4,293 matches
-
compatibile". Faptul de a nu putea trăi simultan în două universuri spirituale, cel diurn și cel oniric este înțeles și ca urmare a moștenirii sale genetice. Moștenirea moldovenească este cea care i-a dat înclinația spre melancolie, spre poezie și metafizică, spre "noapte": "îndată ce scriu un roman, intru într-o lume care își are propria sa structură temporală și în care raporturile mele cu personajele sunt de natură imaginară și nu mai sunt de natură critică". În interviul cu Claude Henri-Rocquet
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
valabilă, ca un Principiu, ca un Simbol 71. Eliade diferențiază superstiția, cu caracter supratemporal și în care se răsfrânge intuiția primordială a normelor, a principiilor fundamentale, metafizice (lumină și întuneric, moarte și înviere, centrul, polul etc.) și servește simbolicii și metafizicii - de conceptul de sopravivenze, care are origine "istorică", reprezintă documente referitoare la viața unui grup uman sau la istoria unei regiuni și servește științelor profane (sociologia, istoria, folclorul)72. În opera de ficțiune Eliade acordă o stăruitoare atenție codificării mesajului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu pot fi înțelese numai prin rațiune. Orice se întâmplă în jurul nostru ar putea camufla un mister, așadar o revelație decisivă, un adevăr cutremurător. Bunăoară, orice porumbel ar putea camufla...". (Mircea Eliade, Uniforme de general) "" Misterul camuflajului" fundează o întreagă metafizică, și anume: "misterul" condiției umane. În fond, problema camuflajului mă obsedează pentru că nu mă hotărăsc s-o adâncesc, adică s-o prezint sistematic și s-o discut pe planul care îi este propriu, cel al meditației filosofice". (Mircea Eliade, Jurnal
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de către țărani)"210. Deși recunoaște aluzii posibile la Codreanu (creșterea vertiginoasă și fără motiv a lui Cucoaneș, la București, în iulie 1933, din ce în ce mai mare față de lumea de pitici în care trăiește, posibila echivalare a profesorului de medicină cu profesorul de metafizică, Nae Ionescu etc.; evidentele sugestii metaforico-poetice ale numelui Codreanu - etimonul codru), Matei Călinescu respinge această teză, considerând aluziile prea vagi și alegoria Cucoaneș- Codreanu lipsită de confirmări în vreuna din scrierile lui Eliade (memorii, jurnale, publicistică etc.). Rămâne, în schimb
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mesaj orfic care devine limpede în finalul narațiunii: schimbarea omului, ieșirea sa din labirint sunt posibile prin verb și poezie (în Istoria religiilor se arată cum, în concepția tradițională, arta, poezia reprezintă "mijlocul privilegiat nu numai de a comunica o metafizică și o teologie, ci și pentru a-l trezi și mântui pe om"593), poezia fiind o soteriologie și o tehnică politică; această schimbare trebuie să înceapă de la oamenii de rând, care petrec noaptea în grădini și restaurante. Importantă este
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
studii comparative despre religiile și folclorul Daciei și Europei Orientale, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980. Eliade, Mircea, Drumul spre centru, Editura Univers, București, 1991. Eliade, Mircea, Eseuri, Editura Științifică, București, 1991. Eliade, Mircea, "Fragment autobiographic", în Caete de dor. Metafizică și poezie, vol. III, nr. 7, iulie 1953 și nr. 8 1954, Editura "Jurnalul literar", București, 2003. Eliade, Mircea, Fragmentarium, Editura Humanitas, București, 1994. Eliade, Mircea, Imagini și simboluri. Eseu despre simbolismul magico-religios, Editura Humanitas, București, 1994. Eliade, Mircea, India
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
