3,898 matches
-
și până spre seară ajungem... - Alex, te ții tot timpul de glume... Vrând, nevrând, Ina urcă alături de soțul ei cele o sută douăzeci și două de trepte dar, o dată ajunsă în vârful dealului, așezându-se pe un buștean, conchise: - E minunat, dragule, de aici se vede aproape tot orașul! - Aceasta va fi masa sfaturilor de taină. Nu putem să-i răpim lui Brâncuși numele de Masa tăcerii dat operei lui. Ina se simți cuprinsă de o bucurie fără margini. Cum va
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Runway, o zăbăucă adorabilă. Și ea a vorbit la nesfârșit, dar de data asta am ascultat cu atenție. Am ascultat cu atenție pentru că părea să Îi placă ceea ce face, pentru că mi-a vorbit despre aspectul „literar“ al revistei, despre articolele minunate pe care le citește, despre autorii de articole cu care lucrează și despre redactorii a căror activitate o coordonează. — Nu am absolut nimic de-a face cu partea de modă a revistei, a declarat ea cu mândrie, așa că e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sigură că nu, draga mea, mai ales că va trebui să devii cât de curând extrem de matinală! Am vești foarte bune pentru tine. Miranda a fost foarte impresionată de tine și dorește să lucrezi pentru ea. Nu-i așa că e minunat? Felicitări, draga mea. Cum te simți În calitate de nouă asistentă a Mirandei Priestly? Cred că ești de-a dreptul... Mi se Învârteau creierii. Am Încercat să mă smulg de pe canapea să-mi mai torn o ceașcă de cafea, sau niște apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de fete ar face moarte de om. Ne-am zâmbit, dar zâmbetul ei era trist. — Sunt foarte fericită pentru tine, mi-a spus. Am o fată atât frumoasă și de matură. Știu că va fi Începutul unei perioade minunate, absolut minunate din viața ta. O, Îmi aduc bine aminte cum a fost când am absolvit și eu facultatea și m-am mutat la New York. Singură-singurică În orașul acela mare și turbat. Înspăimântător, dar În același timp excitant. Vreau să te bucuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe aceea În care... — Nu, nu, nu e revista pentru adolescente. E În mod clar scrisă pentru adulți. Cel puțin teoretic, am gândit. Chiar nu ai văzut niciodată Runway? E oare posibil să nu o fi văzut niciodată? m-am minunat eu. În fine, numele se scrie P-R-I-E-S-T-L-E-Y. Da, Miranda, am zis cu infinită răbdare. Și m-am Întrebat cum ar reacționa Miranda dacă ar ști că vorbesc la telefon cu cineva care n-a auzit niciodată de ea. Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fiind atât de șocată de tupeul meu de a-i vorbi fără să mi se fi adresat - a aprobat. Ca să scurtez povestea, Miranda a suspinat și m-a umilit și m-a insultat În toate felurile care Îi stăteau În minunatu-i caracter, dar și-a deschis În cele din urmă carnețelul ei Hermès cu coperți din piele neagră (care fusese legat cam incomod, dar foarte șic, cu o eșarfă albă Hermèsă și a scos de acolo... o carte de vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
avea să consume micul dejun pe care Îl comandam. Jorge era unul dintre oamenii mei de dimineață, cum Îi numeam eu. Eduardo, Uri, Jorge și Ahmed erau cei care ofereau un start cât de cât plăcut zilelor mele. Ei erau minunat de neafiliați la Runway, deși prezența fiecăruia dintre ei În viața mea avea drept unic scop Îndulcirea vieții editorului revistei. Nici unul dintre ei nu Înțelegea cu adevărat puterea și prestigiul deținute de Miranda. Micul dejun numărul unu avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu toții atât de multe despre tine! Cuvintele Îi sunau atât de disparat, Încât aveam impresia că e pe punctul de a se sufoca. — Da? Asta e... ăă, foarte bine. Și eu am auzit multe despre dumneavoastră. Alex spune mereu lucruri minunate despre toți cei de la școală. — Da, foarte frumos. Dar vorbesc serios, Andrea, am impresia că te-ai ales cu o slujbă pe cinste! Ce interesant trebuie să fie să lucrezi pentru o femeie atât de talentată. Chiar că ești o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am decis să contraatac În toate direcțiile din care mă atacase, În afara direcției Miranda. — Ei bine, da, ador Michael Kors, firește, dar trebuie să mărturisesc că asta nu se datorează În nici un caz costumașelor. Blănițele de la J. Mendel’s sunt minunate, bineînțeles, dar