KorAP: Find »[drukola/base=naiba & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...148 149 150 ...186 >

4,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

efectul lui veți putea vorbi normal. De asemenea, veți începe să vă amintiți evenimentele care s-au petrecut până în momentul în care v-ați pierdut vocea. —Vă referiți la serul adevărului? —O formulare nefericită. Nefericită, doctore, dar foarte exactă. A naibii de exactă. Vrei să îmi injectezi ceva în vene ca să mă faci să vorbesc. Nu aveți de ce să vă temeți, spuse el. De unde naiba știi tu? — Tratamentul s-a dovedit eficient în cazuri ca al dumneavoastră. Cazuri ca al meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
pierdut vocea. —Vă referiți la serul adevărului? —O formulare nefericită. Nefericită, doctore, dar foarte exactă. A naibii de exactă. Vrei să îmi injectezi ceva în vene ca să mă faci să vorbesc. Nu aveți de ce să vă temeți, spuse el. De unde naiba știi tu? — Tratamentul s-a dovedit eficient în cazuri ca al dumneavoastră. Cazuri ca al meu? Nu mai sunt cazuri ca al meu, doctore, sau poate le numeri pe degete. Asta nu poți tu să bagi în capul ăla lustruit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Acum eram la spiritul omenesc. —Tatăl, Otto Frank, încă mai trăiește. Așa începe piesa. Cu el găsind jurnalul. Am luat o înghițitură din pahar. Nu-mi pot imagina, spuse Madeleine, cum s-a simțit. Avea dreptate. Nu putea. Atunci de ce naiba insista? Am ridicat lingura spre gura lui Betsy. Betsy își strânse buzele. Și mai știi ce a fost fascinant? Felul în care diferitele personaje au reacționat la situație. Erau două familii în ascunzătoare și un bărbat singur. Bărbatul, Dussel îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
răspuns că sunt bine. Sigur nu aveți nevoie de ajutor? Am dat din cap într-o parte în alta. Mi-era teamă că, dacă deschideam gura să vorbesc, o să vomit din nou sau o să le spun să nu se bage naibii în treaba mea. Polițistul cu mustață se uită la cel de la volan. Șoferul ridică din umeri. Mașina demară. Am așteptat până a dispărut și am început să alerg din nou. Numai după ce am cercetat toată parcarea din fața magazinului, mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
foarte bine să nu exist. Am rămas cu gura deschisă, dar nu am reușit să îi spun numele. Trecu de mine. M-am uitat la spatele său drept de soldat german în timp ce se îndepărta. Întoarce-te, îl provocam eu, mincinosul naibii. Dar nu am vorbit și Otto nu s-a răsucit. La ce mă așteptasem? Ultima dată când mă văzuse, eram un băiețel mort de foame, plin de râie și purici și încovoiat de frică. Avocatul avea dreptate în scrisoare. Acel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Peter van Pels, l-am avertizat, în timp ce pumnul meu se îndrepta spre falca lui. Am simțit ceva tare și dur în stomac. Eu sunt Peter van Pels, i-am mărturisit podelei de marmură, când am luat contact cu ea. Cine naiba e Peter van Pels? l-am auzit pe unul dintre gardieni întrebând înainte să mă lovesc cu capul de suprafața dură. „Fusese bătut de SS și spunea că își jurase să răzbune moartea rudelor sale și propriile suferințe... Știa unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
după război. Ne era încă foame, pentru Dumnezeu! Așa era atunci, imediat după război. Continuă să se uite la mine. Voiam doar să ne distrăm. Și să primim și noi ce ni se datora. — Ce vi se datora? —Răzbunare. La naiba, o meritam, după câte am pătimit. Și el a meritat-o. Războiul se sfârșise și dintr-odată el era un fermier inocent. De parcă nu auzise niciodată de SS. De parcă nu avea tatuajul naibii ca să o demonstreze. Tatuajul și acei ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
datora. — Ce vi se datora? —Răzbunare. La naiba, o meritam, după câte am pătimit. Și el a meritat-o. Războiul se sfârșise și dintr-odată el era un fermier inocent. De parcă nu auzise niciodată de SS. De parcă nu avea tatuajul naibii ca să o demonstreze. Tatuajul și acei ochi mici și răi, și râtul ăla de porc. — Ați avut un soi de încăierare cu un SS? — Nenorocitul a primit doar ce merita. —Povestiți-mi. Credeam că nu o să mai întrebe. Ceilalți se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