181 Ibidem, p. 297. 182 Ioana Pârvulescu, Alfabetul doamnelor, Editura Crater, București, 1999, p. 158, apud Mihai Ignat, op. cit., p. 300. 183 Mihai Ignat, op. cit., pp. 320-321. 184 Ibidem, pp. 321-322. 1 Mircea Eliade, "Fragment autobiografic", în Caete de dor. Metafizică și poezie, vol. III, nr. 7, iulie 1953 și nr. 8, 1954, Editura "Jurnalul literar", București, 2003, p. 7. Dualitatea creatoare este, în fapt, o expresie a naturii scriitorului în care se zbat, după propria mărturisire "două mari și seducătoare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și niciun raționament să nu mă poată deplasa" (Mircea Eliade, Șantier (roman indirect), ediția a II-a, Editura Rum-Irina, București, 1991, p. 142. 2 Idem, Jurnal, II, Humanitas, București, 1993, p. 58. 3 Idem, "Fragment autobiografic", în Caete de dor. Metafizică și poezie, vol. III, nr. 7, iulie 1953 și nr. 8, 1954, Editura "Jurnalul literar", București, 2003, p. 7. 4 Ibidem, p. 7. 5 Ibidem, p. 11. 6 Ibidem, p. 13. 7 Ibidem. 8 Monica Lovinescu, Unde scurte. Jurnal indirect
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Eliade, Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, Editura Humanitas, București, 2014, pp. 465-466. 26 Idem, Jurnal, vol. II, Editura Humanitas, București, 1993, pp. 319, 327, 328, 438. 27 Ibidem, p. 288. 28 Mircea Eliade, "Fragment autobiografic", în Caete de dor. Metafizică și poezie, vol. III, nr. 7, iulie 1953 și nr. 8, 1954, Editura "Jurnalul literar", București, 2003, p. 14. 29 Idem, Memorii (1907-1960), Editura Humanitas, București, 1991, 1997, p. 326. 30 Idem, Jurnal, vol. II, Editura Humanitas, București, 1993, p.
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nr. 8, 1954, Editura "Jurnalul literar", București, 2003, p. 14. 29 Idem, Memorii (1907-1960), Editura Humanitas, București, 1991, 1997, p. 326. 30 Idem, Jurnal, vol. II, Editura Humanitas, București, 1993, p. 223. 31 Idem, "Fragment autobiografic", în Caete de dor. Metafizică și poezie, vol. III, nr. 7, iulie 1953 și nr. 8, 1954, Editura "Jurnalul literar", București, 2003, pp. 15-16. 32 Lăcrămioara Berechet, op. cit., p. 14. 33 Ibidem, p. 115. Într-un alt loc, autoarea demonstrează că "circulația sensului își construiește
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de Mircea Handoca, București, Humanitas, 2004, pp. 266-267.) 74 Sorin Alexandrescu, Privind înapoi, modernitatea, Editura Univers, București, 1999, p. 234. 75 Florin Țurcanu, op. cit., pp. 513-514. 76 Ibidem, pp. 475-476; 514. 77 Mircea Eliade, Fragment autobiografic, în Caete de dor. Metafizică și poezie, vol. III, nr. 7/ iulie 1953 și nr. 8/1954, Editura "Jurnalul literar", București, 2003, p. 16. 78 Idem, Proză fantastică, vol. III, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 43. 79 Mircea Eliade, Jurnal, vol. I, Humanitas
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
culturii. Antinomia ideii de stil / 66 1.6. Metafora și structura sa antinomică / 68 Capitolul 2. Lucian Blaga și tematizările antinomicului în istoria filosofiei / 75 2.1. Lucian Blaga și întâmpinarea eleată a antinomicului / 76 2.2. Kant și Blaga. Metafizică, antinomie și cunoaștere științifică / 79 2.3. Metoda dogmatică și paradoxiile filosofiilor orientale / 89 2.4. Gândirea mistică, coincidența contrariilor și metoda antinomiei transfigurate / 92 2.5. Blaga și gândirea dialectică / 99 Capitolul 3. Despre sursele predilecției blagiene pentru antinomic
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de element structural. În afară de bine cunoscuta idee a antinomiei transfigurate, cu care filosoful din Lancrăm și-a început seria studiilor ce vor intra în componența Trilogiilor, antinomicul poate fi regăsit, în forme și nuanțe diferite, în teoria cunoașterii luciferice, în metafizica censurii transcendente, în teoria despre stilul cultural, în cea referitoare la metaforă, precum și în cosmologia "diferențialelor divine". Ideea prezenței antinomicului în filosofia blagiană a mai fost enunțată și chiar dezvoltată, în diferite forme și proporții, de unii autori. Primul care