o veritabilă fată Runway - cu alte cuvinte, o persoană cu gust rafinat și ireproșabil - ar prefera mai degrabă ceva făcut la comandă la Pologeorgis de pe strada 29. A, da, și pe viitor aș prefera să folosești termenul ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pentru revistă ca să aflu asta. Poate analiza unei piese de teatru sau ceva mic pentru pagina mondenă. Atâta timp cât nu Încurcă În vreun fel sarcinile tale de serviciu pentru mine și o faci În timpul tău liber, firește. — Bineînțeles, bineînțeles. Ar fi minunat! Stăteam de vorbă, comunicam Între noi și Încă nu pomenisem cuvintele „mic‑dejun“ sau „curățătorie chimică“. Lucrurile mergeau prea bine ca să nu bag artileria grea, așa că am zis: — Visul meu e să lucrez la The New Yorker Într‑o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
erai speranța, visul, dorința, dar tu trăiai În mine, erai material numai În imaginația mea, uneori bolnavă. Venind lângă mine, tu nu mi-ai alungat singurătatea, ci i-ai smuls sufletul ei, icoană care erai tu. Și oare nu este minunat ca, În loc de o himeră, să iubești un om? Ba da, dar e Îngrozitor de dureros atunci când vezi ce rece se poartă acel om drag cu tine. Și tocmai de aceea m-ai robit atât! 5 octombrie 1961 (joi) Oare să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să aibă chipul lui Petre! 29 octombrie 1961 (duminică) Petre n-a dat toată ziua pe la mine, lăsându-mă În crudă așteptare și-n visuri deșarte. M-am hotărât ca, de revelion, să plec la Sofia cu Șerban. Va fi minunat. Dar când mă gândesc că aranjasem cu Petre să facem revelionul undeva și el trebuia să aducă magnetofonul și vinul... Lasă, e mai bine așa. Trebuie să alung din nou obsesia materială a lui Petre, trebuie ca el să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atât de departe clipa aceea, parcă a trecut un veac de când am simțit-o. 12 noiembrie 1961 (duminică) Miracol! Minune! A venit Petre, a venit la mine, este Îndrăgostit de mine, am mers pe stradă de braț, am patinat, e minunat. Am avut pe gheață o stare Îngrozitoare. După o piruetă grea, am căzut și nu am mai știut pe ce lume sunt. Totul În jurul meu se Învârtea Într-un haos general, făceam sforțări supranaturale de a mă smulge din această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
introduse în camera ei, unde aștepta o doamnă micuță, foarte blondă și mirată, drăgălașă și simpatică. ― Uite! făcu doamna Alexandrescu, arătînd-o triumfătoare. Tânărul îi sărută mâna ceremonios, zicînd: ― Sunt fermecat, doamnă Mimi! ― Cum ai cunoscut-o așa dintr-o dată? se minună doamna Alexandrescu. ― După frumusețe și încă după ceva! răspunse Titu. Mimi râse. Era măgulită de galanteria tânărului. Gînguri: ― Mi-a spus mama că ești poet. M-am convins acum și eu. Îi ceru insistent, secondată de maică-sa, să explice
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dar nu există nici o lege care să...? întrebă Titu, plin de indignare. ― Legile sunt pentru noi, cei mici și umili, zise învățătorul Dragoș cu tristețe. Pentru încătușarea noastră... Glasul și înfățișarea învățătorului dovedeau sinceritate fără umbră. Titu Herdelea, ascultîndu-i, se minuna cum se poate să se tolereze niște stări atât de barbare. Chiar dacă Dragoș ar exagera, ca toți cei ce suferă greu, și încă durerile lui trebuie să fie crâncene. Își zise că va vorbi negreșit cu Grigore Iuga, care trebuie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
are să-ți pară rău că n-ai ascultat glasul. Trâmbițele dreptății sună și oamenii nu le aud, că și-au astupat urechile cu noroiul păcatelor. Și vor veni călăreți cu săbii de foc pe armăsari albi, iar oamenii se vor minuna și nu vor pricepe că i-a trimis Dumnezeu să pedepsească lumea cea plină de rele... Titu asculta năvala de vorbe, uluit mai ales de înfățișarea omului. Petre îl ostoi: ― Lasă, măi nene Antoane, că dumnealui n-are vreme de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Eugenia plecară pe ploaie. Nadina, văzând din ușă cum răsucea firele de apă un vânt aspru, se zbîrli: ― Mi se pare că eu voi fi înaintea lor la București. Bătrânul Iuga își freca mâinile mulțumit: ― Lasă, drăguțo, că asta e minunată pentru semănăturile de toamnă! Asta face multe milioane, multe de tot! ― O fi, papa, dar eu nu sufăr ploaia nici la oraș! La țară barem o detest! Grigore se schimbase de când sosise Nadina. Numai după ce a strîns-o iar în brațe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de pasiune, întocmai precum nu fuma de dragul beției tutunului. Se credea obligată să facă tot ce e susceptibil să o ridice deasupra altor femei ca o statuie divină. Se contempla în oglindă îndelung, goală din cap până-n picioare, și se minuna cum s-au putut îmbina atâtea forme și linii superbe într-un singur corp. Umbla goală în apartamentul ei toată dimineața ca să se poată admira în voie. Raul Brumaru era ca un capriciu și o codiță, necesar unei femei elegante
