3,986 matches
-
Recunoscându-i „o mare valoare” (ceea ce nu prea era În obiceiurile violentului contestatar juvenil al lui Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu), Eugen Ionescu propune, În Facla din 1936, poate cea mai adecvată lectură a textului lui Blecher. Viitorul dramaturg scrie: „Luciditatea d-lui Blecher nu se oprește niciodată la psihologie, la efecte, la periferia sufletului, care n-are decât să rămână și de-acum Înainte În stăpânirea așa-zisei literaturi de autoanaliză... Blecher, trecând prin psihologie, prin emoție, depășește totuși planul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și golurile realității Înseși. Blecher este un „ales” pentru suferință, dar este și un neînfrânt cavaler al căutării, refuzând zădărnicia, chiar când o descoperă. Revelațiile sale, adesea terifiante, nu sunt artificii morbide, ci probele adevărului. Nu este vorba doar de luciditate, nici doar de sensibilitatea exacerbată, nici numai de marile teme dintotdeauna ale conștiinței interogative. Însăși luciditatea este suspectată, ca toate noțiunile deja uzate, canonizate și manipulate. Celebra afirmație a lui Camil Petrescu „câtă luciditate, atâta dramă” pare insuficientă și simplificatoare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
al căutării, refuzând zădărnicia, chiar când o descoperă. Revelațiile sale, adesea terifiante, nu sunt artificii morbide, ci probele adevărului. Nu este vorba doar de luciditate, nici doar de sensibilitatea exacerbată, nici numai de marile teme dintotdeauna ale conștiinței interogative. Însăși luciditatea este suspectată, ca toate noțiunile deja uzate, canonizate și manipulate. Celebra afirmație a lui Camil Petrescu „câtă luciditate, atâta dramă” pare insuficientă și simplificatoare pentru Blecher. Una dintre clipele de iluminare ale paginii sale primește imediat această amară adăugire: „o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
adevărului. Nu este vorba doar de luciditate, nici doar de sensibilitatea exacerbată, nici numai de marile teme dintotdeauna ale conștiinței interogative. Însăși luciditatea este suspectată, ca toate noțiunile deja uzate, canonizate și manipulate. Celebra afirmație a lui Camil Petrescu „câtă luciditate, atâta dramă” pare insuficientă și simplificatoare pentru Blecher. Una dintre clipele de iluminare ale paginii sale primește imediat această amară adăugire: „o certitudine, incontrolabilă ca orice certitudine”... Se deschid, astfel, trape prolifice spre un adevăr fisionabil, ireductibil În dramatismul său
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
adevărului „specific și dureros omenesc”, cunoscut sub numele de suflet, zona „prăpăstioasă și Întunecată” din care s-a ridicat granitul zvelt și tăios al durabilei sale mari opere de romancier. Forța creației autentice, ca originală sinteză de har, sacrificiu și luciditate, semnifică totdeauna surpriza unei superbe izbânzi omenești, chiar și (poate, tocmai) când se Înalță din Întuneric și asprime. Să ne regăsim lângă Ernesto Sábato, reamintindu-ne cuvintele pe care Witold Gombrovicz, admiratorul său, le-a preluat de la un bătrân Înțelept
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
contemplase, Încântat, și le rupsese, apoi, pe toate. „Așa nu se poate! Cioran zâmbind? Nimeni nu trebuie să-l vadă pe Cioran zâmbind”, decretase, amabil și decis, malițiosul care se vroia contemplat doar pe „culmile disperării”, În perpetua insomnie a lucidității, În poza absolutei dezabuzări. N-am mai fost În contact cu Cioran, după vizita la Paris, dar l-am reîntâlnit, aproape săptămânal, În 1995, În eseurile unui profesor american de filosofie, căruia Îi recomandasem să-l citească. Textele lui Cioran
