6,081 matches
-
și dezvoltată în lucrarea lui Yves Reuter (2005, 109): intertextualitatea se referă la relația de coprezență între două sau mai multe texte, altfel spus, prezența efectivă a unui text în altul. Această relație este omniprezentă, indiferent de forma sau de miza ei: reverență în fața predecesorilor sau ironie. Cert este următorul fapt: împrumutul poate fi reperat, dacă este semnalat într-un fel sau altul, în text. Și mai important, consideră autoarea, identificarea intertextului depinde de cultura cititorului (Reuter : 2005, pp. 109-110). Una
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
astfel o "interfață" de participare (a femeii) la construcția istorică (fie aceasta morală sau nu!). Cultura războinicilor din stirpea lui Macduff și Macbeth nu dezvăluie ramificații de conjuncție cu lumea "fragilă" a Doamnei Macbeth, unde copii și exercițiul domestic reprezintă mizele fundamentale. Nu întîmplător, ea sucombă nervos (se sinucide), refuzînd prizonieratul identitar. Conflictul cultural este, prin urmare, baza tragediilor autentice. Orice antagonism ireconciliabil se regăsește ultimativ în interiorul unei paradigme axiologice, de extracție culturală. Marile tragedii shakespeariene demonstrază faptul cu prisosință, impunînd
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
al opozițiilor fundamentale, unde Melville explorează, ultimativ, sugestia interferenței extremelor absolute, zona suprapunerii dualităților majore, intrate, prin însuși caracterul lor radical, într-o sferă a ambiguității morale și a indistincției semiotice. Din punctul de vedere al decorului epic și al mizei estetice însă, nuvela de față se leagă mai curînd de tragediile psihologice (cu marea ca fundal simbolic, de esență hybris-tică!) Billy Budd și Moby Dick. Putem spune de aceea că Bartleby reprezintă doar o "pereche" tematic-parabolică a lui Benito Cereno
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu tulburătoarea poveste a lui Heathcliff. Dacă vom urmări, pas cu pas, conturarea psihologică a protagonistelor din Jane Eyre și La răscruce de vînturi (în condițiile în care personajul feminin este, atît pentru Charlotte, cît și pentru Emily Brontë, adevărata miză estetică scrisului!), în speță Jane Eyre însăși și contradictoria Catherine Earnshaw, vom descoperi două profiluri morale fundamental opuse, profiluri ce nu ar fi putut ieși (repet, ca "miză" estetică și chiar tipologică a romanelor în discuție) decît de sub penițele a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
personajul feminin este, atît pentru Charlotte, cît și pentru Emily Brontë, adevărata miză estetică scrisului!), în speță Jane Eyre însăși și contradictoria Catherine Earnshaw, vom descoperi două profiluri morale fundamental opuse, profiluri ce nu ar fi putut ieși (repet, ca "miză" estetică și chiar tipologică a romanelor în discuție) decît de sub penițele a două autoare diferite. Perspectivele etice și psihologice deschise de cele două narațiuni merg, evident, spre finalități distincte, sugerînd chiar, la nivel subliminal, experiențe auctoriale diferite (lucrul nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
student, culmea, sub propriul lui nume, pretinzînd totuși că este doar "un văr" al celui care declanșase imensul scandal cu ani în urmă. Nu trebuie să bănuim aici intenția nici unei înșelătorii, revenirea protagonistului numai aparent! în formula identitară inițială constituind miza estetică și psihologică scontată de Waugh. Pennyfeather din final nu mai are cum să fie Pennyfeather de la început, "înrudirea" lor fiind vagă și îndepărtată. Trilogia de sfîrșit de carieră, Sword of Honour/Sabia de onoare (Men at Arms/Sub arme
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
asumă destul de liniștit (în "discuția" cu el însuși) existența tumultoasă. În contra partidă, junele Wells se aruncă în viață cu un hedonism rapace, care i-ar face invidioși și pe cei mai înverșunați senzualiști ai istoriei. Se înțelege, acest Wells devine miza întregului text, iar intensitatea creionării moral-psiholo gice, exersate de Lodge, se focalizează, aproape exclusiv, pe el. Prozatorul post-victorian se transformă astfel într-un personaj credibil, demn de toată atenția. Pe undeva însă, am convingerea că personajul în cauză exista deja
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
din istorii "mari" și "mici". Intersecția lor devine locul geometric al unui "spirit național" și, de aceea, nu găsesc eronată opinia critică după care Doctorow rămîne un scriitor al americanității, în postmodernism, precum Steinbeck în modernism ori Melville în romantism. Miza artistică absolută din Ragtime trebuie căutată în primul rînd la acest nivel de construcție epică. Nu aș vrea să închei însă fără a elogia excelenta versiune românească oferită de doamna Antoaneta Ralian. Bibliografie E.L. Doctorow Ragtime. Traducere de Antoaneta Ralian
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
