4,723 matches
-
care acestea, eventual, fac parte cu cifră de afaceri a agentului economic controlat și a membrilor grupului din care acesta, eventual, face parte. În cazul în care controlul în comun se dobândește în baza unui acord, de către doi sau mai muți agenți economici asupra unui agent economic nou-creat, cifra de afaceri se va calcula prin cumularea cifrelor de afaceri ale părților la acord și ale membrilor grupurilor din care acestea, eventual, fac parte. Dacă societatea mixtă concentrativa acționează pe o piață
ORDIN nr. 34 din 4 mai 1998 pentru aprobarea Instrucţiunilor, date în aplicarea art. 33 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 , cu privire la calculul taxei de autorizare a concentrarilor economice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120710_a_122039]
-
se desfac răsunătoare vijelii în glezne. / S-a turnat în mine atâta vrajăadâncă, nouă , / Că, de fac un pas, despic oglinda lumii-n două... // Vreau o, Doamne cheile vrăjitea zărilor de lut, / Cari m-au zămislit pietros, năprasnic, orb și mut. Vreau, / Să mă-mprăștii-n brazde, pietre, ape, flori și rouă, / Să renasc în timp și spațiu formă nouă: / Peste umeri spre vecii, spre slăvi aripe teferi, / Să-mi svâcnească-n ochi răsaduri de luceferi, / Sora inimă sămi fie șipot proaspăt
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
băltește pe fîșii de arătură, se vîntură țărci, empirice, laude la adresa libertății de a trage cu pușca, munții ca depresiune, plasamentul în afara aparențelor tot ca munte răsună, Mădăraș, Dănești, Oltul cînd era pîrîu, Cîrțani, Cîrța la vest indicator rutier, amiază mută de soare, minunea aceea cînd în urmă înțelegem ceva la schimbarea anotimpurilor, Tomești strat paralel DN 12, movile de gunoi pe ogoarele slabe, gheața pe scobiturile mai adînci, Izvorul Oltului pînă la închidere în obloane de stînci, gîlma de piatră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
merg dăcît o stație, riduri pe lîngă zidul îmbătrînit cu douăzeci de ani, picioarele în paranteze, pantaloni verzi de postav militar, ai să sari în moarte ca un brotac, din fragedă vîrstă toți bărbații Kurt Vonnegut stau într-o disperare mută, cîmpia însăși a fost așa de speriată, cînd a început ciclul ei agricol! Ora 19,25, în personalul Roșiori București, ieșire din Roșiori, rapidul București Craiova aterizînd în stație, pod peste Vedea una dintre chingile cîmpurilor, pădurea sălbăticită, mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
refacerea, întunericul față de noapte, avionul pasăre cu aripile înțepenite, pe capete tunel și mai noptatic orașul, roți sacadate Sadova, bere și cafea, fraților, bere, cafea, alune! integrame, cafea, bere! Sînpaul tîrg de pepeni "Marisia", anuarul Muzeului etnografic Tîrgu Mureș, Frasin mut cu șapte nimicuri, forma de pomană cumpărarea, îți vin peste genunchi ca să ajung la breloc, pîlpîie, Berchișești, Lucăcești, noaptea de tunel în vuiet, Tatăl Meu pînă acum lucrează! palide blocuri Suceava din punctul de chiuretat spațiul, Suceava Nord personalul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
întindeți să dormiți! eu merg pînă la Adjud, că schimb înspre Brașov, nu! gata am înțeles, dar poate prind pe vreunul că vă întindeți să dormiți! semnele la nesfîrșit, credința le poartă dincolo de ele, varsă destule pe banchetă, ceremonialul vînzătorului mut, România lui Barbur rămășița aceea de zăpadă, cute diapire de zăpadă în munți, ferite de ei după ce pămîntul tot s-a încălzit, vine după marfă și mușterii, Mihăiță doarme și tot s-a ales cu bricheta cu sclipiri ori pix
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
un titlu de glorie în baza căruia este revendicată recunoștința statelor occidentale: "epopeea de o sută de ani, a răsboiului nostru cu turcii, luminează ca o măreață faptă de istorie universală, trecutul nostru și răsbună cele zece veacuri de suferință mută: Mircea, Corvin și Ștefan cel Mare au fost brațul armat, care a ținut pe loc năprasnicul val al Islamismului, salvând Europa creștină - în clipa când ea lucra de zor la plămădirea civilizației moderne" (Constantinescu, 1928, p. 120). Contribuția românilor la
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ascultam tăcut, urmărind condescendent eșecurile semantice și erorile fonetice din discursul său chinuit, până când mi s-a făcut milă de el și atunci, pe un ton cât se poate de firesc, am dat drumul unei fraze care l-a lăsat mut, uluindu-l de surpriză: "Domnule Flămânzeanu, dacă îți vine mai ușor să vorbești românește, hai să lăsăm franceza pentru altă dată". Auzindu-mă, musafirul meu a rămas tăcut câteva secunde până ce i-a revenit respirația normală, răvășită de emoția surprizei
