4,160 matches
-
Lenin credea că declinul hegemoniei britanice și echilibrul de putere în schimbare contribuiseră, într-un mod secundar, la relaxarea constrângerilor asupra forței în relațiile dintre statele capitaliste principale). Lenin și Buharin opinaseră că ideologiile naționaliste și militariste puseseră în umbră loialitățile de clasă și împiedicaseră conflictul de clasă în acest mediu internațional în schimbare. În lucrarea sa Imperialismul: stadiul cel mai înalt al capitalismului, Lenin (1968: 102) susținea că "niciun zid chinezesc nu separă [clasa muncitoare] de celelalte clase". Într-adevăr
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
burghez", proletariatul avea să revină la proiectul principal de "desființare a granițelor statului și înglobare a tuturor popoarelor într-o singură familie socialistă" (1972: 167). Cum am notat mai devreme, Marx și Engels credeau că toate premisele de extindere a loialității umane dinspre națiune spre specie fuseseră create de capitalism iar Lenin și Buharin considerau că, după un mic ocol pe calea dezastruoasă a militarismului și a războiului, procesul de distrugere a comunității naționale și de reîntoarcere la cosmopolitism ar fi
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
comunității politice și pentru gradul de solidaritate dintre oameni; și privește modul în care structurile economice și politice naționale și globale afectează viețile grupurilor marginale din societate, cele mai vulnerabile. Scrierile marxiste despre naționalism discutau mai detaliat pe marginea limitelor loialității și comunității. Afirmații recente privind modul în care lumea contemporană este modelată de globalizare și fragmentare își găsesc o paralelă interesantă în gândirea lui Lenin: "Capitalismul în curs de dezvoltare cunoaște două tendințe istorice în ceea ce privește problema națională. Prima este deșteptarea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Marx și pe Engels să reconsidere natura drumului spre emancipare universală. De la început și până la analizele mai recente în ceea ce privește inegalitatea globală, marxiștii au fost nevoiți să stabilească dacă globalizarea capitalistă este destinată să pregătească calea pentru internaționalism sau dacă puternicele loialități naționale vor împiedica acest proces. Discuția care urmează, precum și cea din Capitolele 6 și 7, explică modul în care principalele curente ale teoriei critice au ajuns să abandoneze "paradigma producției", debarasându-se de credința conform căreia clasa muncitoare este instrumentul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
că marxismul privea mai degrabă modul în care societățile au interacționat cu natura decât să tratateze felul în care societățile interacționează între ele, uneori provocând războaie majore. Paradigma producției analiza structura de clasă și conflictul de clasă, mai degrabă decât loialitățile naționale persistente, puterea statului și rivalitatea de ordin geopolitic. Neînțelegerea acestor fenomene însemna că marxiștii s-au înșelat atunci când au considerat globalizarea capitalistă ca preludiu pentru o lume cosmopolită mai pașnică. Ilustrând acest argument, Waltz a susținut că marxiștii nu
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
dintre suveranitate și asocierea politică, ce este de o importanță crucială pentru sistemul westfalian (Devetak 1995a: 43). O formă post-exclusivistă de comunitate politică ar fi, conform lui Linklater, post-suverană sau post-westfaliană. Aceasta ar abandona ideea că puterea, autoritatea, teritoriul și loialitatea trebuie să fie concentrate în jurul unei singure comunități sau monopolizate de un singur centru de guvernare. Statul nu mai poate fi mediatorul eficace sau exclusiv între numeroasele loialități, identități și interese ce există într-o lume aflată în globalizare (vezi
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
post-suverană sau post-westfaliană. Aceasta ar abandona ideea că puterea, autoritatea, teritoriul și loialitatea trebuie să fie concentrate în jurul unei singure comunități sau monopolizate de un singur centru de guvernare. Statul nu mai poate fi mediatorul eficace sau exclusiv între numeroasele loialități, identități și interese ce există într-o lume aflată în globalizare (vezi Devetak 2003; Waller și Linklater 2003). Forme de mediere mai corecte și mai complexe pot fi dezvoltate, susține Linklater (1998: 60, 74), doar prin transcenderea "fuziunii distructive" realizate
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
contribuind la ceea ce Linklater (1998) și Shapcott (2001) numesc "cosmopolitism dialogic". Linklater și Shapcott susțin ceea ce ei numesc "cosmopolitism subțire". Un "cosmopolitism subțire" ar trebui să promoveze idei universale, dar să recunoască diferențele (Shapcott 2000b, 2001). Într-un asemenea cadru, loialitățile față de statul suveran sau față de orice altă formă de asociere politică nu pot fi absolute (Linklater 1998: 56; Devetak 2003). Recunoscând diversitatea legăturilor sociale și morale, etosul unui "cosmopolitism subțire" încearcă să multiplice tipurile și nivelurile comunității politice. Trebuie observat
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