este reprezentată de această tentativă a vocii narative de a descifra misterul, tentativă eșuată violent, din motive ascunse la prima vedere. Criticii au acordat o atenție sporită naratorului colec tiv, creat de Jeffrey Eugenides, bănuind că o bună parte din miza semantică a romanului s-ar putea găsi acolo. Sur prinde, la această voce impersonală, de grup, interesul constant pentru enigma fetelor Lisbon, interes prelungit, iată, și în anii maturității, cînd are loc confesiunea epică propriu-zisă. Naratorii au abordat misiunea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lor conserva toare. Arhaismul și modernitatea constituie cele două dimensiuni ale Turciei asiatic-europene și, totodată, seg mentul său de derapaj în procesul integrării (complete) a vechiului imperiu în civilizația Apusului. Pamuk folosește mereu individualitatea (personajul) pentru a sonda generalități cu miză cultural-mentalitară (istoria). Romanele sale istorice merg, ca atare, în aceeași direcție. În Beyaz Kale/Castelul alb, din 1985, un cărturar italian, luat prizonier în Imperiul Otoman, suferă sub impactul noii culturi mutații identitare majore, iar, în capodopera Benim Adim Kirmizi
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
regim (aidoma tatălui ei), fetița ajunge să fure "dosare" din pivnița unei colege de școală, al cărei tată funcționează în temutele "gărzi revoluționare". Disproporția dintre gestul naiv făcut de Shirin și brutalitatea implacabilei "revoluții" oferă, în fond, măsura reală a mizei simbolice din acest roman: ruptura (burlescă) dintre "istoria mică" și "istoria mare". Cînd, în sfîrșit, familia se reunește și decide să abando neze Iranul, evadînd prin Turcia (de-a lungul unei călătorii extrem de riscante) interacțiunea dintre cele două "protago niste
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
comparativ al scrierilor reprezentative, a celor două autoare, în contextul încadrării lor în generația șaizecistă, Literatura anticomunistă, Poezia anticomunistă, Comunismul în România, Culoare politică și cenzură, Stil, stilistică, limbaj, semioză, Duplicitate lingvistică. Într-o oarecare completare, dar și accentuare a mizei principale, este realizat, de asemenea, un studiu comparativ, între poezia Anei Blandiana și a Ilenei Mălăncioiu -, două autoare unite, nu prin palierul ideologic, în care sunt incluse de către critici, ci prin încercarea comună de a crea o realitate interioară, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Modernitatea e un concept estetic ce conotează, în primul rând, corespondența dintre opera de artă și epoca în care ea este făurită, legătura strânsă, dar, în același timp atât de subtilă, dintre creația artistică și mediul social care o generează. Miza modernismului e, în primul rând, autenticitatea, consonanța dintre trăire și operă, dintre textul literar și emoția estetică. Evident, elementul novator, noutatea e principiul fundamental al modernismului, chiar dacă raportarea sa la tradiție trebuie mereu refăcută, în sensul că modernismul se exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
bine determinat, diferența specifică, precum și noul pe care îl aduce, la nivel individual (n.n.), dezvăluind, astfel, o promotoare a postmodernismului, trebuie să fie luate în calcul, în modul cel mai ferm."25 Analiza creației Anei Blandiana, care este, de fapt, miza principală a demersului nostru, ne propunem să o reliefăm prin raportare tematologică, urmărind cronologia volumelor, pe parcursul cărora să insistăm și asupra artei poetice propriu-zise, asupra marilor toposuri, în modul lor de materializare textuală. Universul particular al liricii acestei poete va
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Metafora, în contextul acelor ani, era transparența. Cuvintele poeziei îsi vânduseră adesea propriul lor suflet, trădând esența lor specifică"68. Înlocuind esteticul cu eticul, identificarea, în permanență, cu ceilalți, fie în suferință, fie în plăcere, trebuie să devină una dintre mizele poeziei, chiar dacă "utilizarea cuvântului poetic în scopuri etice, "morale", este simțită ca un risc care i-ar putea compromite valoarea pe plan estetic, datorită angajării excesive"69. Totuși această condiție i-ar fi favorabilă celei în care "cuvintele poeziei își
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
etapa poetică a demetaforizării sau volumele reconstrucției (în care poeta, pornind de la realități, descompuse în prealabil sau îndepărtate de sensul originar, reconstruiește o nouă realitate, aceasta fiind, totodată, și etapa absenței metaforei). Într-o oarecare completare, dar și accentuare a mizei principale, am realizat, de asemenea, un studiu comparativ, între poezia Anei Blandiana și a Ilenei Mălăncioiu -, două autoare unite, nu prin palierul ideologic, în care sunt incluse de către critici, ci prin încercarea comună de a crea o realitate interioară, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cea a canonului, cu focalizare, de astă dată, pe opera propriu-zisă a poetei. Pe aproape două sute de pagini, urmează cercetarea propriu-zisă și firesc anticipată, din punct de vedere retoric, tematologic, stilistic, semantic, semiotic. O analiză care vrea să depășească, prin miză, abordările restrictive, înscriindu-se într-o hermeneutică a receptării textului literar, de tip poetic. Alina-Iuliana Popescu demonstrează direct sau indirect că, într-un fel sau altul, biografia și opera se intercondiționează, oricât am încerca să le disjungem. O carte discutabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
