4,850 matches
-
prealabil, în speranța că totul va fi bine până la urmă. Lucru care, bineînțeles, nu se întâmpla. Fuga la Londra nu fusese tocmai salvarea la care visase. Nici asta nu ieșise așa cum își dorise. Termină de mâncat și puse farfuria în micuța mașină de spălat vase. Nu se mai gândise la treburile asta de mulți ani de zile. Nu-i plăcea că i se îngrămădeau iar toate în minte. Nu o mai afectau, dar o întristau pentru felul în care își irosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
le dusese la o presă pentru ulei din împrejurimi. Planul lor era să-și îmbutelieze propriul ulei de măsline și să-l vândă turiștilor. Darcey era sceptică în privința asta. Din câte își aducea ea aminte, San Pietro era un orășel micuț și foarte depărtat de traseele turistice obișnuite. Familia de la televizor ajunsese la concluzia că tocmai pentru că San Pietro era într-adevăr departe de traseu, turiștii aveau să poposească pe aici. Îndoielile lui Darcey crescură, dar era greu să nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fină și se dădu jos din patul lor imens. În vârful picioarelor, intră în biroul ei sobru decorat, deschise calculatorul și se uită la graficul evoluției Ennco. Aidan avea dreptate, se gândi ea urmărind linia ascendentă cu doar câteva căderi micuțe, care reflecta situația din ultimele săptămâni. Erau în siguranță. Puteau să-și permită să aibă o familie, iar ea putea să devină casnică. Își sprijini capul de ecranul subțire. Sperase că Aidan avea să se ia cu pregătirile pentru nuntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de îmbarcare, se îndreptă spre punctul de control al bagajelor, cu silueta ei impresionantă, toată în negru, cu jachetă de piele peste un pulover de cașmir, cu pantaloni special făcuți la croitor și părul blond prins strâns într-un coc micuț la spate. Geanta de laptop pe care o purta pe umăr era de un roșu aprins. —Darcey! Își auzi numele strigat prin freamătul mulțimii care se foia împrejurul ei. Neil era la un metru în spatele ei. Darcey se încruntă. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Era atâta bătaie de cap să se asigure că decorul era pe cât de sofisticat se putea, că oferta culinară ținea cont și de restricțiile vegetariene sau halal, că oaspeții de la repetiția finală primeau suveniruri bijuterii de la Newbridge Silverware. Alesese pandantive micuțe în formă de inimă pentru doamne și butoni în formă de săgeată pentru domni. Lorelei de la Finaluri Fericite le sugerase, iar Nieve știa că invitaților or să le placă. Verifică din nou lista de nume. Reușise să dea de Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să le spună că de fapt nu putea veni, dar se gândi că asta ar fi făcut-o să pară nehotărâtă și lașă. Mai rău, acceptase și invitația la repetiția finală, care avea să se țină într-un restaurant local micuț, după repetiția din biserică; potrivit scrisorii care venise odată cu invitația, avea să fie o reuniune informală a oaspeților de peste graniță și a câtorva prieteni vechi. Darcey nu prea își dădea bine seama cine erau prietenii vechi - colegi de școală sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cafea mică să mai povestim? Darcey se uită din reflex la ceas și apoi lăsă brațul în jos fără să mai verifice ora. — Sigur, încuviință. Dădură colțul spre Wicklow Street și își găsiră o masă lângă geam într-o cafenea micuță, unde Darcey comandă un cappuccino cu scorțișoară, iar Carol ceru un ceai de mentă. —Mult prea sănătos pentru gustul meu, se plânse Darcey. —Face parte din cerințele siluetei, recunoscu Carol. Sunt cam prea obsedată de calorii, dar mie îmi convine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mod strategic prin diferite colțuri ale camerei, iar pe pereți tablouri costisitoare de pictori moderni, pe lângă monitoarele cu plasmă, televizoarele și cele cinci ceasuri care arătau ora în diferite părți ale lumii. Biroul lui Harley mai avea și un bar micuț, deși el nu punea gura pe alcool în timpul programului de lucru. Nici Nieve nu bea ziua, în schimb acum, instalându-se într-unul din scaunele confortabile de piele și discutând despre fondurile de la Ennco, sorbea o cană mare de espresso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că nu ți-ai făcut o părere greșită, zise ea, pentru că mă temeam că așa o să fie. Nu aveai de ce să te temi, îi spuse el. —De ce? Voi erați tipii cei mari și tari care veneau să cumpere compania noastră micuță. Ne era frică să nu ne pierdem slujbele. Sigur nu te-aș fi concediat de cum intram pe ușa firmei. Mă gândeam că ar fi destul de ușor s-o faci. —M-ai fi dat în judecată pentru asta. Iar noi doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
