4,695 matches
-
și totuși se deosebeau precis, amețitor de precis... Erau mii, poate milioane, și se scurgeau într-o singură clipire, și reveneau în momentul imediat următor, neîncetat, neobosite... Și el răscolea prin ele ca într-un joc bizar și, privindu-le, murmura: " O secundă mai puternică decât o viață de om..." Peste câteva clipe i se păru că a greșit și adăugă, clătinând din cap: " Viața omului nu e afară, ci înlăuntru, în suflet... Ce-i afară e indiferent... nu există... numai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și anevoie izbuti să pornească de colo până colo, din ce în ce mai grăbit, frămîntîndu-și mâinile încrucișate la spate... Se silea să găsească o apărare împotriva pretorului și o găsi în faptele din trecut. " O rătăcire întîmplătoare nu cumpănește cât o faptă vitejească, murmură cu nouă încredere. Cine a fost în luptă știe că orice viteaz are și momente de șovăire. Dar o singură rătăcire nu poate șterge o viață întreagă de fapte, oricât ar umbla pretorul să mă ponegrească..." Încetul cu încetul se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ochii numai la el. Pe obraji avea urme proaspete de lacrimi, iar în ochi și pe buze un zâmbet de îmbărbătare, umil, sfios, sub care încerca să-și ascundă o groază cumplită... Goli tava și mai stătu o clipă, neclintită, murmurând de câteva ori, domol, ca un susur: ― Dumnezeu... n-ai grijă. Dumnezeu... Apoi ieși cu privirea în pământ. Apostol o văzu coborând cele trei trepte. Se frecă la ochi, buimăcit. Plutonierul intră și, aprinzând lampa atârnată de o grindă, zise
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că aiurezi?... Asemenea fantasmagorii poate să-și îngăduie omul când e acasă, la birou, odihnit, sau în momente de entuziasm, într-o discuție, nu însă în fața morții!... ― O închipuire care împacă sufletul e tot ce poate dobândi omul în viață! murmură Apostol, cu o strălucire mare în ochi. ― Dar bine, omule, tu vei muri ca dezertor și spion, și trădător, în sfârșit ca un criminal, iar nu ca apostol al iubirii! se înfurie iarăși căpitanul, adăugînd: Să știi că, de vei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cuvinte care se înălțau până-n tavan, se izbeau de pereți și plesneau capetele tuturor ca niște palme umede. Pe urmă glasul lui Klapka, patetic, protestând stăruitor... Și amândouă se învîrteau ca două sulițe în inima lui Apostol care, nemaiputîndu-le răbda, murmură, fără să ridice capul: ― Mai repede, mai repede, pentru Dumnezeu... Deși îi era gâtul uscat și în aer se încrucișau încă urmele glasurilor de adineaori, șoapta lui zbârnâi prelung în toate urechile și atrase asupra lui toate privirile, întrebătoare și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ar fi încremenit într-un somn de mormânt. Liniștea galbenă din tavan îi picura în ochi și îl ustura. Ațipi. Deodată se trezi. Afară răsunau pași, pe trepte, în coridor. Sări în mijlocul odăiței și rămase pironit acolo, cu inima zgribulită, murmurând din buzele-i albe: ― Doamne-Dumnezeule... Dumnezeule... Ușa se deschise larg, cu zgomot mare, izbindu-se de perete. Din întuneric apăru pretorul cu o foaie de hârtie în dreapta, în ținută de campanie, cu ochii stinși în obrajii bulbucați sub casca de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se deschise iar, și în prag se arătă preotul Constantin Boteanu, înalt, slăbuț, cu patrafirul pe piept, cu o carte subsuoară, cu crucea în mână. O clipă se uită blând, nedumerit, apoi intră, închise ușa și merse drept la Apostol, murmurând cu glas cântat, pătrunzător: ― În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și-n vecii vecilor... Apostol crezu o secundă că speranțele lui, printr-o minune cerească, au pornit să se împlinească. Zdrobit de povara suferințelor
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
grijă de logodnica mea... să aibă mare grijă... Căci ele amândouă mi-au sădit în inimă iubirea... și din iubirea lor mi-am întruchipat credința... și credința călăuzitoare... și... și... Își ascunse fața în patrafir, în rămășițele mirosului de tămâie, murmurând cuvinte fără șir. Preotul îi mângâie părul umed, îngînînd: ― În mijlocul tuturor ispitelor vieții, ai rămas fiul părintelui tău, Apostole! N-ai uitat învățăturile lui, ci le-ai purtat pururea în sângele tău fierbinte... Ți-aduci aminte cum ne spunea, de câte ori