oximoronul, șarja și parodierea, asocierea cu opera lui I.L. Caragiale prin forța de a surprinde spiritul epocii sunt aspecte ce alcătuiesc o identitate stilistică și culturală a scriitorului băcăuan. Discursul critic se încarcă, la rândul lui, cu mărci specifice autoarei: "Miza esențială fiind negația afirmativă." sau "Ironia spune ceva ce nu spune." Scriitorilor ca Amélie Nothombe, Carlos Ruiz Zafón sau Amos Oz li se justifică succesul prin curajul de a fi diferiți și prin felul în care valorizează povestea ca structură
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
voce gravă, de mare impact la public, doamna Sorohan nu se prevalează în scris de postura didactică, magisterială, ce i-ar fi fost desigur mai confortabilă și i-ar fi asigurat un succes facil. Dar succesul n-a fost nicicând miza cărților semnate de reputata profesoară de la universitatea ieșeană, care, știind cât de amăgitoare e gloria, a pariat mereu pe ideea eficienței în comunicare și a sincerității absolute în scris. Necăutând succesul cu orice preț, acesta a venit de la sine. Tot
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
văzului "și cu vedéria frămseției, veseliți ochii cei înțelegători". Lectura, însă, cum era de așteptat, mizează pe o sublimare a simțurilor, prin receptarea lor prin excelență în cheie spirituală, ca oferind acces la esență, pentru că "ochii cei înțelegători" au ca miză să "cunoașteți rădăcina bunâtăției lui, că iaste mult roditoare de înțelégeré sufletéscî". Într-o frază amplă, unde Udriște Năsturel excelează în construcția de imagini emblematice pentru o întreagă istorie a ideilor perioadei, se adaugă metafora cărții-strajă neadormită "strajî trezvî" ce
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
izvor înțelesului sufletesc", ori "ascunsă vistieriia a toate bunîtățile", unde se pătrunde cu cheia înțelesului, "oglindî văzâtoare pre Dumnezeu, luminî nestinsî a strălucirei de minte", cartea se definește ca liant și revelator al lumii divine în spațiul rațiunii umane, unde miza este, într-un sistem de corespondențe complex și mereu activ, cunoașterea de sine ca premisă pentru cunoașterea de Dumnezeu. Într-o astfel de abordare, nimic mai revelatoriu decât magistrala alegorie a cititorului pornit pe calea căutării sensului asimilat cu călătorul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a face cu ceea ce Bahtin desemna prin cuvântul difon o structură verbală în care răsună două discursuri, în care vorbesc două voci distincte, contradictorii. În acest caz, prin cuvântul sacru se comunică chiar ceea ce acesta, în ipostaza sa inițială, interzice. Miza acestei alterări sau recitiri a textului sacru este încă o dată materialitatea, grija pentru plăcerile trupului. "Minciuna vorbește prin cuvântul adevărului" așa comenta Denis de Rougemont, în Partea Diavolului (1941), această strategie de corupere a textului sacru, de "instalare a minciunii
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
eroii lui Stănoiu știu să evoce ilustrele modele. Și, pentru că totul a fost deja trăit, rare sunt situațiile în care această raportare-înapoi nu se realizează. Cuvântul naratorului însă lasă să se vadă caracterul de "joc" al acestor apropieri și, firește, miza "lumească" a comparației. De pildă, arhimandritul Procopie, din Pocăința starețului, știe foarte bine că pentru a înmuia inimile celor din consiliul mănăstiresc trebuie să spiritualizeze cumva atmosfera: "Iisus Christos, că a fost fiul lui Dumnezeu, și a spălat picioarele ucenicilor
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dezbatere și de ce, inevitabil, luăm partea unui candidat, ne identifică cu el. În anumite cazuri, studiile de psihologie politică incriminează direct mass-media - ea este cea care, privilegiind spectacolul, amestecă politica și divertismentul de televiziune, pregătind o dezangajare a opiniei despre mizele politice, tendință de fond care se menține în ciuda recentelor mobilizări. A vota pe baza a ceea ce ne arată mass-media seamănă astfel cu un exercițiu de ruletă rusească. Fără să ne dăm seama, atitudinea noastră față de un candidat poate fi perturbată
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
într-un context majoritar pot rămâne stabile totuși, cu condiția ca persoanele întrebate să fie foarte implicate în această problemă. Asta face diferența între sondajele fiabile și cele mai puțin fiabile. În niște alegeri care suscită un puternic interes în privința mizelor concrete și o mobilizare a cetățenilor la scară largă, e posibil ca sondajele să dea o percepție destul de interesantă la încheierea alegerilor. În cazul în care climatul politic este morocănos, sărac în idei noi și marcat de o opinie blazată
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]