că problema democrației se leagă direct de suveranitate. Argumentul lui este că noțiunea de suveranitate a statului este incompatibilă cu democrația, mai ales în modernitatea târzie globalizată. Scopul acestei critici este de a pune în discuție "monopolul" statului suveran "asupra loialităților, identificărilor și energiilor membrilor lui" (Connolly 1991: 479). Mijloacele multiple de apartenență și de interdependență și multiplicarea riscurilor globale ce există în modernitatea târzie complică simplismul diviziunilor binare între interior și exterior. Ideea lui principală este că obligațiile și îndatoririle
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și multiplicarea riscurilor globale ce există în modernitatea târzie complică simplismul diviziunilor binare între interior și exterior. Ideea lui principală este că obligațiile și îndatoririle depășesc în mod constant hotarele statului suveran. Suveranitatea, afirmă Connolly, "limitează prea riguros identificările și loialitățile ce trec dincolo de ea", fiind astfel necesară promovarea unui spirit al democrației ce depășește teritorializarea, întretăind statul la toate nivelurile (1991: 480). El numește acest fapt "dezagregarea democrației", sau, mai bine spus, "deteritorializarea democrației". "Ceea ce este necesar din punct de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
scris cândva Hannah Arendt, autoarea unei lucrări fundamentale despre totalitarism 213: "Mișcările totalitare sunt organizații de masă formate din indivizi atomizați și izolați. Comparate cu toate celelalte partide și mișcări, caracteristica lor externă cea mai evidentă este cererea lor de loialitate totală, nelimitată, necondiționată și inalterabilă în raport cu membrul individual"214. Ideologia comunistă preia modelul sovietic, prima măsură adoptată fiind "planificarea economiei, elaborându-se așa-numitele planuri cincinale. Strategia planificării economiei avea la bază viziunea economiei naționale ca o corporație unică și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dispunând pe deplin de proprietățile familiei și fiind în mod absolut responsabilă de soarta gospodăriei. Unul dintre simbolurile societății tradiționale este reprezentat de femeia activă, capabilă să rezolve problemele familiei sale. În sfârșit, valorile tradiționale includeau responsabilități reciproce ale partenerilor, loialitatea reciprocă fiind inclusă. Datorită acestor factori, femeia tinde să ocupe o poziție relativ importantă în familie, chiar dacă este subordonată soțului. Acești factori au limitat violența îndreptată împotriva ei. Atitudinea față de femeie era diferențiată în raport de poziția sa în interiorul familiei
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
procedând astfel. „În cazul copiilor sau al persoanelor în vârstă, dependența și incapacitatea de a lua decizii constituie factorii dominanți ai acestui atașament”, conchide Sorin M. Rădulescu (2001, p. 74). Orice ar face, ea „nu-și poate convinge partenerul de loialitate”, acesta fiind convins de faptul că emoțiile și afectele sunt îndreptate către o altă persoană. De multe ori, s-a constatat că relația cu restul familiei este diminuată de partenerul abuzator, în vederea izolării victimei. Frustrările masculine apar din cauza stărilor afective
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
fața pămîntului, unde viclenii sînt inteligenți, cei stricați virtuoși, hoții oameni de cinste, lichelele și incapabilii fruntași”, o „țară în care totul e mînjit, totul impur și totul putred”.3) O țară decepționantă pentru cei deprinși cu ordinea, seriozitatea și loialitatea. „Vezi, asta-i țara, pe care voi cei de dincolo (ardelenii - n. m.), - îi spunea Vasile PÎrvan lui Onisifor Ghibu - , n-o cunoașteți îndeajuns”.4 ) Țara în a cărei capitală „îți mănînci sufletul degeaba”, îi declară aceluiași N. Iorga 5
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
este înțelegerea dragostei maturului Hadrian pentru Antinous o combinație a unicei lor înrudiri de temperament, ucenicie și pasiune erotică -, Yourcenar a excelat în descrierea bărbatului mai tânăr. Într-un fel, ea a surprins atracția lui pentru împărat și a intuit loialitatea acestuia. Nu a lăsat loc nici unui dubiu că înecul lui a fost o sinucidere bazată pe un calcul minuțios: decizia de a muri cu mult înainte de a ajunge să-l stânjenească pe împărat în vreun fel, mai ales înainte să
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
XIX-XX justifică în mare parte atât apariția sistemelor liberale democratice, cât și a celor autoritare egalitare. Anterior, sistemele politice tindeau să fie tradiționale inegalitare sau autoritare inegalitare. În prima din aceste două categorii intră monarhiile puternice în care caracteristică era loialitatea față de monarh; în a doua se încadrează monarhiile absolutiste de pe continentul european din secolele XVII-XVIII, după modelul francez. În trecut au existat și câteva sisteme populiste, care luau ființă în mod tipic atunci când un conducător reușea să ajungă la putere
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
treia, au încercat să "modernizeze" societatea (de exemplu, prin reducerea influenței tribale), neadoptând însă poziția marxistă sau comunistă (Lipset, 1983: 52-4). Crearea unui nou stat necesită în mod tipic o implicare din partea populației în opoziție față de o putere colonială, iar loialitățile "tradiționale" sunt de obicei insuficiente. Trebuie să existe o anumită participare din partea unei mari părți a populației; trebuie să existe și un grad de dezvoltare de grup și de pluralism de grup. Regimurile populiste s-au născut în mod tipic
