6,604 matches
-
grupuri care nu își găsiseră o voce în mainstreamul discursului post-tranziție al elitelor asociate cu Forumul Civic. Este vorba de: anticomunismul radical, de naționalismul antigerman și de rasismul îndreptat împotriva rromilor (așa numita "problemă a țiganilor"). De asemenea, Republicanii au mobilizat și angajat politic un anumit segment al societății cehe: tinerii, slab educați, cu precădere de sex masculin, care, altfel, ar fi fost dezangajați politic. Într-un sens mai profund, pentru mulți dintre alegători, naționalismul, autoritarismul și fidelitatea față de etatismul economic
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care UE le purta cu Republica Cehă, Haider a cerut ca instalația nucleară civilă, care se află aproape de granița cu Austria, să fie închisă. Dacă nu, FPÖ își va folosi dreptul de veto în privința admiterii Cehiei în UE. Pentru a mobiliza opinia publică, a fost demarată o inițiativă populară (împotriva voinței conducerii FPÖ), care în ianuarie 2002 a fost semnată de 914 973 de cetățeni (15,5% din electorat). ÖVP, care s-a opus inițiativei partenerului său de coaliție, a căutat
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
după propria lor estimare, a strâns până la un milion de participanți), Haupt a cerut ca președintele federal să organizeze o "masă rotundă", la care să fie prezenți reprezentanți ai guvernului, opoziției, guvernatori de provincii și parteneri sociali. Atunci Haider a mobilizat opt membri FPÖ ai Nationalrat care să blocheze reforma în cazul în care o serie de amendamente nu ar fi fost acceptate. După negocieri intense a fost votată o reformă moderată. Haosul a fost în momentul în care membrii FPÖ
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
predecesorii populiști precum Fujimori, Chávez este bine cunoscut pentru puterea pe care a concentrat-o în ramura executivă, prin care a subminat instituțiile de control și echilibru și a ținut forțele opoziției departe de instituțiile guvernamentale. Într-adevăr, Chávez a mobilizat în repetate rânduri majoritățile populare printr-o manieră plebiscitară pentru a evita instituțiile reprezentative tradiționale și pentru a reface ordinea constituțională. Spre deosebire de lideri precum Fujimori, care au depus prea puțin efort pentru a crea noi mijloace pentru participarea populară la
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mai consolidate și al unor sisteme de partid care nu lăsau prea mult spațiu pentru manevre politice, virarea Venezuelei către stânga s-a produs sub conducerea unui populist venit din afara politicii, care a profitat de criza instituțiilor reprezentative pentru a mobiliza opoziția împotriva establishmentului politic. După cum afirmă cu claritate Panizza (2005: 9), populismul "este limbajul politicii atunci când ea nu poate funcționa ca de obicei: o modalitate de găsire a identității specifică perioadelor de dezorganizare și de dezacord, care implică o retrasare
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
înregistrate în Chile, Brazilia și Uruguay, unde partidele de stânga mai instituționalizate guvernau, dar asigurau un impuls mai slab pentru participarea celor de jos (vezi Handlin și Collier, 2011). Mai mult, dovezi bazate pe studii indică faptul că "asociațiile bolivariene mobilizează noi venezueleni, mai ales sectoare ale populației, cum ar fi femei și săraci, care au fost, în mod tradițional, excluse din politică" (Hawkins, 2010b: 54). Fără îndoială că CC-urile și alte forme de organizare populară a celor de jos
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
la progrese însemnate. Chávez a atras segmente ale societății venezuelene care se simțeau înstrăinate de sau excluse din regimul democratic existent, s-a adresat în mod direct sectoarelor marginalizate ale societății dând un sens mai larg conceptului de "popor", a mobilizat o nouă majoritate populară prin intermediul unor mijloace electorale și plebiscitare în vederea refacerii ordinii constituționale și a deschis noi canale de implicare a oamenilor de rând în procesul politic. Ce mai rămâne de văzut, iată, este efectul pe care acest nou
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
asupra instituțiilor statului și să distorsioneze arena politică în defavoarea oponenților săi. Populismul de succes a facilitat astfel un asalt plebiscitar asupra instituțiilor democratice liberale care a împins statul Peru înspre autoritarism competitiv. 8.1 Populism, democrație și autoritarism competitiv Populiștii mobilizează votanți în masă din păturile defavorizate ale populației într-o manieră personalistă, împotriva întregului establishment politic și/sau economic (Di Tella, 1965; Roberts, 1995; Weyland, 1996, 2001). Fundamental pentru populism este, deci, un apel împotriva elitelor lansat de un politician
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
