6,058 matches
-
Iași mai colaborează la „Unirea”, apoi, după întoarcerea la București, numele îi va apărea, în decursul următoarelor trei decenii, sub articole, nuvele, fragmente de roman sau de piese de teatru, în paginile unor reviste și gazete ca „Ramuri”, „Flacăra”, „Sburătorul”, „Luceafărul”, „Îndreptarea literară”, „Dimineața”, „Adevărul literar și artistic”, „Cugetul românesc”, „Universul literar”, „Ritmul vremii”, „Viața literară”, „Propilee literare”, „Cuvântul liber”, „Revista literară” ș.a. Evenimentele insolite ale refugiului în Ucraina vor fi evocate în prima lui carte, culegerea de nuvele Rusia revoluționară
ARDELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
1923), funcționează ca profesor de filosofie și pedagogie la Huși și Galați, apoi ca inspector general al școlilor. Publică versuri, proză, cronici și articole (semnându-le uneori și C.A., Const. As., C. A. Siminei) în „Drum drept”, „Neamul românesc”, „Luceafărul”, „Gazeta Transilvaniei”, „Gazeta țăranilor” (unde a fost și secretar de redacție), „Adevărul literar și artistic”, „Cuget clar” ș.a. A tipărit trei volume de poezii: Visuri și dureri (1919), Volbura (1921) și Luminișurile anilor mei (1937). Dintr-un amplu poem istoric
ASIMINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285466_a_286795]
-
vorba să se încerce și în literatură. Debutând în 1925, în „Tribuna nouă”, cu o schiță din viața învățătorilor de la țară, A. va continua să publice, constant, până după 1945, în „Țara”, „Vestul”, „Progres și cultură”, „Granița”, „Banatul literar”, „Știrea”, „Luceafărul”, „Colț de țară”, „Biruința”, „România de Vest”, „Fruncea”, „Provincia”, „Banatul” ș.a. În genere, optica schițelor și povestirilor este a intelectualului sătesc îndatorat unui sămănătorism întârziat. Greu desprinse de lecția de morală sunt și romanele lui A. Adelina (1934), roman confesiv
ATANASIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285483_a_286812]
-
sistemul editorial, ca redactor la Editura Enciclopedică Română (1968-1974), Editura Științifică și Enciclopedică (1974-1983) și Cartea Românească (1983-1990). În aprilie 1990 părăsește Editura Cartea Românească pentru revista „22”, al cărei redactor-șef devine în septembrie 1991. Debutează în 1971, la „Luceafărul”, iar în 1975 își face debutul editorial cu romanul Drumul egal al fiecărei zile. Romanul Dimineață pierdută (1983) transformă un simplu ax familial în carusel de istorie colectivă, întregind în câteva figuri/destine evoluția României de-a lungul veacului XX
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
1946. Va publica în „Propilee literare”, „Bilete de papagal”, „Tribuna”, „Vremea”, „Azi”, „Facla”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Societatea de mâine”, „Pagini literare”, „Gândirea”, „Studio Teatrul Național”, „Duminica”, „Seara”, „Fapta”, „Săptămâna C.F.R.” ș.a., iar după 1967, în „Luceafărul”, „Steaua”, „Tomis”, „Argeș”, „Orizont” ș.a. Cu o regularitate bulversată de la o vreme de seismele istoriei, își alcătuiește cărțile de poezie, publicând În insula unde-nfloreau coralii (1931), Leagăn de îngeri (1935), Jocul cuvintelor (1939), Vămile văzduhului (1942), Donna Sixtina (1970
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
din Cluj, iar după război s-a numărat printre colaboratorii Institutului de Lingvistică și Istorie Literară al Academiei Române, filiala Cluj. Activitatea cea mai importantă o desfășoară în publicistică - secretar de redacție la „Societatea de mâine” (1925-1928, 1931-1932), „Gândul românesc” (1933-1936), „Luceafărul” (Brașov, 1941-1944), director la „Avântul” (Brașov, 1944-1945). A mai colaborat, în general cu articole literare, la „Cosinzeana”, „Transilvania”, „Scrisul românesc”, „Convorbiri literare”, „Patria”, „Dacoromania”, „Revista nouă”, „Familia”, „Universul literar”, „Studii literare”, „Gazeta Transilvaniei” și multe altele. La „Societatea de mâine
BOITOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285796_a_287125]
-