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Îi recomandasem să-l citească. Textele lui Cioran Îl fascinaseră și Îl determinaseră să și scrie o carte despre el, din care Îmi trimitea, spre lectură și comentariu, fiecare nou capitol. Aflasem, Între timp, de prelungita agonie senilă, ferită de luciditate, În care somnola, senin, fostul iconoclast și cinic. Exilatul care domicilia de mult În limba franceză, considerat printre stiliștii ei cei mai străluciți, Își părăsise, brusc, refugiul lingvistic de decenii și Începuse a vorbi, din nou, românește, limba pe care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pentru revista americană Conjunctions, nr. 31, va recunoaște separarea evidentă, dar și legătura durabilă dintre tânărul și vârstnicul Cioran. Deja, la maturitate, el pare, atunci când scrie aceste „Însemnări”, mai sensibil la suferința umană, mai vulnerabil, chiar mai tolerant. Singurătatea și luciditatea se joacă și acum cu negația, Într-o formă oarecum frivolă, dar melancolia se adâncește, consecință a dureroasei presimțiri că sfârșitul aventurii sale lumești și păgâne era aproape. Pare acum, Într-adevăr, „mai Înclinat să accepte chiar și lumea vestică
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
oamenii de la progres”. Frica? Da, fusese și frică, firește. Nu numai frică, Însă. Nu, nu doar frică, era gata să jure, să jure: nu doar frică! Era gata să jure În fața juvenilului auditoriu din Lumea Nouă că și dezgustul, și luciditatea, și integritatea, da, da, și integritatea, da, și ambiguitățile, și vulnerabilitatea Îl ținuseră pe bietul proscris departe de „progresul” omului nou și al vieții noi și al ideologiei noi. Lectura se oprise. Actualizarea politică a celebrei piese opera În ultimele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
este un păcat. Poate că-i vorba de ceva mult mai serios.” * Ceea ce Îl apropiase În ultimii de ani de Humboldt ar fi putut fi, credeam, dezamăgirea tot mai profundă față de frivolitatea „angajării” intelectualilor În mișcările politice cărora le sacrificaseră luciditatea și cărora le concesionaseră ieftin nevoia de transcendență. Într-o plăcută cină la același restaurant franțuzesc din Vermont, În vara lui 2001, de data asta, Bellow s-a trezit brusc din apatie când editoarea sa, o indiană cam fandosită, după ce
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
niște pietricele albastre-cenușii?”, Își Întreabă, ca un refren, naratorul, copilul nenăscut. Noaptea când debutează acuta introși retrospecție este bezna acelui răspicat „Nu!” adresat semenilor avizi de acomodări. Un Nu care Înseamnă refuzul paternității, sigiliul existenței naratorului În suferință și solitudine, luciditate și integritate. Încercând să restabilească o logică a evenimentelor care i-au marcat traumaticul traseu existențial, eroul lui Kertész Începe, firește, cu iudaitatea, premisa ororii Auschwitz care avea să-i definească identitatea. Născut Într-o familie evreiască perfect asimilată, crescut
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Prea puțin abordată, tema limbii, unic și ultim refugiu, este lăsată, de asemenea, În suspensie, din cauză, poate, că proaspătul laureat nu trecuse (Încă?) și prin această esențială deposedare... Singurul drept pe care și-l arogă supraviețuitorul lui Kertész rămâne luciditatea: „A nu căuta sens unde nu există nici unul: acest secol, acest pluton de execuție, Împlinind fără Încetare ordine și, din nou, pregătit să decimeze, a dovedit, așa a fost să fie, că a zecea parte a fost să mi se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
oricum și dincolo de orice”, adresându-se oricui și nimănui, „pentru cel care există și cel care nu există, pentru cei care se rușinează de noi și (poate) pentru noi Înșine”. Scrisul poate fi astfel de terifiantă Încercare, Încurajatoare tocmai prin luciditatea extremă, copleșitoare, nu o dată insuportabilă, prin vitalitatea morbidă și depotrivă stenică a interogației. Textul lui Imre Kertész, de o urgență și acuitate pe măsura temei, se centrează pe adevărul cristalin și negru al premisei malefice În istoria suferinței omenești. New York
