KorAP: Find »[drukola/base=murdar & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...148 149 150 ...291 >

7,269 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

am uitat în cele două buzunare exterioare și am găsit lucruri inofensive: o trusă de bărbierit într-un plic de plastic, niște șosete și o busolă care nu mergea. Am deschis rucsacul și am găsit o pelerină neagră, niște chiloți murdari și o pijama. Dedesubt se aflau o hartă împăturită și un portofel plin de hîrtii, așa că am deschis fereastra, le-am aruncat și am tras-o la loc. Simțindu-mă din nou în siguranță, am vîrît restul lucrurilor înapoi în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ne-a dat rapid banii, întrebîndu-ne pe rînd cum ne cheamă și împingînd printre gratii cîte un teanc de bancnote și monede. Eram surprins de grosimea teancurilor și de felul nepăsător în care le mînuia funcționara. Bancnotele erau mototolite și murdare, de diverse proveniențe. Monedele erau penny groși din cupru, sau din argint tocit cu margini zimțate, fise fragile din nichel și discuri din aramă găurite în mijloc. Am împărțit banii în mai multe buzunare, dar n-am învățat să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
casa aceea, o baie cu gresie și prosoape curate pe suporturi încălzite, și cristale de săpun, și bureți, și apă fierbinte din belșug. La el acasă nu avea baie și nu mai făcuse baie de cînd venise, iar acum îsimțindu-se murdar și pe-afară, și pe dinăuntru) se gîndi că o baie ar fi minunat de reconfortantă. Se duse pînă în capătul holului și urcă treptele acoperite cu un covor moale. Etajele erau cufundate în întuneric, și el dibui drumul cu ajutorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
pe un ton găunos, impersonal, de parcă ar fi fost transmisă de o mașină mult prea rudimentară pentru muzicalitatea vorbirii obișnuite, dar i se păru că recunoaște energia vibrantă ce răzbătea din cuvinte. — Nu sînt muzician. Mă numesc Lanark. Ce trucuri murdare folosești cu bolnavii? — Mi s-a spus să-ți vorbesc. Și nu știu ce să spun. Nu-i mai era teamă și stătea cu coatele sprijinite pe genunchi, ținîndu-și capul în mîini. După un timp, își drese glasul și zise: — Vorbirea, presupun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
stele argintii. Lanark avea sentimentul îngrozitor că fiecare pată fusese provocată de un cuvînt rostit de el. — Doctorul Lanark vrea să plece, murmură el. Panoul se deschise, iar el trecu dincolo. Cineva ridicase jaluzelele din salon și văzu un zid murdar, cu crăpături adînci care scoteau la iveală cărămizile de sub tencuială. O clipă rămase amețit și aproape că leșină, apoi își aminti că părăsise clubul personalului fără să mănînce nimic. Se părea că singura alinare cu care se putea alege era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ploaie. — Asta-i prost cu ascunzătorile, întări Coulter. Fie sînt secrete și te plouă, fie nu te plouă și nu sînt secrete. Peștera mea mă apără de ploaie, dar ultima oară cînd m-am dus acolo, era plină de paie murdare. Cred c-au folosit-o tinichigii. Dar mi-aș putea face o ascunzătoare pe cinste, dacă m-ar ajuta careva. — Cum? — Promiți să nu spui nimănui? — Da, bineînțeles. E într-un loc din apropierea hotelului. Traversară plaja și ajunseră pe drum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ipocrit leneș. Pînă la urmă, domnul Thaw a ajuns să facă toate treburile casnice: spăla și călca rufele în weekend, pregătea micul dejun dimineața și menținea o oarecare curățenie în casă. între timp, linoleumul, mobila și ferestrele deveneau tot mai murdare. La școala Whitehill, în aparență, Thaw nu mai învăța sub o presiune prea mare. Pînă la examenul de bacalureat, punctul culminant al celor cinci ani de școală, mai erau doar cîteva luni, și în jurul lui toți elevii se cocoșau peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-un afurisit de Rai, sau ca o mie de lire într-o bancă sau ca o căsuță înconjurată de trandafiri, sau ca alți morcovi imaginari care îi ademenesc pe măgarii cu chip de om să facă tot felul de bazaconii murdare. Domnul Thaw își puse coatele pe masă și-și sprijini capul în mîini. După o vreme, spuse: — Duncan, ce vrei să fac? Vreau să te ajut. Sînt tatăl tău, deși îmi ții predici de parcă aș fi un sistem social. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