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
acest lucru voi vorbi în continuare. Hegel a contribuit mult la complicarea semnificației ideii de antinomie. El a apreciat în mod deosebit descoperirea de către Immanuel Kant a antinomiilor, considerând-o un progres foarte mare al filosofiei în raport cu dogmatismul rigid al metafizicii tradiționale, însă l-a criticat pentru faptul că "s-a oprit la rezultatul doar negativ" al antinomiilor și nu a mers până la semnificația lor pozitivă și adevărată. Kant privea antinomiile drept o consecință firească a încercării rațiunii de a cuprinde
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
apare antinomicul în alte zone ale sistemului filosofic blagian. Mă voi referi în primul rând la aplicația metodei antinomiei transfigurate în construcția cosmologiei blagiene a "diferențialelor divine". În al doilea rând, voi urmări antinomiile care subîntind teoria "cunoașterii luciferice" și metafizica "censurii transcendente". Mă voi referi apoi la natura antinomică a ideii de "stil", iar în final voi analiza structura antinomică a ideii de "metaforă", care are în filosofia lui Blaga o dimensiune foarte amplă. Chiar dacă sunt situate la niveluri și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
idei și teorii divergente. Filosoful din Lancrăm vorbește în legătură cu acest fapt de o criză a întregii culturi, marcată de ceea ce el identifică drept un nou alexandrinism cultural, un nou elenism 54. Domeniul căruia îi este destinată această idee îl constituie metafizica. Însă, lucru extrem de important, o altă zonă de gândire pentru care Blaga o concepe este cea a cunoașterii științifice. În acest sens, filosoful român mărturisește că efortul său de a extrage din dogme o metodă a fost și din dorința
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dualității undă-corpuscul și de antinomia în care era atrasă gândirea fizică, nevoită să accepte ca valabile două teorii incompatibile 55. Acest lucru este cu totul remarcabil. Blaga dă o turnură epistemologică amplă acestei idei, văzând în ea o metodă a metafizicii și totodată a cunoașterii științifice. Antinomia mai fusese exersată sporadic în istoria ideilor, dar niciodată nu primise o deschidere de o asemenea anvergură, încât să fie ridicată până la rangul de metodă de gândire și cunoaștere. În acest fapt stă întreaga
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
gândire în jurul cărora s-a constituit teologia creștină cunoscute sub numele de dogme. Din analiza lor, filosoful român va desluși o metodă originală de cunoaștere și gândire, metoda antinomiei transfigurate, pe care o va propune drept o cale alternativă pentru metafizica și chiar știința viitorului. Întâlnirea cu dogmele a fost, după cum lasă să se înțeleagă Blaga, un fapt esențial pentru cursul gândirii sale. Fapta lui Lucian Blaga este cu totul remarcabilă în raport cu interpretarea filosofică obișnuită a dogmei. Dovadă că a contrariat
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
conținutul transcendent în definiții raționale. "Toate reacțiunile gândirii dogmatice reprezintă tot atâtea eforturi de a salva misterul ca atare și de a-l capta prin elemente iraționale"75. "Contradicția, antinomia logică și alte operații complementare de aceeași natură devin pentru metafizica creștină... mijloace esențiale de a da misterului toată adâncimea și tot relieful ce-i aparțin"76. Am văzut mai sus că Blaga s-a delimitat de interpretarea teologică a dogmelor. Vreau să arăt că această interpretare nu este chiar atât
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