încă mai era în casă. —Astăzi chiar. Vorbim când ajungi, zise Minette. Așa că Darcey își făcu bagajul pentru weekend, luă un taxi până la gară și se urcă în trenul de Galway. Avea mai mult spațiu în tren decât în avionul micuț care avea cursă la Galway și simțea că are nevoie de spațiu. Minette o așteptă la gară și se impacientă la vederea piciorului și a mâinii lovite. Ai spus că ai căzut puțin, comentă ea. Dar uită-te și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pe care mi l-ai trimis? —Desigur. — Pentru că detaliul cu funda violetă se va afla pe cartonașele cu numele invitaților, zise Lorelei. Voiam să mă asigur că pot să confirm tipărirea lor. —Minunat. — Și vei purta voalul cu diadema aceea micuță? Nieve dădu din cap. Se întrebase dacă n-ar fi mai bine să renunțe la voal și să își pună doar flori în păr. Un voal părea destul de copilăros, dat fiind că avea, totuși, peste treizeci de ani și trăise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Trăim impreună de ani de zile. De aceea vreau ca totul să fie nemaipomenit. —Trebuie să discutăm despre lista invitaților, zise Lorelei. Și despre repetiția finală din ajun. Nu că vei avea nevoie de cine știe ce repetiție. Biserica din Rathfinan e micuță - va fi plină până la refuz de invitați, dar va arăta grozav. O să mergi doar câțiva pași până la altar și înapoi. Dar fiecare trebuie să știe ce are de făcut. Domnișoarele tale de onoare sunt... zise ezitând un moment, Mischa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ÎN PLUS! În jocul nobil cu fileul, Hușenii-au câștigat trofeul! E..explicabil: Toată seara, Jucând la ei, în plus... Zghihara! VIAȚA ROLURI INVERSEAZĂ Dragă Moșule Crăciun! Am de toate și sunt bun! Daruri fac, cu bucurie! -Fă-mi un dar micuț și mie! Și-ți recit...o poezie! REVISTA: DAI UN BAN, DA’ FACE! Dacă toți ar fi jucat, Ca cei doi actori mai noi, Trebuia intitulat: Dai un ban, da’ face...doi!’’ UNUI SOȚ...RESTANȚIER Vii târziu, beat și clonțos
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
dejun urcăm cu toții în autocar și plecăm cu toții spre Evia, la biserica Sf Ioan-Rusul, loc unde se afla moaștele Sfântului. În curtea bisericii era frumos amenajat un mic paraclis. Acolo era icoana Sfântului, toca și cureaua lui. Intrând în acel micuț paraclis îți puneai pe cap toca lui și te încingeai cu cureaua. Cu acestea pe tine îți făceai și o scurtă rugăciune...Apoi îți puneai în sticluțe ulei din candela Sfântului. Acestea erau aduse special pentru pelerini. Toată lumea stătea la
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
cu obișnuitul trafic infernal. Am coborât scările și am deschis ușa. Interiorul localului ar fi avut și mai puține șanse de a convinge un consumator ocazional să zăbovească un pic acolo. Pereții erau acoperiți cu sculpturi Întunecate din lemn - machete micuțe de tunuri, capete de mort, sicrie și schelete. Pe peretele din fund era un imens armoniu, pictat astfel Încât să semene cu un cimitir, cu cripte și morminte care-și arătau morții, la care un cocoșat cânta o compoziție de Haydn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Era Într-un fel ca și cum ai căuta aur Într-un râu. Te duci În fiecare zi pe mal și dai prin sită grămezi de mâl, iar uneori, din senin, cu condiția să fii cu ochii larg deschiși, găsești o piatră micuță care e, de fapt, o pepită. M-am dus la baza scării și am privit În sus. Printr-un iluminator rotund, mare, pătrundea lumina, scăldând tablourile de pe pereții zugrăviți Într-un roșu strălucitor. Mă uitam la o natură moartă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cinci etaje, care părea să aibă apartamente scumpe, o clădire din aia cu ușă masivă neagră atât de ceruită că ar fi putut fi folosită ca oglindă În garderoba unui club de jazz ținut de negri. L-am chemat pe micuțul portar cu ajutorul unui enorm ciocănel de bătut În ușă, confecționat din bronz. Părea cam la fel de rapid ca un exemplar drogat de leneș Într-un