ce Înseamnă „petiție“? —Petiție, răspunse Fima, petiție. O bucată de hârtie. Onanie. Și de furie lovi din greșeală cu pumnul tastatura calculatorului. Fii atent, spuse Ted, dacă Îmi strici calculatorul, asta nu-i va ajuta cu nimic pe arabi. Cine naiba vrea să-i ajute pe arabi, izbucni Fima Într-un răcnet ofensat, eu vorbesc aici despre cum să ne ajutăm pe noi Înșine! Doar ei, turbații, dreapta, spun că-i ajutăm pe arabi! Nu pricep, zise Ted scărpinându-se În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
dorise răul rabinului rătăcit În pădure. Dar imediat Își reveni și porni la contraatac cu o mișcare neașteptată: —Ascultă. Baruch. Ascultă-mă bine. Apropo de Islam. Vreau să-ți citesc, cuvânt cu cuvânt, ce scrie În enciclopedie despre India. La naiba cu India, râse bătrânul, ce-are a face India cu asta? Demonul care a intrat În voi, Fimucika, În tine și În prietenii tăi, nu e deloc indian, ba tocmai că e chiar prea european. Ni s-a Întâmplat o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
bătrânul scăpă un mic șuierat, ca și cum ar fi fost uluit de Înțelepciunea lui Fima sau de propria sa prostie. Tuși, gemu, probabil vru să strecoare câteva cuvinte, dar Fima se lăsa dus de val, arzând tot de exaltare spirituală: De ce naiba li se spală tuturor creierul spunându-li-se că egalitatea umană e străină de iudaism, marfă neevreiască de proastă calitate, fals pacifism creștin, În timp ce amestecătura aiurită clocită de un rabin mesianic oarecare, bunicul lui Gush Emunim 1, care a luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
numai dispreț și batjocură? Și dacă chiar În clipa asta amândouă stăteau și-l așteptau la intrarea În cinematograf, fără să se cunoască una pe cealaltă, fără să le treacă prin minte că pe amândouă le dezamăgise același idiot? La naiba cu minciunile. De acum va Începe un capitol nou. De acum Încolo viața sa va fi deschisă, cumpătată și cinstită. Cum a spus șoferul? Fără nici un fel de conștiință Încărcată. Nu există nici un motiv pe lumea asta să-și ascundă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

