547,468 matches
-
copii, Supliciul etc.). Însă marele examen al antropocentrismului și, simultan, declarația de război împotriva aceleiași filosofii, îl constituie o lucrare aparent minoră și circumstanțială, mai curînd o comandă practică decît o realizare artistică, și anume Ecorșeul. Prin această lucrare Brâncuși ia în stăpînire o întreagă civilizație a statuarului, îi comprimă istoria printr-o analiză halucinantă a corporalității, a anatomismului, a obiectalității exterioare și lăuntrice a ființei umane, ducînd ideea construcției antropomorfe pînă la eviscerare și pînă în proximitatea ideii de cadavru
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
făceau numai studenți străini care ieșeau de la examen supărați de cîte un 7 sau 8 și se burzuluiau pe coridoare: "Eu dat la profesor lănțișor de aur și el pus notă mică în carnet.". Unii dintre studenții care și-au luat examenele cu asemenea atenții sînt azi profesori de liceu sau universitari, doctori în spitale, ingineri cu funcții înalte, judecători și procurori cu pretenții. Mergeți, ca observatori, la o întîlnire după 25 de ani a absolvenților unei facultăți oarecare și vă
Un circ vechi: bacalaureatul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11530_a_12855]
-
unei facultăți oarecare și vă veți speria auzind cum s-au selectat vîrfurile acelei perioade. Cu sacoșa și cu UTC-ul. O parte dintre absolvenți lipsesc. Sînt în Occident, unde au făcut cariere frumoase sau măcar frumușele. Cei mai mulți și-au luat lumea în cap pentru că n-au avut loc de uteciștii emeriți și de făcătorii de cadouri, pentru a ajunge în funcții pe care le-ar fi meritat. Din cîte știu, azi nici una dintre facultățile din România nu se află între
Un circ vechi: bacalaureatul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11530_a_12855]
-
la loc, își înălță capul și făcu în văzduh un semn cu mâna cealaltă, cum ai închina un lucru sau cum ai răsuci un comutator... După mai multe hârâieli, cum se aude la t.v., când se caută să se ia legătura prin satelit cu cine știe ce persoană, se auzi clar o voce bine timbrată, cu un accent de epocă, răsunând ca în Scoica unei scene uriașe: ... Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții/ Toți se scurseră aicea și
Rondul scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11519_a_12844]
-
Lucia }urcanu și Dorina Bohanțov. Aceasta este ordinea din sumar, după anul de naștere a autorilor, ordine pe care am reprodus-o pentru a da un tablou al numelor și al generațiilor. Probabil că încadrările ar fi altele, dacă am lua în seamă anii debutului, dar nu vreau să intru în detalii de acest fel, întotdeauna discutabile în funcție de momentul primei afirmări. Cum nu e vorba de o istorie literară, ci de o antologie de texte, putem trece peste aceste eventuale dispute
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
vecin (la Rohia lui N. Steinhardt), acordarea premiilor anuale au completat programul unei manifestări devenită tradițională și care-și datorează vigoarea poeților George Vulturescu, de ani buni în fruntea Direcției Județene de Cultură, și D. Păcuraru, redactor-șef al INFORMA}IEI ZILEI, cel mai cunoscut ziar din Oaș. Cu ocazia ediției recente, a fost inaugurat Centrul Multicultural Poesis de la Vila Poesis, despre care cel mai plăcut lucru de spus este că dă noțiunii de cultură o accepție pe cît de cuprinzătoare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11532_a_12857]
-
în rău prin râvna înregimentării; alții, mai puțini, încearcă să amâne, să temporizeze, să întârzie cumva încolonarea. Dar cursul Istoriei mari e implacabil, aceasta vine, în cercuri concentrice răsturnate, până în dreptul fiecăruia, dându-i rația cuvenită de mizerie și suferință, luându-și tainul, variabil, de angajament cetățenesc și avânt revoluționar. Diferențele, deosebirile, notele proprii, ceea ce dă culoare și consistență lumii formate din indivizi, nu din clone cuminți, se interiorizează, modelează omul pe dinăuntru, în profunzimi ascunse cu grijă. Casa bunicilor (la
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
înainte de ultimele alegeri locale, Sechelariu a încercat să-și recapete popularitatea împărțind bani și mititei băcăuanilor, cezarismul său de binefăcător al oropsiților a fost taxat și de la centru de, pe atunci președintele, Ion Iliescu. Pierderea alegerilor i-a fost fatală. Luat la cercetări în arest, fostul nr. 1 al Bacăului a izbucnit de două ori în lacrimi, pînă acum, în fața judecătorilor, încercînd să-i convingă să-l cerceteze în libertate. Corneliu Iacobov, care a avut și el de-a face cu
Lacrimile lui Seche by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11550_a_12875]