profesională sanitară în Satu Mare (1968). A absolvit Facultatea de Medicină Generală a Institutului de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca în 1974. Lucrează la Săuca, Tășnad, la Spitalul Județean Satu Mare, iar din 1991 la Policlinica Județeană Satu Mare. Debutează în 1967, în „Luceafărul”, cu schița Fuga. În 1974 obține Premiul de proză al Festivalului național studențesc de la Oradea. B. epicizează fapte cotidiene într-o narațiune realistă, urmând tradiția prozei ardelenești, adesea într-un limbaj colorat. Nu este un stilist, dar are o bună
BOLOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285809_a_287138]
-
al revistei „Educație și cultură” (editată de Casa Corpului Didactic Mureș) și redactor-șef al revistei „Târnava”. Debutează în revista „Flacăra”, în 1983, cu versuri. Colaborează la revistele „Tribuna”, „Steaua”, „Vatra”, „Familia”, „Ateneu”, „Astra”, „Amfiteatru”, „Convorbiri literare”, „Euphorion”, „Dacia literară”, „Luceafărul”. Debutul editorial îl reprezintă volumul de versuri Carte de vise (1994; Premiul Asociației Scriitorilor din Târgu Mureș). Este doctor în filologie al Universității din Cluj-Napoca, din 1996, cu teza Fața și reversul textului (I. L. Caragiale și Mateiu I. Caragiale). În
BOLDEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285802_a_287131]
-
Ardealului”. Poezii îi mai apar în „Patria” (Cluj), „Hotarul” (Arad), „Blajul”, „Solia dreptății” (Orăștie), „Maramureșul” (Sighet). La Cluj, tipărește întâiul volum - Potire de mătrăgună (1935). Mai colaborează la „Ecoul” (Arad), „Ofensiva română” (Cluj), „Înnoirea” (Arad), „Litera” (Arad), „Tribuna” (Cluj, Brașov), „Luceafărul” (Timișoara), „Poporul” (Timișoara) ș.a. Al doilea volum de versuri, Cioplitorul de vedenii (1944), apare la Odesa. Abia la sfârșitul deceniului al șaptelea B. reintră în viața culturală arădeană. Publică versuri în culegerea colectivă Cariatide, în ziarul „Flacăra roșie” și în
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
aparținându-i lui Tiberiu Brediceanu), B. devine în scurt timp cunoscut lumii literare de dincolo și de dincoace de munți. Colaborează cu versuri, memorialistică, publicistică literară și traduceri (din Shakespeare, Goethe, Schiller, Lenau ș.a.) la „Familia”, „Foaia literară”, „Sămănătorul”, „Evenimentul”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Românul” din Arad, „Almanahul scriitorilor de la noi”, „Gazeta Transilvaniei”, „Cosinzeana”. A semnat și cu pseudonimele I. Corbea și Sorin. O parte din versurile risipite prin diferite periodice vor fi adunate de Horia Petra-Petrescu într-un volum, Înviere și alte
BORCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285816_a_287145]
-
sărace care, prin înțelepciune, hărnicie și cumințenie, ajunge împărăteasă. Virtuțile dramatice propriu-zise sunt puține, datorită atât palidei schițări a caracterelor, cât și lungilor pasaje discursive sau tiradelor operetistice. B. a tradus impecabil piesele de teatru Ifigenia în Taurida de Goethe („Luceafărul” 1906-1907), considerată, în 1931, „cea mai izbutită versiune românească” a lucrării, și Iulius Caesar de Shakespeare („Sămănătorul”, 1909, și „Luceafărul”, 1911), aceasta din urmă însoțită de o Introducere, de fapt un studiu critic incluzând și o bibliografie din literaturile de
BORCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285816_a_287145]
-
cât și lungilor pasaje discursive sau tiradelor operetistice. B. a tradus impecabil piesele de teatru Ifigenia în Taurida de Goethe („Luceafărul” 1906-1907), considerată, în 1931, „cea mai izbutită versiune românească” a lucrării, și Iulius Caesar de Shakespeare („Sămănătorul”, 1909, și „Luceafărul”, 1911), aceasta din urmă însoțită de o Introducere, de fapt un studiu critic incluzând și o bibliografie din literaturile de specialitate engleză și germană. În afara unor poeme de Lenau, Th. Körner, E. Mörike, Goethe, Uhland, Eichendorff, Th. Fontane, K. Spitteler
BORCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285816_a_287145]
-
poezii, pref. Horia Petra-Petrescu, Sibiu, 1924; Ileana, Sibiu, 1925. Repere bibliografice: N. Iorga, Oameni cari au fost, I, București, 1967, 313-314; Perpessicius, Opere, XII, 515-516; Ion Gherghel, Goethe în literatura română, I, București, 1931, 107-108; Octavian C. Tăslăoanu, Amintiri de la „Luceafărul”, București, 1936, 60-62; Gh. Cardaș, Poezia românească de la origini până în zilele noastre, București, 1937, 531-533. C.P.
BORCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285816_a_287145]
-
începe să publice în „Revista nouă” reportajele care vor alcătui Cartea Oltului (1945). Va colabora la mai toate marile ziare și reviste: „Vremea”, „Tempo”, „Rampa”, „Cuvântul liber”, „Azi”, „Frize”, „Bluze albastre”, „Viața românească”, „Revista Fundațiilor Regale”, „România liberă”, „Scânteia”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „România literară” etc. În 1948 devine membru corespondent, iar în 1955 membru titular al Academiei Române. În 1978 primește Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor. A semnat și George Bogza și a folosit, la început, și pseudonimul André Far. Având peste șaizeci și cinci
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
Viața și ideile lui Simion Bărnuțiu (1924), Gheorghe Lazăr (1924), Ioan Barac (1933), Eftimie Murgu (1937). A stăruit însă și asupra lui V. Alecsandri (Vasile Alecsandri. Admiratori și detractori, 1922; Vasile Alecsandri. Povestea unei vieți, 1926) și M. Eminescu (Despre „Luceafărul” lui Mihail Eminescu, 1925). Despre Eminescu a scris frecvent „multe și mărunte”, cu deosebire în „Buletinul «Mihai Eminescu»”, scos la Cernăuți, din 1930, de Leca Morariu, cu sprijinul lui G. Ibrăileanu și al lui B.-D. însuși. Pasiunea pentru amănunt
BOGDAN-DUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
Admiratori și detractori, București, 1922; Istoria literaturii române moderne. Întâii poeți munteni, Cluj, 1923; Viața și ideile lui Simion Bărnuțiu, București, 1924; Viața și opera lui Gheorghe Lazăr (în colaborare cu G. Popa-Lisseanu), București, 1924; Gheorghe Lazăr, București, 1924; Despre „Luceafărul” lui Mihail Eminescu, Brașov, 1925; Vasile Alecsandri. Povestea unei vieți, București, 1926; Petru Maior și Justinus Febronius sau Petru Maior ca vrăjmaș al Papei, Cluj, 1933; Ioan Barac, București, 1933; Eftimie Murgu, București, 1937; Studii și articole, îngr. și pref.
BOGDAN-DUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
Arad, unde va reveni cu versuri între 1910 și 1911. Va colabora, apoi, cu poezie și proză, mai rar cu articole și însemnări culturale, iscălind și cu pseudonimele Radu Mărgean sau I. Brumă, la numeroase gazete și reviste, între care „Luceafărul”, „Patria”, „Transilvania”, „Țara noastră”, „Hyperion” ș.a. Scrisul lui B. devine mai variat în „Cosinzeana”, revista literară scoasă de el întâi la Orăștie (1911-1915), pe urmă la Cluj (1922-1928). Poeziei i se adaugă recenziile, articolele și notițele literare, cele mai multe publicate la
BORNEMISA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285819_a_287148]
-
părții artistice și literare la „Gazeta Transilvaniei”, din 1931 era prim-redactor la „Brașovul literar și artistic”, după 1930 evoluând tot mai mult în sensul ideologiei grupărilor de dreapta. Prezent în „Săptămâna”, „Telegraful român”, „Omul liber”, „Banatul”, „Semenicul”, „Viața săceleană”, „Luceafărul literar”, „Lupta”, „Lanuri”, „Țara Bârsei”, „Viața ilustrată”, „Porunca vremii”, „România eroică”, „Tribuna”, „Ardealul”, „Plaiuri năsăudene”, „Klingsor” (semna și A. Postol, Ideal), publică, după volumele Ancore (1926) și Talaz (1933), o culegere cuprinzând întreaga sa creație lirică, Traista mea (1940). Din
BRAN-LEMENY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285858_a_287187]
-
și 1948, unul dintre redactorii gazetei „Unirea poporului”. A colaborat cu versuri, articole de istorie literară și culturală, recenzii la „Someșul”, „Unirea”, „Drumul nou”, „Abecedar”, „Gând românesc”, „Blajul”, „Pagini literare”, „Dacoromania”, „Cultura creștină”, „Gândirea”, „Convorbiri literare”, „Transilvania”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Luceafărul” (Sibiu), „Steaua”, „Gazeta literară”, „Tribuna”, „Vatra”, „Revista de istorie și teorie literară” ș.a. Publicistica lui B. ia în discuție mai ales literatura noii generații ardelene de după Marea Unire, ai cărei scriitori tratează criza morală (I. Agârbiceanu), revelația identității naționale (Eugen