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se zgribuleau, dar nu se risipeau. Pe la amiazi, Matei Dulmanu sosi cu alți câțiva din Lespezi, aducând știrea că și pe la ei au trecut călăreții. Irimie Popa, pândarul arendașului Cosma, se întorcea din Vaideei și spunea că și acolo se minunează lumea ce să fie cu călăreții care au poruncit ca oamenii să bage plugurile îndată în moșia boierului... ― Ce să fie, măi Irimie? îl desluși Leonte Orbișor. Ne-a mai venit și nouă rîndul! ― Nu v-aduceți aminte de când vă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sufletul! Să știi, Matei!... Rămâi sănătos! Țăranul se dădu la o parte bombănind, în vreme ce arendașul își îndemnă calul: ― Hi, Ortac!... Haidem, că-i tîrziu!... Țțț! 2 ― Da ce-o fi azi cu oamenii de stau toți ascunși pe-acasa? se minună Busuioc, ieșind pentru cine știe a câta oară în pragul cârciumii și uitîndu-se pe uliță. Că de la mușterii ca tine slabă nădejde de viață, măi Spiridoane! Spiridon Răgălie băuse o măsură de țuică și o plătise. Ar mai fi cerut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
părinții ei. De două săptămâni, de când s-a întors de la țară, nu s-a întîlnit deloc cu Tanța. Ea nu s-a mai arătat, iar el n-a îndrăznit s-o caute. Fu primit bine de toată familia. Tanța se minuna, și se bucura, și se îmbujora de fericire. Jean i-a strâns mâna parcă numai ieri s-ar fi despărțit. Vorbiră mai mult de nunta lui, care era fixată peste câteva săptămâni după Paști. Jean îi propuse să-i fie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
când, revoluții. Nu de alta, să se mai dezmorțească... — La fel zice și maică-mea... Petrache se îndreptă din spinare, să-i facă loc lui Șofronică să șteargă masa și să-i pună halba în față. — Măi, să fie ! se minună el. Cum ai știut că vreau bere, încă nu ți-am cerut-o... Te pomenești că tragi cu urechea... — Fiecare cu meseria lui, se sumeți cârciumarul, întorcând halba cu toarta spre el. Nici nu trebuie să ascult, eu citesc de pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
De ce nu mă dădăcești și pe mine așa ? întrebă, mieros, Costică Ologu, privind cum femeia îi ține lui Coltuc bucata la gură, apoi îi scutură, de pe bărbie, firimiturile. — Eu am relații principiale cu clienții, i-o reteză Panselia. Haida-de ! se minună Ologu, lovind podeaua cu cârjele. Ce-o mai însemna și asta ? — Înseamnă că nu mă îndrăgostesc de clienți. În meseria mea, dacă te-apucă dragostea, ești pierdută, nu mai ești în stare de nimica... — Da’ cine a vorbit de dragoste
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un zăngănit de oale sparte și tingiri ruginite. Ce-o fi trebuind să cărăm toate ciobiturile astea ? — Da’ pe tine de ce trebuie să te cărăm după noi, măzăriche ? îl admonestă Pârnaie, stând mai departe cu palma pavăză peste sprâncene și minunându-se. — Păi, ca să duc în spinare sacu’ ăsta cu ruginituri. Ce mai întrebi atuncea ? se întoarse Pârnaie, trăgându-i una după ceafă. Iadeș ! spuse acela, mai iute chiar decât plesnitura de pe țeastă. — Nu te-a întrebat cum te cheamă, prostovane
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Iadeș ! spuse acela, mai iute chiar decât plesnitura de pe țeastă. — Nu te-a întrebat cum te cheamă, prostovane ! sări Chisăliță, cam de la înălțimea buricului lunganului de Pârnaie. — Așa zic io de câte ori mă pocnește careva... — Și ți se întâmplă des ? ! se minună piticul. — Păi, dacă așa mi-a rămas numele... Pârnaie abia dacă îl mai învrednici c-o privire, în timp ce Iadeș își culegea de pe jos fesul care sărise odată cu pleasna de pe țeasta cheală. Apoi se întoarse la mormanul care se ridica, în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]