corupte" sau "nereprezentative" pe care aceștia promit să le spulbere sunt partide politice, legislaturi și sisteme judiciare. În cele din urmă, motivația populiștilor de atacare a instituțiilor reprezentative este adesea stimulată de faptul că elita politică împotriva căreia s-au mobilizat și pe care au învins-o în alegeri continuă să controleze aceste instituții. În lipsa unor partide puternice, populiștii eșuează adesea în a-și transpune succesul electoral într-o majoritate legislativă. În calitatea lor de oameni din afara sistemului, aceștia au avut
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din urmă Fujimori, și nu Vargas Llosa, a fost cel care a reușit să profite cel mai mult de nemulțumirea publică față de elita politică. Campania prezidențială a lui Fujimori a fost populistă în mai multe moduri. În primul rând, a mobilizat grupuri și indivizi care se simțeau excluși din cadrul sistemului politic existent. Întrucât nu avea un partid și nici legături puternice cu establishmentul, Fujimori nu avea altă alternativă decât să creeze o coaliție cu oameni din afara sistemului. Astfel, el a mobilizat
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mobilizat grupuri și indivizi care se simțeau excluși din cadrul sistemului politic existent. Întrucât nu avea un partid și nici legături puternice cu establishmentul, Fujimori nu avea altă alternativă decât să creeze o coaliție cu oameni din afara sistemului. Astfel, el a mobilizat circumscripții care erau marginale în societate, în special pe creștinii evanghelici, și economia subterană (Daeschner, 1993: 170-4; Murakami, 2007: 207-8; Roberts, 1995: 99-100). Aceste circumscripții "împărtășeau un sentiment de înstrăinare față de un sistem politic care a acordat în mod tradițional
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
partide, astfel de alianțe ar fi însemnat să trădeze mandatul pe care-l obținuse din partea poporului. Deoarece exista o mare ostilitate publică față de congres, față de sistemul judiciar și de partidele tradiționale 12, o acțiune plebiscitară contra acestor instituții putea să mobilizeze mai bine sprijinul opiniei publice decât efortul de a negocia cu acestea (Cameron, 1997: 50). Într-adevăr, informațiile privitoare la opinia publică arată că antagonismul dintre președinte și elita politică a funcționat în avantanjul lui Fujimori: încrederea publică în congres
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
clară, politicienii au început să abandoneze în masă partidele tradiționale, reinventându-se ca "independenți" (Planas, 2000: 42, 370-4). Prin urmare, opoziția care condusese lupta pentru apărarea democrației după 1992 era fragmentată, dezorganizată și îi lipsea până și minima capacitate de a mobiliza rezistența față de noul regim (Levitsky și Cameron, 2003). În concluzie, decizia lui Fujimori de a pune în scenă o autogolpe și viclenia sa de a scăpa apoi nepedepsit au provenit din maniera populistă în care a preluat puterea. Fujimori a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
transferați în mod ilicit de la diferite agenții de stat către trezoreriile de campanie ale lui Fujimori între anii 1992 și 2000 (Conaghan, 2005: 164). Mai mult, SIN a organizat și finanțat campaniile electorale ale lui Fujimori, iar armata a fost mobilizată în acest sens (Bowen și Holligan, 2003: 344-372; Rospigliosi, 2000: 202). Guvernul controla mare parte din mass media privată prin manipularea datoriilor și favoruri judiciare, prin utilizarea strategică a reclamelor finanțate din fonduri publice și prin furturi masive (Ames et
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Carrión, 2006: 126). În privința incluziunii politice, pe care Flic (2010: 14) o definește ca permisiune acordată grupurilor marginalizate de a "accede la puterea politică", palmaresul lui Fujimori a fost unul eterogen. La prima sa participare în alegerile prezidențiale, fujimori a mobilizat într-adevăr părți ale populației care fuseseră anterior marginalizate, cu precădere creștinii evanghelici și economia subterană. În calitatea sa de om din afara sistemului, fără un partid real și lipsit de legături cu establishmentul, Fujimori avea nevoie de aliați pentru a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și economia subterană. În calitatea sa de om din afara sistemului, fără un partid real și lipsit de legături cu establishmentul, Fujimori avea nevoie de aliați pentru a derula o campanie electorală, iar grupurile care s-au arătat disponibile a fi mobilizate au fost cele marginale în raport cu sistemul politic. În acest fel, Fujimori a creat o coaliție a oamenilor din afara sistemului, iar victoria sa din 1990 le-a facilitat acestora un acces la putere fără precedent. De exemplu, fujimorismul a determinat prezența
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