o să fii într-un atelier de proiectare și o să înveți să fii creator. — Creator? Ce e creator în proiecarea ramelor pentru mașini? O s-o duc mai bine, doar pentru că-i mai bine să porți un costum curat decît o salopetă murdară. Și o să am bani mai mulți. Dar n-o să mă simt bine. — Mie o să-mi trebuiască ani de zile ca să cîștig bani. — Poate. Da’ o să faci ce vrei. — Așa e, zise Thaw. O să fac ce vreau. Presupun... Se întoarse și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
și zise: Asta n-o înțeleg. Capul Rimei se agită printre valurile de păr blond risipite pe pernă. Fără să-și deschidă ochii, murmură: — Continuă povestea. CARTEA A DOUA CAPITOLUL 21. Copacul Dormitorul din față era plin de praf, perdelele murdare, cărțile și hîrtiile erau puse peste pieptenii din baga și cutiile cu agrafe de pe măsuța de toaletă. Pe peretele de lîngă pat era prinsă o fotografie cu ramă neagră a fostului rege, lîngă singura pictură a lui Thaw care îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
îl săpase în saltea, pentru că, la fel ca mai toți cei care dormeau prost, gusta din plin ultimele clipe petrecute în pat. Dinspre bucătărie, unde tatăl lui pregătea micul dejun, veneau sunete slabe. Sute de mii de bărbați în haine murdare și bocanci grei călcau greoi pe străzile cenușii, spre porțile turnătoriilor și atelierelor de mașini. Se gîndi cu groază la cantitatea de energie necesară pentru a menține civilizația, la rutina implacabilă pe care o solicita zilnic de la muncitorul din fabrică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
lucrurilor începu să-i creeze emoții surprinzătoare. Un vechicul de transport care ducea o piesă galbenă și imensă de mașinărie îi umplu inima de tandrețe și-i întări penisul de poftă. O secțiune a unei locuințe, suprafața tencuielii galbene și murdare, cu găuri ovale prin care se vedea cărămida îi creă convingerea ciudată că se uită la un soi de carne. Zidurile și trotuarele, în special cele ușor deteriorate, îi creau senzația că merge peste sau pe lîngă un trup. Asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
îl strigă: — Salut, Thaw! El abia dacă putu schița un zîmbet. — Te distrezi, Thaw? — Suficient. — îți place viața de-aici, Thaw? — Suficient. Un băiat se aplecă spre ea rîzînd și-i șopti ceva în ureche. — Thaw, tipul ăsta spune chestii murdare despre tine, zise ea. Băiatul replică repede: Nu, nu-i adevărat. îi privi și observă că fețele lor nu se potriveau. Pielea de pe cranii li se făcea ca de găină și zvîcnea ca o pastă pe jumătate solidă. Toate capetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Ce fac acum e mai important decît orice se întîmplă în tot orașul ăsta. — Ești nebun! — Poa’. Se întoarse la tablou. Ruth veni lîngă el și aduse cana cu lapte deasupra ei. — Ce-ai zice de-o băltoacă mare și murdară în mijlocul tabloului tău important? — N-o să am eu gesturile tale pe conștiință, zise Thaw lucrînd în continuare. Ruth înclină încet cana, pînă cînd un strop de lapte se risipi în centrul hîrtiei, făcînd o mică băltoacă. Thaw se ridică și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
pe cineva, asta ar fi doar din prostie, nu în mod deliberat. — E un domn, zise Thaw. Numai să-l cunoști, și te civilizezi. în seara aceea, în tramvai, se simți neobișnuit de conștient de înfățișarea lui: sub talie, pantalonii murdari de vopsea ca ai unui muncitor, în sus, gulerul și cravata ca ale unui funcționar. Trecînd prin parc, cineva îl apucă de mînecă. Se întoarse și văzu o grăsană drăguță care-i zise: — Salut, măi. Ce faci? — Bine. Dar tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
scoase un portofel și-i întinse banii. După zece minute de stat la ușa magazinului Paisley, știu că June n-o să vină, dar amorțeala din picioare și din inimă îl făcu să mai aștepte o oră. Un bătrîn șchiop și murdar se apropie și-i ceru bani. Thaw îi privi cu ură ochii injectați, gura strîmbă și neajutorată și barba în care se încurcaseră dîre de salivă. Nu putea să-și dea seama de ce ar trebui să posede o hîrtie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
brațul meu. — Mersi. Așa voi face. Se răsuciră pentru a se așeza bine în nisip și rămaseră nemișcați o vreme. — Azi-noapte am stat într-un pat cu puf și cearșafuri aranjate frumos. Azi o să dorm în cîmp deschis cu țiganii murdari și trențăroși. — Ce-i ăsta? — Un cîntec pe care mi l-am amintit. îți pare rău c-am plecat de la institut? — Sînt mult prea obosită ca să-mi pară rău de ceva. Puțin mai tîrziu, vocea ei părea că ajunge la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