-
convingă să-l cerceteze în libertate. Corneliu Iacobov, care a avut și el de-a face cu experiența arestării preventive, s-a răstit la Traian Băsescu, în fața ziariștilor. După ce a scăpat din arest, Iacobov nu și-a pierdut îndîrjirea, chiar dacă, luat cu alte griji, a uitat să-l mai amenințe cu pușcăria pe Băsescu, ca în noaptea cînd a fost arestat. Nu sînt un admirator al acestui personaj, dar nu pot să observ că își joacă bărbătește șansa. Sechelariu pare în
Lacrimile lui Seche by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11550_a_12875]
-
volumului apărut la Editura Limes pleacă de la constatarea că "de tare multă vreme nu s-a mai scris despre Topîrceanu...". Chiar dacă perspectiva anglistei clujene este mai aparte deoarece ea pornește de la necesitatea de a-l racorda pe Topîrceanu la perspective luate din critica străină (anglo-saxonă, cu precădere), sau de a-l judeca stilistic din perspectiva celui/celei dornic/e a-l trece pe poet Styxul unei alte limbi, aserțiunea privind presupusul recent deșert al... topîrceanologiei nu se confirmă. Ultimul deceniu a
Topîrceanu în englezește by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/11529_a_12854]
-
și spre prozele lui Ioan Groșan. Registrul se schimbă radical, atunci cînd aceeași realitatea este privită prin ochii lui Klaus Bernath. Chiar dacă ar putea bănui farsa care i se joacă, bătrîndul milionar are tot interesul să închidă ochii și să ia lucrurile așa cum sînt. Alura sa este cea a unui personaj tragic, singurul pentru care acele locuri cvasi-necunoscute au și valențe sentimentale. El caută urmele copilăriei sale în măștile de carnaval care îl înconjoară și, ca un alt Don Quijote, se autoiluzionează
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
găsi brusc, în fine, mediul prielnic, bulionul microbian necesar dezvoltării. Șaișpe anișori nici nu-i mult. Vertijul e mare. Mari sunt viteza, setea, lăcomia de lucruri joase... Și înainte de 1980 fenomenul, încetinit de prefăcătoria generală, acționa totuși. Dar acum o luă razna... Și n-ar fi nimic dacă, în literatură, de pildă, s-ar naște numai poeți ca Rabelais sau Tudor Arghezi. Or, din contră... Nici pomeneală. Dacă somnul rațiunii naște monștrii, trivialitatea trează, exaltată, nu se lasă, nici ea, mai
Româna vulgata by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11541_a_12866]
-
suspect imediat. }ăranul, mai ales dacă este în vârstă, obișnuit cu șpaga și cu controalele, se uită la tine chiorâș ori face zăpăcit cu mâna la ureche: cum zisăși? Văzând situația, într-o zi, schimbai macazul. Am început să-i iau pe vânzători cu...e proaspeti oușarelii astea, bre?... sau cum dai nucșoarilii astea mânca-ți-ași?... în ochii piețarului văzui numaidecât sclipind ceva - complicitatea, antanta națională... Zadarnic vor avea loc conferințe, se vor da decrete, vor fi schimbați gagiii de la T.V
Româna vulgata by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11541_a_12866]
-
astea, bre?... sau cum dai nucșoarilii astea mânca-ți-ași?... în ochii piețarului văzui numaidecât sclipind ceva - complicitatea, antanta națională... Zadarnic vor avea loc conferințe, se vor da decrete, vor fi schimbați gagiii de la T.V... Urâtul vorbirii în România nu va lua sfârșit, până ce nu se va schimba ceva esențial de tot. Ce? Mizeria. Materială. Spirituală. Și nu-i vorba numai de cultură, de ministerul prea bunei, inimoasei doamne Mona Muscă. S-ar putea ca boala să dureze mult... Iar dacă nu
Româna vulgata by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11541_a_12866]
-
istoric, roman de groază și de dragoste, Umbra vîntului este și o meditație profundă pe seama destinului și a reflexului acestuia în opera de artă, între peren și efemer. În luna octombrie a anului 1914, un artefact pe care mulți îl luară drept un cavou ambulant se opri, într-o după- amiază, în dreptul magazinului de pălării Fortuny, în Ronda de San Antonio. Din el ieși figura semeață, maiestuoasă și arogantă a lui don Ricardo Aldaya, încă de pe atunci unul dintre bărbații cei
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
ochii de țeasta personajului și, în chiar acea noapte, cînd Julián zise că îi amintea de anumite porțiuni de pe masivul Montserrat, Fortuny nu avu încotro și căzu de acord. "Tată, cu tot respectul, știi că, atunci cînd e vorba de luat măsura, am o mînă mai bună decît a dumitale, care devii agitat. Lasă mă pe mine." Pălărierul acceptă cu plăcere și, a doua zi, cînd Aldaya veni în Mercedes Benz-ul lui, Julián îl întîmpină și îl conduse în atelier. Aldaya
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