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
artei le presupune. Imre Kertész se circumscrie temei Holocaustului, desigur, dar o și depășește, pentru a coborî, dincolo de conjunctura tragică, În profunzimile tenebroase ale omenescului Însuși. Scrisul iese, până la urmă, din referențial, devenind esențial. Paradoxurile Îl energizează: urgența conlucrând cu luciditatea, pesimismul potențând interogația, estetica negației regenerând creativitatea. Arta În „cenușă” se dovedește vie, ardentă. Intensitatea tragismului și forța expresiei validează o operă necesară și reprezentativă. În această operă domiciliază acum și Keseru, ne-evreul care și-a adjudecat „privilegiul” Auschwitz
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
independent, gata să riște și să accepte consecințele singularității și solitudinii sale. Acuitatea sa memorabilă și stenică exprima scepticism și amară dezamăgire față de nu prea minunata evoluție a vieții și culturii contemporane. Incandescența pasiunii pentru idei, angajarea social-politică, ca și luciditatea judecăților sale Îi Îngăduiau să ignore fragilitatea trupului. Ne forța să procedăm la fel și să profităm de dialogul Încă În desfășurare, de provocările pe care le furniza. Bărbat frumos până În final, În ciuda șubrezeniei și diminuării fizice, era un ascultător
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
semnalând și resurecția trupului letargic, nu doar a minții și sufletului Înfrățite În ceea ce, obișnuit, numim „conștiință”. Reportajul asasinării lui Monteiro Rossi apare ca exemplară Împuternicire a limbii, În Înfruntarea zidurilor tăcerii. Actul Însuși al scrierii confirmă regăsirea vitalității și lucidității. Evadând din coșmarul terorii și al amuțirii, Pereira ia portretul soției cu sine. Talismanul trecutului este invocat, acum, ca asentiment pentru schimbare, amuleta libertății și viitorului. Acțiunea declară, până la urmă, ceea ce Pereira nu declarase, de fapt, de-a lungul narațiunii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
viziune expresionistă cu accente mizantropice, înrudită cu aceea a lui Ion Caraion. Amenințat uneori de tentația pitorescului excesiv, de manierism prolix sau de afectare, F. își impune cel mai adesea personalitatea distinctă într-o poezie unde se îmbină vitalismul și luciditatea, viziunea plastică și notația livrescă. Nostalgia pentru satul copilăriei, uimirea în fața spectacolului citadin, elanul vitalist se regăsesc și în Poezii (1974), dar motivele vechi sunt tratate într-o manieră expresivă diferită, căci autorul caută acum soluții formale noi, cum ar
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
Emoționantă este metamorfoza anotimpurilor. O toamnă încărcată de frunze moarte sufocă un spațiu colinar, supus unei degradări iminente. În petele de culoare, aglomerate, deslușim drama naturii și a umanității. Obiectele bine conturate sunt dispuse după logica obișnuită. Dar tocmai această luciditate se încarcă mereu cu un fior nebănuit. Obiectualitatea relevă un spațiu domestic, candoare, intimitate, comuniune plăcută cu natura. Nu e ușor de ales între atâtea imagini familiare, cu care ne-a obișnuit expozantul în ultimii ani, un peisajsinteză, contemplat cu
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
mea de ghindă/o pasăre veghindă-priveghindă/istorii ne va spune-n graiul oc” (Șapte unisonete). Poezia lui F. s-ar putea defini prin intertextualitate, prin glisarea între model și figura lui interpretată. Forma devine substanță, proces la care contribuie informația, luciditatea, emoția, dramatismul jocului. Aparent, se propune o lume închegată exclusiv din cuvinte. Spectacolul liric, fie că e travestit în măști ironico-parodice, fie că e saturat de performanța tautologiilor, nu estompează accentele de elegie, nici viziunea asupra universului. În Holorime (1986