paragrafului anterior că Lucian Blaga a văzut în aceste formule metafizice mai mult decât istoricii filosofiei de până la el. A văzut în dogme o formă aparte de ideație, o metodă de gândire, pe care o considera o sursă pentru revitalizarea metafizicii și chiar a științei. Mai simplu spus, a întrevăzut metoda sau spiritul dogmatic. Tocmai de aceea este remarcabil gestul său, căci, spre deosebire de filosofia de până la el, care a ignorat dogmele sau le-a tratat drept absurde, Blaga le-a luat
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
spus, distincția dintre cele două stări ale intelectului nu este o scindare a acestuia, ci doar o nuanțare a funcțiilor sale. Metoda ecstaziei intelectului nu se aplică decât acolo unde nici una dintre metodele enstatice nu reușește să descifreze transcendentul. Toată metafizica profană (adică din afara gândirii religioase creștine), afirmă Blaga, este produsul intelectului enstatic. El crede și speră că metafizica viitoare va face apel la aceasta metodă a ecstaziei intelectuale. Asupra acestei chestiuni voi reveni. Inovația blagiană nu are egal în istoria
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a funcțiilor sale. Metoda ecstaziei intelectului nu se aplică decât acolo unde nici una dintre metodele enstatice nu reușește să descifreze transcendentul. Toată metafizica profană (adică din afara gândirii religioase creștine), afirmă Blaga, este produsul intelectului enstatic. El crede și speră că metafizica viitoare va face apel la aceasta metodă a ecstaziei intelectuale. Asupra acestei chestiuni voi reveni. Inovația blagiană nu are egal în istoria filosofiei. Ecstazia intelectului este o idee profund originală. Filosofia a dezvoltat de-a lungul timpului ideea ecstaziei, dar
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cu cel pe care filosoful din Lancrăm îl numea "raționalizarea pe linia identității contradictorii", adică linia dialectică a lui Hegel. 1.1.5. Destinul metafizic al metodei antinomiei transfigurate Metoda antinomiei transfigurate este destinată de către Lucian Blaga în primul rând metafizicii. Ea exprimă, în opinia sa, o formă absolut originală de cunoaștere metafizică. Filosoful român încearcă să acrediteze acest lucru într-una dintre secțiunile Eonului dogmatic, discutând modalitățile metafizice de raportare la transcendent ce au funcționat ca supoziții pentru diferite sisteme
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pentru diferite sisteme de gândire metafizică de-a lungul timpului. În acest sens, distinge cinci modalități 126: • Metafizica raționalistă europeană, prin Eleați, Aristotel, Spinoza sau Leibniz, s-a construit pe supoziția că transcendentul e raționalizabil și formulabil. • Kant, analizând pretențiile metafizicii raționaliste, va argumenta că încercarea rațiunii de a trece dincolo de limitele experienței, pentru a cuprinde transcendentul, duce la construcții antinomice. De aici va conchide că transcendentul e neraționalizabil și neformulabil, ceea ce îl va transforma într-un adversar al metafizicii tradiționale
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pretențiile metafizicii raționaliste, va argumenta că încercarea rațiunii de a trece dincolo de limitele experienței, pentru a cuprinde transcendentul, duce la construcții antinomice. De aici va conchide că transcendentul e neraționalizabil și neformulabil, ceea ce îl va transforma într-un adversar al metafizicii tradiționale, constructivă în esența sa. Această supoziție, prezentă în criticismul kantian, stă la baza tuturor sistemelor agnostice de gândire metafizică. • Hegel, reacționând față de criticismul kantian, își va construi metafizica pe o supoziție raționalistă modificată: transcendentul e dialectic raționalizabil și formulabil
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]