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fără picioare și i se părea că plutește în aer, ca în vis. În aceeași vreme zise iarăși preotului, care-i ținea crucea în față: ― Iartă-mă, Constantine, că din pricina mea trebuie să te obosești atâta... atâta... Drept răspuns, Boteanu murmură un crâmpei de rugăciune. Apostol nu înțelegea nimic, voia să-l întrebe ce zice, dar ținutul necunoscut îl necăjea atât de rău, că uită ce-a vrut și iar se gândi, amărît: "Unde mergem?" O bucată de vreme urcară pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fredonează alături de Nelu Ploieșteanu Afară plouă și varsă, dă-mi drumu’ nevastă-n casă, că mă udă la cămașă. Gore, depășit un pic de problema cipurilor - inițial le spusese cipsuri, de căzuse Sandu de pe scaun și vărsase bunătate de Tămâioasă - murmură la rândul lui: Poa’ să plouă, poa’ să ningă, nu-ți dau drumul nici În tindă... Hai, bă, Sandule, că ne strici tot cheful, ce-ți veni cu drăcoveniile alea? Șpriț cere să fie redus sonorul de la combina muzicală, motiv
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
o de la brichetă, ăsta o fi vreun semn?... Gore Îl privește sugestiv pe Gicu și mai ciocnește un ou. Hristos a Înviat, Gicule! Adevărat a Înviat, Gore! Sandu Șpriț dă din cap pe ritmul unei melodii interpretată de Puceanca și murmură. La anu’ nu mă mai duc la nicio biserică, mi s-a acrit. Pe onoarea mea, facem altar, naos și pronaos În cârciumă. Vorbim cu patronul, să țină deschis, Îmi pun eu o pătură În cap, pe post de patrafir
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
trebuie să facă și cinste. Nu facem toți așa? Doar n-o să ne schimbăm obiceiurile, trebuie să fim conservatori. Criza vine, trece, se fandosește un pic și gata, viața merge Înainte, berea tot bere va fi. Da, da’ mai scumpă, murmură Șpriț. Nu vedeți, bă, că se scarpină lumea În fund, Își roade lumea de sub unghii și așteaptă ziua de mâine cu inima-n chiloți? Vine Băsescu și zice că e de vină Tăriceanu. Vine Tăriceanu și Îi sare la gât
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nouă și viitoare. Da’ Îți făceai datoria de cetățean. Veniși la cârciumă, da’ nu te duseși la vot. Gore ia o mutră spășită și ridică un deget. Tocmai se aude melodia În noaptea de Moș Ajun, una dintre preferatele sale... Murmură versurile odată cu Ploieșteanu, apoi mai ia o gură din halbă. Iar face aaaaaaa, În vreme ce Gicu Încearcă să-l potolească. Și el se simte cu musca pe căciulă fiindcă n-a vrut să voteze. Ăsta-i modul meu de-a protesta
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și oftează. Iar sorb, iar oftează cu ochii ridicați către copertina terasei. Cum vremea promite o toamnă lungă, au preferat să stea afară și să admire toamna... Că dacă eram pictor, desenam numa’ natură, numa’ natură desenam, pe cuvântul meu, murmurase Gore de cum se așezase la masă, Înainte de a comanda o păstrămioară și-un must... Da’ n-am fost pictor, nici măcar zugrav n-am ajuns, din păcate sau din fericire, iam spoit pereții lu’ nevastă-mea odată și a zis că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și de inima lui ferită de baipas... Râde și Sandu. Râde și Gore. Râde și Gicu. La televizor sunt prezentate imagini din care reiese că alianța anti-Băsescu este considerată ușa pe care comunismul va intra din nou În România. Sandu murmură: O mai știți, mă, pe-aia cu golanii? Golan postmortem... Dacă mor aș vrea să mă declarați bețiv postmortem și să-mi puneți pe mormânt afișele cu Geoană și cu Băsescu. Că și pe lumea ailalată o fi vreo cabină
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
vreme! Noroc! Gore dă cupa pe gât, În vreme ce Întreaga asistență ovaționează. Unul strigă când ne-o fi mai rău ca acu’ să ne fie, iar un bețiv cu state vechi de serviciu pune capul pe masă și plânge cu suspine. Murmură aproape neauzit că ar mai bea un păhărel, fiindcă m-am emoționat, Însă nu-i mai face nimeni cinste deoarece este În faza critică În care orice picătură de alcool poate duce la dezastre medicale. Așa că adoarme tresărind la diferite