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
Emoționantă este metamorfoza anotimpurilor. O toamnă încărcată de frunze moarte sufocă un spațiu colinar, supus unei degradări iminente. În petele de culoare, aglomerate, deslușim drama naturii și a umanității. Obiectele bine conturate sunt dispuse după logica obișnuită. Dar tocmai această luciditate se încarcă mereu cu un fior nebănuit. Obiectualitatea relevă un spațiu domestic, candoare, intimitate, comuniune plăcută cu natura. Nu e ușor de ales între atâtea imagini familiare, cu care ne-a obișnuit expozantul în ultimii ani, un peisajsinteză, contemplat cu
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
volum de nuvele, Sevastia Dumbravă (1949), cuprinde patru ample narațiuni cu subiecte și personaje ce evocă spațiul Deltei dunărene. Romanul Sultana (1954) urmărește destinul zbuciumat al unei tinere de condiție modestă, aruncată într-un mediu viciat, multe pagini conturând cu luciditate o seamă de caracteristici ale societății românești dintre cele două războaie mondiale. Un alt roman, scris în limba italiană, Tempo degli angeli (1957), este axat pe învățăturile biblice și vrea să transmită un mesaj etic. Scrierile ulterioare sunt publicate în
GALACTION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287128_a_288457]
-
din observația trăită, din faptul concret care devine literatură. Sondând cu predilecție fenomenul negativ, detectat cu subtilitate și rafinament, proza aceasta austeră este dublată de o intenție satirică. De factură confesivă, nota ei esențială este dată de neputința iluzionării. O luciditate inchizitorială controlează totul, deoarece atitudinea se naște dintr-o adevărată „vocație” a neîmpăcării. Personajul preferat al prozatorului este un ins care stârnește automat reacții colerice la cei din jur, „condiția lui fiind, așadar, de a se hăitui sau de a
GABRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287121_a_288450]
-
efectul de surpriză, atât de elogiate de poeții dadaiști, sunt întreținute tocmai de contradicțiile interne ale unei astfel de poezii. Dar lovitura de grație este dată în primul rând limbajului, afectând în general sfera comunicării literare. Sunt explorate cu o luciditate acută limitele și insuficiențele limbajului, decalajul enorm, discrepanța dintre intenția poetului și imposibilitatea expresiei de a surprinde profunzimea și bogăția mesajului. Opțiunile pe care poetul le testează sunt și de această dată extremiste și antagonice. Pe de o parte apare
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
în fața curgerii ireversibile a lucrurilor (Odată cu timpul și apa) este una teatrală, livrescă, provenită din „singurătatea și tristețea profundă / și calmă a numerelor”. Spirit cartezian bântuit de neliniști abstracte, autorul își potolește setea bând din „spaima exactă și deplină a lucidității”, de unde apariția unor viziuni terifiante, trimițând la tema romantică a poetului damnat: „și sufletul meu a văzut îngerii / sunând dintr-o trâmbiță neagră / peste împărăția deșartă / a cifrelor nopții / și s-a prăbușit asemenea lor / asemenea îngerilor / în prăpastia neagră
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
imaginarului poetic, VR, 1991, 7; Ioana Dinulescu, Lumea ca un teatru de marionete, R, 1991, 7-8; Ioan Milea, Melancolie și extaz, APF, 1991, 7-8; Traian T. Coșovei, Numele casei tale, melancolia, CNT, 1991, 38; Sebastian Vlad Popa, Neîndurătoarea rază a lucidității, CC, 1991, 8-9; Al. Cistelecan, Între scenografie și parabolă, F, 1992, 10; Ștefan Melancu, „Urechea de cârpă”, APF, 1993, 6; Ioan Holban, Apocalipsa într-o lume de hârtie, CRC, 1994, 1; Ioana Pârvulescu, Iașii în publicistică, RL, 1994, 3; Negoițescu
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]