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
aproape supraomenești); conceptul de democrație este respins cu desăvârșire. Societatea însăși este privită ca ierarhică, fiecare având locul său în cadrul unui set de poziții ordonate aproape biologic. Scopul este de a construi sau reconstrui o societate în care să existe loialitate din partea adepților. Aceste sisteme politice sunt și inegalitare deoarece au fost alcătuite pentru a apăra elita socială care se simte amenințată de influența crescândă a "claselor populare" și (sau) pentru că aceste sisteme politice sunt asociate cu idei de ierarhie socială
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Astfel, nu există nicio arenă politică în sine, nici măcar una precar definită. În particular, nu există partide politice și adesea nici măcar un parlament. Birocrația însăși este extrem de limitată, cel puțin în țările cele mai tradiționale. Ceea ce caracterizează aceste regimuri este loialitatea individuală sau de grup care pornește la nivel de mici unități (de exemplu în sate sau în clanuri) și se deplasează la nivel de trib și căpetenii. Această situație are două consecințe. Mai întâi, când sistemul funcționează bine, grupările sunt
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Război Mondial în multe țări din lumea a treia. În timp ce sistemele politice populiste încearcă, deseori fără succes, să construiască noi instituții pentru a echilibra influența grupărilor tradiționale, sistemele politice autoritare inegalitare încearcă să reînvie aceste entități tradiționale, bazându-se pe loialitatea pe care ele le generau în trecut. Acest obiectiv este evident mai ușor de atins când sistemul politic autoritar inegalitar înlocuiește un sistem tradițional, și în special atunci când monarhul este determinantul acestei mișcări. Totuși, chiar și atunci sunt dificultăți, deoarece
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
carismatici. Unele dintre aceste sisteme se confruntă așadar cu tensiuni importante, iar configurația instituțiilor și grupurilor mai mult reflectă aceste tensiuni decât încearcă să le depășească. Deoarece aceste tensiuni sunt în mare parte rezultatul opozițiilor existente în lumea contemporană între loialitatea bazată pe tradiție și presiunile de schimbare socială, problema "dezvoltării" în sistemele politice este de maximă importanță pentru caracterul și evoluția acestor sisteme. Aceasta este tema spre care ne vom îndrepta atenția în capitolul următor. Bibliografie suplimentară Până în secolul al
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
rezultat al transferului de sprijin sau de legitimitate din partea acestor grupuri cutumiare. Totuși, treptat, aproape la fel ca în orice alt grup mare, statul ajunge să fie privit adesea ca o întruchipare a tiparelor relaționale; el atrage așadar sentimente de loialitate, care se traduc în conceptul de naționalism. Unele entități din cadrul statului, în special grupurile instituționale precum armata și birocrația, dar și partide și alte grupări comunitare pot exploata aceste sentimente sau această supunere în interesul lor, beneficiind în schimb de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
fiind "asociative" au în realitate mai curând un caracter cvasi-asociativ decât unul pur asociativ. Acest lucru este valabil în cazul asociațiilor "dependente", ale grupurilor comunitare și ale statului, dar și în cazul asociaților "independente" care obțin de obicei o anumită loialitate din partea membrilor indiferent de scopurile specifice sau dincolo de acestea. De cele mai multe ori liderii lor acționează în acest fel deliberat, din moment ce liderii grupurilor comunitare au mai multă libertate de acțiune decât cei ai grupurilor asociative. Primii relaționează cu susținătorii pe baza
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
religioase slăbise puternic. Relațiile clasiale au dus încă de la început la formarea unor organizații structurate, sindicatele; dar sentimentele comunitare au continuat să joace un rol. S-a vorbit adesea de aspectele fraterne și aproape religioase ale vechilor sindicate; venerația și loialitatea față de organizație au fost trăsături larg răspândite ale acestor entități. Într-adevăr, potențiala sferă de cuprindere a scopurilor sindicatelor este vastă. Pe de o parte, acestea au fost create pentru a exercita presiune în sprijinul unor cereri concrete; dar aceste
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
iar dependența lor a rămas mai mare în unele țări decât în altele. În unele țări, sindicatele au dobândit un caracter "asociativ" mai repede decât în altele, apărând și diferențe între grupurile sociale: sindicatele minerilor s-au caracterizat tipic prin "loialități de clasă" mai mari decât cele ale vânzătorilor; sindicatele americane au fost totdeauna privite ca având un caracter mai "asociativ" decât cele europene; iar loialitatea de clasă care caracterizează sindicatele europene a decăzut în mod vizibil o dată cu ascensiunea "asociaționalismului" (Taylor
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]