentru ei, Mama și tata dragi părinții mei Și pentru timpurile din copilarie Frunză învelișul pentru tine Gândul meu și grija mea, Nu o are orișicine Frunză, lacrimă de stea. îndoit și plin de teamă Văd
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
execuție, o pasa profesorului de limba rusă. Vorbind două limbi, acesta era considerat cel mai cult om din comună. Darea de seamă o citea bibliotecara, recunoscută pentru debitul ei verbal, chiar dacă pronunța rău. Oricum, lumea nu era atentă. Ca la liturghie, navea importanță că ce se spune nu e inteligibil. O dată cititoarea întîlni, despărțită în silabe, expresia „lipsă de scrupule”. Pronunțînd „lipsă de scru-”, bibliotecara întoarse foaia. Se fîstîci, reveni, citi iar „lipsă de scru-” și întoarse din nou foaia. Roșie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și mi‐ai văzut necazul... În doftori n‐ am credință... Să‐l pui iar în picioare, Să‐ i rumenești obrazul, La tine‐i cu putință, Preasfântă născătoare. Azi rogu‐mă iar ție, Cum rogu‐mă de‐a pururi La sfânta liturghie... Atâta bogăție 190 Avem și noi la casă! Umblat‐a mult băiatu și știe multă carte, Adusă de departe, Doar chiar de la‐mpăratu! și are‐nvățătură, Din carte și din gură, Mai multă și ca popa, Ca popa Irimie. și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]