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mai rău așa să ne fie! Exclamația lui Gicu descrețește și mai mult frunțile, iar patronul bodegii, aflat la bar, le oferă o dedicație muzicală consumatorilor. Aplauzele concretizează starea de bine a mesenilor, Sandu Își mai toarnă un pahar și murmură aproape neauzit: Suprema fericire poate fi cea mai mare cauză a nefericirii, dragii mei, asta a spus-o ăl mai deștept dintre toți deștepții. Dau un vin cui Îi ghicește numele. Gicu și Gore se lasă pe spate, iar scaunele
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
sunt rupți, nu se ia amendă pentru asta? Eu așa Știam, că se ia... Tăcerea lui Gore permite melodiei să se deruleze fără Întreruperi. ÎȘi mai umple o dată paharul, toarnă Și un deget de apă Și-l aruncă pe gât. Murmură că se vor ofili garoafe... Ăsta e Însetat rău, se introduce Gicu În scenariu, ori a rămas iar blocat În lift Și Știi că e cu teamă de spații Închise de mic copil, ori s-a certat cu nevastă-sa
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
băut și bei de stingi, fără să scrii nimic În fiecare zi. N-ai obligații de-astea, literare. Nu ca po, săracul... Toarnă, Sandule! 07.02.2011 În așteptarea parastasului politic Sandu Șpriț Își frânge mâinile, soarbe din pahar și murmură În barbă Îl schimbă, pe onoarea mea dacă nu Îl schimbă... Ce-ai, Sandule? Privirea lui Gicu transmite foarte clar că acesta este intrigat la culme și chiar mai mult decât atât. Dă senzația că este decis să pună mâna
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
sil care l-a atacat pe osama, tot degeaba. Alunecă. Te părăsește la greu, iar noaptea e ratată. Mai bine să vorbim despre scutul antirachetă, avem niște vârste, totuși... Gicu ridică din umeri. Ronțăie un fir de ceapă verde și murmură, Împreună cu Maria Lătărețu, melodia „Doi voinici din lumea mare”. Rahat cu apă rece. Cică e Calul Troian, așa am auzit. Traian, Gore, Traian, a fost cu intenție și direcție. Asta nu e tot o firmă de prezervative? Cine, mă președinția
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
fără să gândească prea mult. Dă cum i se cere. Adică vrei să spui că irsop sau insomar sau infodracifierți, că toate au nume de-astea, cu multe litere, mint? Iau banii la fraieri? Ne bagă mortu-n casă? Nelu Ploieșteanu murmură din boxe găsești Într-o zi un suflet de vis... Sandu Șpriț ascultă câteva zeci de secunde melodia și pare cuprins de melancolie. Apoi ridică o privire fermă către Gore. Băi, Gore, tu te-ai născut ori prea devreme, ori
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
dacă ar putea măsura cineva greutatea privirii respective și-ar da seama că pietrele pe care le-au folosit egiptenii la ridicarea piramidelor n-au Însemnat nimic, prin comparație. Gicu se joacă de câteva minute cu o frunză ruginită și murmură că iar a venit toamna, iar e nașparlie situația, Îmi vine să-mi iau câmpii. Deocamdată, nu-l bagă În seamă niciunul dintre prietenii de pahar. Gore soarbe dintr-un coniac, pe terasa din cartier e răcoare spre frig, stă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
altceva mai bun de făcut decât să se stropșească unul la altul. Păcat, băieți deștepți, șarmanți și carismatici, da` când Își bagă dracu` coada În presă nici rotativa nu se mai rotește... Gicu nu lasă frunza din mână. Continuă să murmure: Și-așa-mi vine să mă iau la palme... În sfârșit, Sandu Îi acordă atenție: Da` ia-te, Gicule, de ce stai În stendbai, precum zâmbetul monalisei, ia-te și lasă-ne pe noi, nu vezi că vorbim de presă și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
FRUMOASĂ ȘI JUNĂ Frumoasă și jună, oh, dragă-mi mai ești! Eu caut și caut în ochi-ți cerești Și-n veci nu mă satur și-n veci aș căta, Iubită, dorită, o gură - așa! Tu tremuri, tu cauți, tu murmuri, tu râzi, Cu glasul tău dulce tu raiu-mi deschizi, Cu părul tău moale tu viața mi-o legi - O știi și te faci că nu o-nțelegi! Șireată și dulce - copil vinovat - De ce nu mă-mbii cu al tău sărutat
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
rară, Umezi se nasc stele pe bolta senină - Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină. Nourii curg, raze a lor șiruri despică, 160Streșine vechi, casele-n lună ridică, Scîrție-n vânt cumpăna de la fântână, Valea-i în fum, fluere murmură-n stână. {EminescuOpIV 101} Și osteniți oameni cu coasa-n spinare Vin de la câmp, toaca răsună mai tare - Clopotul vechiu împle cu glasul lui sara, Sufletul meu arde d-iubire ca para. Ah! în curând valea și satu-amuțește, Ah! în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]