copac. Mi-am fluturat discul de la Gestapo prin fața ochilor săi apoși. În același timp, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o armă. Mai bine ai ține-o la Îndemână, pentru orice eventualitate. Am aruncat o privire spre bar, unde bărbatul Își plătea consumația. Haide, nu am timp să-ți explic acum, dar dar nu are nimic de-a face cu micuțul nostru prieten ravisant. — Și tu unde mergi? Întrebă ea. I-am dat cheile de la mașina mea. — Pe cealaltă ieșire. E aici o matahală În costum maro care vrea să mă omoare. Dacă-l vezi venind spre mașină, du-te acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a plecat, iar firavul ghiocel și-a deschis petalele. Era de o frumusețe rară și avea un parfum atât de îmbietor...Frunzele verzi îl susțineau la suflarea vântului. Rând pe rând, vestitorii și-au scos capul pentru a saluta primăvara. MICUȚUL GHIOCEL Toma Diana , S.A.M. Sirețel Eu sunt micuțul ghiocel, Ce-am luptat cu iarna Și-am ieșit învingător Eu și primăvara. Am învins zăpada rece, Gerul cel năprasnic Și zâmbesc ca și un rege Unul mândru, strașnic. Primăvara Pricop
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
Era de o frumusețe rară și avea un parfum atât de îmbietor...Frunzele verzi îl susțineau la suflarea vântului. Rând pe rând, vestitorii și-au scos capul pentru a saluta primăvara. MICUȚUL GHIOCEL Toma Diana , S.A.M. Sirețel Eu sunt micuțul ghiocel, Ce-am luptat cu iarna Și-am ieșit învingător Eu și primăvara. Am învins zăpada rece, Gerul cel năprasnic Și zâmbesc ca și un rege Unul mândru, strașnic. Primăvara Pricop Petronela , S.A.M. Sirețel Primăvara a venit Peste dealuri
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
gest îl făcea, în mijlocul iazului, și statuia din parcul conacului. Numai că pe fața ei, ușor plecată pe-un umăr, astfel că unul dintre obraji era pe jumătate acoperit de umbra părului sucit în bucle, câteva șuvițe ajungând pe sânii micuți, nu se vedea expresia tipică, de pudoare ușor complice și oarecum încurajatoare, de rușine și plăcere feciorelnică, nimic din împurpurarea care cheamă și atrage în jocul bucolic al dragostei. Fața nimfei exprima teroare și repulsie, ca și când ar fi privit un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
praf înmuiat pe asfalt, ploaie de vară, binecuvântată, o port aproape pe sus, ușoară ca un fulg sub brațul meu prinzând puteri din fierbințeala trupului ei ud, în camera mea întunecată de ploaia de afară îi deschei cei treisprezece bumbi micuți ai rochiei ude, îi dau o pijama de-a mea uscată și-o pun să se dezbrace, dau la o parte pătura de pe pat, îmi schimb și eu hainele și-o las singură pentru câteva clipe cât voi pregăti la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
talia, dar, ca de obicei, în ceea ce privește veștile proaste, ea fusese ultima care aflase. Abia la cincisprezece ani a făcut șocanta descoperire, când prietena ei cea mai bună, Clodagh, oftase: „Ești atât de norocoasă că nu ai talie. A mea e micuță și îmi face fundul să arate mai mare“. În timp ce orice altă fată de pe strada ei și-a petrecut adolescența în fața oglinzii, întrebându-se dacă unul dintre sâni este mai mare decât celălalt, atenția lui Ashling era concentrată mai jos. Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și simplu un bun organizator, cu un puternic simț al detaliilor. Departamentul de reviste al Randolph Media se afla la etajul trei al unei clădiri de birouri de pe chei. Ashling aflase că Randolph Media deținea și un post de televiziune micuț, dar din ce în ce mai apreciat, denumit Channel 9, și un mare post de radio comercial, dar se părea că acestea operau în altă locație. Ashling a coborât din lift și a înaintat pe coridor, către recepție. Locul părea să zumzăie de oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
școlii de aplicare masivă a fardului. Sprâncenele ei erau pensate până la limita existenței, conturul buzelor era atât de gros încât arăta ca și cum ar fi avut mustață, iar întregul arsenal de păr blond era prins cu agrafe în formă de fluturași micuți și sclipitori, așezați ordonat. Probabil că s-a trezit cu trei ore mai devreme pentru a face chestia asta, se gândi Ashling impresionată. —Bună, spuse Trix cu o voce care suna de parcă ar fi fumat patruzeci de țigări pe zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]