origini indigene, în timp ce mai mulți contracandidați de frunte la alegerile prezidențiale din 2000 erau non-albi (Ollanta Humala), femei (Lourdes Flores) sau ambele (Keiko Fujimori). Per total, palmaresul fujimorismului în materie de incluziune politică a fost deci eterogen. Cu toate că Fujimori a mobilizat sărăcimea pentru campaniile sale electorale, și deși prima sa victorie a făcut sfara politică accesibilă pentru grupurile marginalizate anterior, a făcut puțin pentru "a crea canale partizate sau corporatiste instituționalizate" (Roberts, 1995:100). Ca mulți alți populiști, Fujimori nu a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ipoteza lui Mudde și Rovira Kaltwasser care spune că populismul la putere slăbește democrațiile neconsolidate. Populismul în America Latină contemporană are aproape întotdeauna un caracter incluziv, dar rar se democratizează. Astfel, conform afirmațiilor enunțate de editori în introducere, Alberto Fujimori a mobilizat și a făcut auzită vocea grupurilor excluse, iar ascensiunea sa la putere a ajutat la revigorarea opiniei publice. Cu toate acestea, fujimorismul a scos în evidență și multe dintre efectele negative ale populismului, care au fost subliniate în introducerea acestui
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
natura competiției politice populiste. Conform acestor ipoteze populiștii pot: a) să caute un nou fundament pentru competiția politică, legată de ideologia lor diferită (dacă nu chiar ușor îndreptată spre centru) (efectele pozitive #4 și #5, efectul negativ #3); b) să mobilizeze și să reprezinte grupuri excluse (efectele pozitive #1, #2 și #3); și c) să determine derularea competiției politice la o intensitate mai mare (efectul pozitiv #6 și negativ #4). De asemenea, formulează ipoteze despre relația populismului cu instituțiile politice. Cu toate că
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
spre alte direcții. Demersul populist al lui Mečiar de a reforma cadrul politic mergând pe o dimenisiune națională a afectat profund competiția politică din Slovacia și, indirect, democrația acesteia. Mečiar și-a dat seama de potențialul electoral al dimensiunii naționale, mobilizând apoi atât de eficient votanți cu orientare naționalistă, încât problemele naționale au acaparat alegerile de-a lungul anilor 2000 (și au revenit la începutul anilor 2010). Timp de un deceniu, toate coalițiile aflate la guvernare au avut în componență partide
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
procent de aproape 85%), cu niveluri mari ale participării, dincolo de diferențele etnice, religioase, regionale și de vârstă. Devreme ce, în 1992, numărul susținătorilor lui Mečiar se suprapunea aproape perfect peste numărul total al votanților (FOCUS 1990-2000), nu pare să fi mobilizat pe atunci vreun anume grup demografic. În 1994 și în 1998, grupurile care tindeau să fie în favoarea partidului său erau formate din persoane în vârstă și din comunități rurale, care deja erau oarecum reprezentate în exces în cadrul electoratului considerat în
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
privință. Impactul său negativ asupra calității democrației a ieșit la iveală în timpul campaniei sale prezindențiale, cu deosebire în 2006, când a pierdut alegerile. López Obrador a considerat că alegerile au fost fraudate, nu a acceptat rezultatele oficiale și și-a mobilizat susținătorii să blocheze străzi și locuri importante din Ciudad de Mexico. Pe lângă toate acestea, s-a autoproclamat "președinte legitim al Mexicului" și a atacat pe toți cei care au fost de acord cu ideea că Felipe Calderón era, de fapt
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
duce la "autoritarism competitiv". Aceștia susțin că este vorba despre o evoluție firească a lucrurilor pentru că: (a) populiștii sunt oameni din afara sistemului; b) populiștii câștigă un mandat pentru a ruina establishmentul politic și (c) elita politică împotriva căreia s-au mobilizat, și pe care au învins-o în alegeri, continuă să controleze aceste instituții după ce liderul populist preia puterea. Fără îndoială că acest argument este valid pentru cazul lui Fujimori în Peru, dar datele altor studii de caz incluse în acest
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
conjuncturi naționale diferite. Astfel, liderii populiști investesc energie în formarea unei organizații de masă solide numai atunci când reformele pe care aceștia intenționează să le pună în aplicare întâmpină o rezistență acerbă din partea establishmentului, de vreme ce în aceste situații pot efectiv să mobilizeze masele pentru a aplica reformele în discuție (Roberts, 2006). Implicit, populismul nu intenționează întotdeauna să se descotorosească de tot establishmentul. În antiteză, populiștii aflați la putere și cei din opoziție încearcă să mențină relații de cooperare cu segmente ale establishmentului
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
zicem „pur”, ci unul exploatat, adică factor de producție; n) Potențialul turistic cuprinde totalitatea resurselor potențiale turistice ce pot fi utilizate În acest scop și este parte a potențialului economic, care, În genere, se compune din tot ceea ce poate să mobilizeze economia, toate resursele disponibile pe care le poate utiliza: materiale, umane, fizice și fonduri (lichidități de monedă); o) Potențialul este ceea ce avem la un moment dat la dispoziție pentru a produce energie. În acest cadru trebuie făcută și specificarea că
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]