și jos. Plafonul era înclinat de la podea spre un zid cu arcade de deasupra naosului. în timp ce coborau, Lanark observă că la stînga, podul era împărțit în nișe, fiecare conținînd cîteva mobile. într-una din ele, un bărbat într-o haină murdară încerca să repare o cizmă veche. în alta zăcea o femeie cu privirile rătăcite bînd dintr-o sticlă plată. — Am ajuns, zise Ritchie-Smollet, și intră într-una dintre partiții și se ciuci pe covor. Dormitorul avea un aspect prietenos, diminuat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
nevoia să scoată din minți pe cîte cineva cîteodată. — Dar tu nu ești o femeie matură. — Oricum, nu sînt jună. Cînd Alex se trezește, poți să-i schimbi scutecul... are unul curat în sertarul de sus. Pune-l pe cel murdar în sacul de plastic de sub pat. Dacă plînge, trebuie să-i încălzești puțin lapte în bucătărie... atenție, să nu fie fierbinte. încearcă-l cu degetul. Dar nu-l alăptezi? — Da, dar trebuie să învețe să bea ca un om normal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
sînt suficiente slujbe și case pentru toată lumea. Evident, ca în toate societățile unde există competiție, șomerii și cei fără de adăpost sînt, de obicei, mai puțin inteligenți, mai nesănătoși, mai lipsiți de energie decît noi ceilalți. Sînt o șleahtă de proști, murdari și trîndavi, spuse Pettigrew. — îi cunosc, am crescut printre ei. Vouă, liberalilor din clasa de mijloc, vă place să-i oploșiți, dar eu nici măcar nu i-aș lăsa să se înmulțească. Avem nevoie de un dispozitiv de radiații sub barierele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
vreme. Soldații n-au nevoie de puști pentru a debarasa căcatul, zise Macfee. — Spălatul, dacă ne rezumăm la strictul necesar, nu va fi o problemă. După ce va fi blocată, chiuveta poate fi folosită ca de obicei, cu excepția faptului că apa murdară îcare ar trebui folosită nu doar o dată) trebuie scoasă și pusă într-o găleată și vărsată în rigolă sau într-o zonă la îndemînă. Același lucru este valabil și pentru urină. Din fericire, se anunță o perioadă de vreme stabilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
puse o mînă pe umăr și el deschise ochii repede: — Rima? Lîngă pat era Frankie, cu o tavă de mîncare. El oftă și-i mulțumi, iar ea îl urmări cum mănîncă. — Ți-am luat hainele, zise ea - erau groaznic de murdare. Dar ai un costum și lenjerie nouă jos, în sacristie. — A. — Cred că trebuie să te bărbierești și să te tunzi. Jack a fost frizer pe vremuri. Vrei să-l rog să se ocupe de asta? — Nu. — îi permiți lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
grămadă de perne, pe un pat jos. Fața, înconjurată de păr nepieptănat, care stătea zburlit în aripioare și coarne, era statuară și nobilă, în afară de o expresie neliniștită, oarecum lașă. Peste bluza de pijama purta un jerseu din lînă, ambele erau murdare, iar peste pledul care-i acoperea genunchii zăceau cărți și hîrtii, iar în mînă ținea un stilou. Privindu-l oarecum șiret, pieziș pe Lanark, îi indică un scaun cu stiloul și-i spuse: — Ia loc, te rog. — Sînteți regele acestui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
și BBC-ul, dar schema generală este furată din Londra secolului XXI din The Spleeper Awakes și din regatul selenit sublunar din Primii oameni pe lună. în lumina acestui fapt, remarca „iluzionistului“ despre H.G. Wells din Epilog pare o avalanșă murdară de cerneală menită a adumbri viziunea critică. Vezi nota 5. WOLFE, TOM Cap. 41, par. 6. Jocurile isterice în stil argotic sînt un Plagin din introducerea la o antologie, The New Journalism. XENOFON Cap. 45, 46, 47, 48. Excursul... fals-militar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Vulpe ecologică? De primă mînă? Eu de obicei nu gîndesc cu asemenea cuvinte, dar acum mi se par potrivite. Da, mîine o să vorbesc cu Wilkins. O să ne tîrguim viclenește, dar fără compromisuri. Fără compromisuri. O să improvizez. O să joc tare, nasol, murdar, depinde cum dă cărțile. O să le țin pe-alea fierbinți în mînecă, și-apoi cîteva, dar fără compromisuri! Dacă vor s-arunce o regiune la crocodili, asta n-o să fie Unthank, în această privință sînt hotărît. Lui Monboddo îi e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]