dumitale, care devii agitat. Lasă mă pe mine." Pălărierul acceptă cu plăcere și, a doua zi, cînd Aldaya veni în Mercedes Benz-ul lui, Julián îl întîmpină și îl conduse în atelier. Aldaya, cînd constată că măsurile avea să i le ia un băiat de paisprezece ani, se înfurie: "Dar ce-i batjocura asta? Un copil? Mi se face părul măciucă!". Julián, care era conștient de însemnătatea publică a personajului, dar care nu se simțea intimidat de el sub nici un chip, replică
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
la picioare ca niște rogojini. Îi disprețuia pe pupincuriști, pe fricoși și pe oricine demonstra orice fel de slăbiciune, fizică, mintală ori morală. Cînd dădu peste un băiat sărman, un simplu ucenic, care avea obrazul și șarmul de a-l lua peste picior, Aldaya hotărî că, într-adevăr, dăduse peste magazinul de pălării ideal și își dublă comanda. În săptămîna aceea veni în fiecare zi cu plăcere la întîlnire, pentru ca Julián să-i ia măsura și să probeze modele. Antoni Fortuny
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
avea obrazul și șarmul de a-l lua peste picior, Aldaya hotărî că, într-adevăr, dăduse peste magazinul de pălării ideal și își dublă comanda. În săptămîna aceea veni în fiecare zi cu plăcere la întîlnire, pentru ca Julián să-i ia măsura și să probeze modele. Antoni Fortuny se minuna cînd vedea cum fruntașul societății catalane se prăpădea de rîs la glumele și poveștile pe care i le spunea fiul acela al său care îi era necunoscut, cu care nu vorbea
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
pe care i le spunea fiul acela al său care îi era necunoscut, cu care nu vorbea niciodată și care, de ani de zile, nu dăduse nici un semn că ar fi avut simțul umorului. La sfîrșitul acelei săptămîni, Aldaya îl luă pe pălărier deoparte, într-un ungher, ca să-i vorbească între patru ochi. - După cum se vede, Fortunato, fiul ăsta al dumitale e un talent, iar dumneata mi-l ții aici, mort de lehamite, să scuture praful de pe gîngăniile dintr-un magazin
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
E ca și cînd ai urca la cer, numai că nu i nevoie să mori. Antoni Fortuny îi văzu plecînd în acel vehicul de un lux nemărginit și, cînd își căută în inimă, simți numai tristețe. În acea seară, în timp ce lua cina cu Sophie (care purta rochia și pantofii cei noi și nu prezenta aproape nici un semn și nici o cicatrice), se întrebă unde greșise de data asta. Tocmai cînd Dumnezeu îi înapoia un fiu, venea Aldaya și i l lua. - Scoate
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
în timp ce lua cina cu Sophie (care purta rochia și pantofii cei noi și nu prezenta aproape nici un semn și nici o cicatrice), se întrebă unde greșise de data asta. Tocmai cînd Dumnezeu îi înapoia un fiu, venea Aldaya și i l lua. - Scoate-ți rochia asta, femeie, că parcă ești o stricată. Și să nu mai văd vinul ăsta pe masă. Cel îndoit cu apă e mai mult decît suficient. Julián nu trecuse niciodată de partea cealaltă a bulevardului Diagonal. Linia aceea
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
nici un milimetru. Julián se căi pentru replica lui și i se făcu milă de el. - Tu trebuie să fii feciorul pălărierului, zise Jorge, fără răutate. Tata vorbește mult despre tine în ultimul timp. - Din cauza noutății. Sper să nu mi-o iei în nume de rău. Sub mutrișoara asta de știe tot băgăcios, nu sînt chiar atît de idiot cum par. Jorge îi zîmbi. Julián se gîndi că zîmbea ca un om care nu are prieteni, cu gratitudine. - Vino. Am să-ți
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
fotoliul pe care se așezase - ce-o mai lățești așa, să fim scurți, domnule, scurți dă tot!... - Măi, al naibii mai ești - l-am auzit zicând de sub fotoliu - bine, trec la obiect, măcar că așa se plictisește lumea, domnule Valerică... ... Și luându-i vorba din gură am continuat la persoana a întâia: Astfel spusese, chiar astfel, domnul scriitor care credea că o face în bătaie de joc, dar pe mine, drept să spun, mă trecuse un fior, fiind prima și prima dată
Șoricelul Valerică - de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11563_a_12888]
-
unei ,binevoitoare" constrîngeri. Ca și povețele pe care le primesc, de la dascălii lor, în toate sensurile, altminteri oameni, poate, cumsecade, eroii romanului. E treaba ,fratelui" mai mic (un rebel, fără să-și dea seama, în ,familia" fratelui celui mare) să ia investigațiile în serios. Numai că lămuririle pe care le află n-o să-i ajute la nimic. Rămîne, și după întoarcerea lui din timpul părinților, acela în care s-au stricat, poate fără putință de îndreptare, rosturile, aceeași problemă: cît de
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]