BRATES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285866_a_287195]
-
Arghezi și din poeziile lui Nichifor Crainic, la „românismul primitiv” al lui N. Crevedia sau la morbiditatea lui Demostene Botez; are în vedere o sinteză a lui George Popa despre literatura din Transilvania, antologia lui I. Breazu și reviste importante („Luceafărul”, „Gând românesc”, „Pagini literare”). O biografie amănunțită, importantă din perspectiva evenimentelor anului 1848, este Ion Axente Sever și timpul său (1931), semnată Gh. I. Biriș. Aspecte din viața Blajului (1942), cartea care l-a consacrat, este un memento al tradiției
BRATES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285866_a_287195]
-
esenței lumii, și trăirea ei, în poezie”. Pentru români, care ar trăi „hiatusul” dintre metafizică și poezie, Eminescu ar veni ca un „catalizator” al relației. Încercare critică merge mai departe pe linia acestui determinism etnic, implicând în discuție și simbolismul Luceafărului, pus în relație cu cel din Miorița și Meșterul Manole, și glosând despre seninătatea în fața morții, unirea principiilor masculin și feminin (Hyperion ca hermafrodit) etc. În Sărmanul Dionis, celălalt text-pivot al comentariilor, ar fi tot o unire, acum între lume
BOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
profesor din episodul Zi grea. Plănuia o carte de amintiri și gânduri despre teatru, Pe urmele lui Thespis. A colaborat, de-a lungul vremii, la „Revista modernă”, „Patria”, „Evenimentul”, „Alarma”, „Viața literară”, „Dreptatea”, „Sămănătorul”, „Floarea darurilor”, „Revista idealistă”, „Neamul românesc”, „Luceafărul”, „Societatea de mâine”, „Hyperion”, „Națiunea română”, „Românul”. O anume facilitate se observă în traducerile la care B. se încumetă, ceea ce nu înseamnă că încercările lui nu vădesc acuratețe și uneori chiar eleganță. S-a simțit atras de lirica franceză - Charles
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
B. își propune să promoveze literatura română în mediul cultural din nordul țării. Are ca rubrică permanentă „Foita Bucovinei”, devenită, incepand cu numarul 42 din 1919, „Literatura” sau „Critică literară”. Aici sunt republicate texte literare și eseuri critice din revistele „Luceafărul”, „Sămănătorul”, „Ramuri”, „Gazeta de Transilvania” etc. Din reviste precum „Însemnări literare” sau „Convorbiri literare” sunt reproduse texte de Demostene Botez, Mihail Sadoveanu, I. Agârbiceanu, D. Anghel, Ilarie Chendi, Ț. Ștefanelli, Ion Creangă, Titu Maiorescu, G. Bacovia. Se republică (din „Timpul
BUCOVINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285898_a_287227]
-
n. Assan) și al lui Barbu Brezianu, scriitor și critic de artă; Andrei Brezianu este fratele lui mai mare. Licențiat în filologie romanică (limba franceză) la Universitatea din București, debutează în 1968 în „Cronica”. Colaborează, cu versuri, la „Familia” și „Luceafărul”. În 1976, participă cu poemul Cursul aurului la concursul All Nations Poetry Contest, organizat de Triton Colege - River Grove, Illinois (SUA) și obține medalia de aur. Mai târziu, o altă distincție îi încununează participarea la World of Poetry Press din
BREZIANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285882_a_287211]
-
1980, emigrează în SUA (California), unde practică psihologia. Colaborează la câteva dintre cele mai importante reviste literare ale emigrației: „Mele” (Honolulu), „Limite” (Paris) și „Agora” (Philadelphia). Din 1990, revine în viața literară din țară cu grupaje de versuri publicate în „Luceafărul”, „Contrapunct”, „Jurnalul literar”, „Viața românească” ș.a. Volumul Cu mai puține cuvinte, publicat în 1996, reunește versuri scrise între 1970 și 1990. Influențat într-o oarecare măsură de autorii săi preferați, Walt Whitman și Carl Sandburg, Artur Lundkvist și Giuseppe Ungaretti
BREZIANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285882_a_287211]