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
o dispută între ucigași. Pentru că și Europa trimitea nave militare cu scopul de a ucide toată suflarea golfului și nu de puține ori chiar a reușit s-o facă. Doar Villa Blanca n-a murit și a rămas un martor mut. Briza aceea, care mă mîngîia delicat, îmi susura la ureche, neutru, povești pe care le receptam fără șocuri emoționale. Capcana Piraților era o capcană atît pentru convoaiele spre Europa cît și pentru pirați, reprimați și ei necruțător de Europa și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
spre casă, am luat-o pe de-a dreptul, prin grădinile oamenilor. În spatele casei Anicăi l-am văzut. Se tîra pe jos, căutînd ceva de mîncare. Era scheletic și m-a privit cu ochii aceia înconjurați de păr. Am rămas mut. Apuca stîngaci cu mînuța cîte o bucățică de pămînt, cîte o pietricică și ducea totul spre gură. Încerca să trăiască... Se spune că a mai trăit două luni după ce Anica s-a hotărît să-l lase să moară. Preotul l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în mijlocul satului cu toții, în zi de duminică și, fiindcă n-aveau bani pentru băutură, se apucaseră de vorbă. Noaptea i-a acoperit, stelele s-au aprins și luna întîrzia, parcă anume, să răsară. Eu jur, spune tontul, că am fost mut o săptămînă. Așa este, întărește un alt pămîntean. L-au descîntat, l-au afumat cu păr de cîine și degeaba. Mai bine ai fi rămas mut, să nu mai aud prostiile astea, spune Topuz. De ce ai amuțit? Păi veneam de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și luna întîrzia, parcă anume, să răsară. Eu jur, spune tontul, că am fost mut o săptămînă. Așa este, întărește un alt pămîntean. L-au descîntat, l-au afumat cu păr de cîine și degeaba. Mai bine ai fi rămas mut, să nu mai aud prostiile astea, spune Topuz. De ce ai amuțit? Păi veneam de la Zgîrieta, de la moara din răscruce. Era întuneric ca și acum. Dar cunosc drumul pe de rost! Mă temeam puțin cînd trebuia să trec pe la Crucea Domnișoarei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a transmis cîte ceva din mărețiile acestui fantastic oraș. La muzeul din Aachen puteți vedea cîte ceva din măreția Imperiului Roman de Răsărit. Finețea, fantezia, dragostea de Dumnezeu, nemaipomenita tehnologie și măiestrie a acelor vremuri ne sînt dezvăluite plenar, lăsîndu-ne muți de uimire. Cruciații au jefuit și distrus în mod barbar, așa cum au făcut-o în anul 1453, la 29 mai și barbarii musulmani, conduși de Mohamed Cel Mare. Papa Inocențiu al III-lea, inițiatorul Cruciadei a patra, critica violent jaful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aduc două... Adă cîte vrei, să ai una și pentru acasă. Degeaba, Eminescu sînt tot eu. Bine și așa. Cunosc un bandit, turnător la secu și-l cheamă Eminescu. Atunci du-te tu după vin! Nu vreau! Stăm bosumflați și muți. Nicușor mai ridică din cînd în cînd paharul și stoarce cîte o picătură imaginară. La fel face cu sticla. Nu mai am la ce să stau, concluzionează poetul. Atunci ne vedem altădată. Și nu vrei să cobori în beci? Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
este posibil. Rămîn uluit! Omul meu chiar vorbește serios. Dorește un accident sau o molimă ucigașă pentru cei din partea de sus a listei. Omule, dar ești... oribil. Dar nu merit eu asta, nea Costică? Privește în gol, într-o rugă mută spre Cel Atotputernic. Fabulații De pe la ora zece seara, în zona în care locuiesc, se așterne o liniște plăcută, presărată cu lătrături preventive, de loc enervante. Alte animale nu-și fac de loc simțită prezența prin zonă. Garantez că prin locurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bumbac, porumb, tutun, legume și măslini. Coaste uscate hrănesc măslinii ca printr-un miracol. Acolo unde totul arde, unde apa este un miraj, măslinul adună, din locuri doar de el știute, puțină umezeală. Versanți arși de incendii devastatoare stau mărturie mută a unor dureri trecute. Șoseaua șerpuiește cu nonșalanță printre munți de stîncă, printre sate de-o vîrstă cu Zeus, printre văi irigate și inundate de un verde crud, buratec. Apoi urcă și se apropie de templul lui Apollo, asediat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se bălăceau în mare, soțiile se consultau despre cîte în lună și stele, iar noi stăteam în picioare și priveam spre insula Monte Cristo. În calea vederii noastre era un vas de război german care stătea într-o rînă, martor mut la măcelul din Africa. Acolo s-au confruntat Aliații cu mașina de război a Germaniei și a fost ultima bătălie navală echilibrată. Apoi Aliații au copleșit Germania muribundă prin superioritatea materialului de război, atît prin cantitate cît și prin calitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la nord pe muntele Le Col de la Creche. Italienii n-au putut trece de năprasnica apărare care făcea valea rîului Guil inutilizabilă pe timp de război. În zare, acoperit de nămeți se arată La Gardiole des Alpes, într-un dialog mut cu Le Pas de la Cula. Păduri cocoțate în locuri inaccesibile ocrotesc valea de avalanșe. Frumuseți bănuite în amurg de noapte așteptau ziua ca să-și copleșească privitorul prin splendori ascunse. Splendori care își iau tributul lor în fiecare an. Oameni parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cel care trebuie să primească o recompensă. Se gîndea chiar că Wilma ar merita un cadou, pentru așa clipe de neuitat. Wilma s-a lipit de el, a pus capul pe pieptul lui și a amuțit. A simțit că plînge mut, doar lacrimile îi umezeau pieptul. Nu dorea să plece, era moale, era plăcut. Cînd, totuși, s-a decis să plece, Wilma i-a băgat mîna în buzunar. Știa că i-a pus acolo ceva bani. A încercat să se opună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
capătă o atitudine ireală, ca în transă și îmi spune: Cîinele are patru picioare și merge pe drumul tău... Nu-mi ajunge, mai vreau amănunte. Îți vrea binele NU răul... Degeaba întreb. Rămîne în transă încă un timp, surd și mut. Își revine și-i reproșez că nu mi-a spus nimic. Ba da, răspunde obosit. Judecă cele spuse și vei afla răspunsul. Ajung acasă pătruns de cele întîmplate. Întorc pe toate fețele cele spuse. Care dintre candidați a fost cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și Isolda încoace, un model erotic destră mător: iubirea e pasiune, deci suferință, deci nefericire. Ea se asociază cu irealizabilul și, în cele din urmă, cu moartea. În termenii lui de Rougemont, „iubirea fericită nu are istorie“. E anonimă și mută. „Vocale“, memorabile, exemplare sunt marile eșecuri amoroase, neîmplinirea, imposibilul. Mitul acesta, care are înălțimile sale literare, dar și trivialitățile sale caragialești (Mița Baston, „singură și ambetată“), continuă să fie un reper al multor povești de iubire. Împotriva lui, ar fi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
solidarității înregimentarea. Și se definește loialitatea drept supu nere oarbă. În plan teologic, nu există comunitate și comuniune (adică „praznic“ cu tăierea vițelului celui gras) decât în corelație cu recuperarea unei transgresiuni, cu învierea unui mort. Altfel spus, alinierea - îndeobște mută, inexpresivă, previzibilă - are nevoie, din când în când, de volubilitatea oii rătăcite. Virtutea e statuară, cu riscul de a fi împietrire. Păcatul e epic, cu riscul de a cădea în derizoriu și anecdotic. Fratele fiului risipitor e de o incoloră
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ceea ce nu se vede, ceea ce nu sare în ochi nu există. Simțim strict atât cât putem exterioriza. În al doilea rând, ne aflăm în situația de a compensa prin evidențe grosolane ceea ce am pierdut în înălțime și subtilitate. Inten sitățile mute, răcoarea aspră a înălțimilor ne-au devenit străine. Avem, dimpotrivă, nevoie de vociferare și febră. Tânjim după scanda lul acut și după afectele mlăștinoase. Sensibilitatea noastră nu se mai pune în mișcare fără provocări barbare, fără zaharicale și ulcere. Incapabili
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Cânduleț I. Gheorghe, (Purcărescu), soldat, n.1880, căzut la Mărășești. 6. Cânduleț Ioan, soldat, 7. Cânduleț Vartolomei , soldat, n. 1873, căzut la Mărășești. 8. Cârțan Gheorghe, al lui Avram, soldat, la tragerea la sorți pentru armata maghiară s-a dat mut, a trecut granița și s-a înscris voluntar în armata română. Cade pe frontul din Moldova în 1917. 9. Folea Constantin, soldat, regimentul 40 Călugăreni căzut pe frontul din Basarabia, asfixiat de gaze la vârsta de 24 ani. 10. Gheța
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
doua zi cu propria-i vitejie și pentru a fabula asupra a ceea ce a văzut; lăudăroșenia, soră bună cu inventivitatea, stă mână-n mână cu imaginația infantilă. Sigur că Eminescu a fost și el încercat întocmai ca poetul din Lancrăm, mut ca o lebădă de acel cutremur, ce-l încerci în copilărie, ca și mai târziu, când calci prin preajma ultimului hotar 89. În ultima vreme a fost formulat principiul că orice operă de artă este un întreg închis în sine și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]