noapte mi le lăsa pe față. După ce se va termina toată povestea, va trebui să mă duc la oftalmolog pentru că cred că am plâns atât de mult încât trebuie să-mi dea altă rețetă. Lentilele de contact mă ustură ca naiba când le pun, dar le port în continuare. Nu știu dacă Mark plânge. Dacă o face, atunci e mai priceput decât mine la aplicatul anticearcănului. Nu am fost niciodată plângăcioși. Ține de faptul că suntem englezi. Dacă filmele devin puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
spune Maria „Rottweilerul“. M-a salvat însă Lynn, care a venit în bucătărie să vadă dacă avem nevoie de ajutor. Stă și Lisa la cină, dragă? Nu! am răspuns eu și Mark într-un glas. — Ar fi minunat, mulțumesc! La naiba. De una singură, Lisa ne-a acoperit vocile amândurora. —De ce nu mergeți să vă așezați la masă, mătușă Lynn. O să aducem noi totul. A trebuit să-mi folosesc forța fizică pentru a o mișca pe Lisa din bucătărie. Mark se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
am pus de ceai, trecând cu ușurință la rolul de gospodină. — Unde e tatăl tău? am întrebat veselă, ignorând expresia din ce în ce mai ostilă de pe fața lui. La complexul de grădinărit, răspunse el abrupt. Ce cauți aici? Fierbi, apă, lua-te-ar naiba, fierbi! Dacă Mark nu bea ceai imediat, urma să fie nevoie de o săgeată cu tranchilizante ca să-i mai îndulcească dispoziția. Parcă urma să rămânem prieteni buni după cum mi-ai amintit ieri când ai trecut pe la mine. Asta a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
tău! Te-ai tuns. Maria îmi dădea ocol ca și cum aș fi fost o sculptură ireală pe un piedestal. Mi-am dus instinctiv mâinile la cap. Uitasem complet de tunsoare. Uitasem de tot în după-amiaza aia. Chiar și de Mark. La naiba, iar Mark ăsta, iar îmi invadează gândurile. Credeam că scăpasem de el definitiv. Îți place cum îmi stă? am întrebat-o detașată, nemaiavând nevoie de aprobarea ei, acum că mă simțeam complet validată de Ed. — Cred că-ți stă minunat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
ducă acasă pe amândoi. L-am lăsat pe Mark acasă să facă pregătirile și eu m-am dus la o întâlnire de afaceri. —Ai rezolvat cu retragerea hârtiilor de divorț? mi-a strigat el când aproape ieșisem pe ușă. La naiba! Nu, dar promit s-o fac în după-amiaza asta. Și dintr-odată chiar am simțit că asta e ceea ce vreau să fac. Întâlnirea a fost cu o bancă americană care voia să transform bancnotele de dolari americani în reprezentări ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
săptămână după săptămână, numai ca să întreții aceste prietenii superficiale. Mie îmi place să stau în casă cea mai mare parte a timpului. Ce e rău în asta? Nu e nimic rău cu asta. Până în momentul în care ți se duce naibii căsnicia, iar cei câțiva prieteni își închid telefoanele. Și-atunci, nu mai ai de ales. Trebuie să-ți suni taximetristul. —Alfie, arăți tare rău. —E doar un pic de gripă, atâta tot. Ei bine, acum sunt eu aici. Lasă-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
M-am crispat toată, fiind încă convinsă că pot trimite ambulanțe aeriene pe Kilimanjaro doar apăsând aiurea pe un buton. Nu am recunoscut numărul de pe ecran. VINO SĂ LUĂM MICUL DEJUN ÎMPREUNĂ, LA RITZ, LA 10. IMPORTANT. K. XXX La naiba. Era deja 9:20. Credea probabil că Mark era pe drum spre birou. Trebuia să-i scriu un mesaj să-i spun că nu pot ajunge și că-i voi explica altădată. L-am auzit pe Mark trezindu-se, ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Mark. Am dat din umeri. —O să fiu Tally pentru o zi. După ce fusesem eu timp de o lună, aveam chef de-o schimbare. Capitolul 14tc "Capitolul 14" Nu aveam nici un fel de haine unduitoare, iar rochia mov era șifonată ca naiba după noaptea trecută. Asta însemna că trebuia să mă întorc la garderoba mea obișnuită, la blugi. Vremea se răcise a toamnă, așa că mi-am adus cămășile în carouri preferate aflate la păstrare sub pat. Când spun „ale mele“ vreau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196

Cum arătau? — Amândouă purtau pălării și voalete, de aceea fetei i-a fost mai greu să spună, dar i s-a părut că una era tânără și cealaltă Între două vârste, amândouă Îmbrăcate elegant și cu vorbire aleasă. — Hmm. Cine naiba ar putea fi? — Cineva care nu-l simpatizează pe Henry James? sugeră Shone. — Dar telegrama Îmi era adresată mie, observă Alexander. Ar putea fi actrițe nemulțumite sau măcar una din ele. Poate una pe care am respins-o la vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
nu știam, dar până În momentul ăla o duseserăm bine, doar marșuri lungi și câteva salve de artilerie și focuri de pușcă. Ne ținuseră mai mult de rezervă, În timp ce luptele le dădea Batalionul II - ei erau din trupele regulate, bineînțeles. Dați naibii. „Regimentul de fier“, așa le spuneau germanii. Una peste alta, de data asta urma să le acordăm sprijin. Ei trebuia să urce primii până pe culme și noi să fim al doilea val, „să ștergem urmele“, așa ne-a zis căpitanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219

nu-mi va uita, generoasa hotărâre de a nu mai accepta să fac, În nici un prolog, o propagandă, atât de legitimă, de altfel, pentru irecuzabila prietenie sau pentru meritoria valoare. Dar să recunoaștem că socraticul „Urâtania Isteață“ e irezistibil. Dat naibii! Mă dezarmează, hohotind de râs și admițându-mi perfecta validitate a argumentelor; râsul său molipsitor, Îmi repetă persuasiv și tenace că tomul său și vechea noastră camaraderie pretind de la mine să scriu un cuvânt Înainte. Orice protest e zadarnic. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
iera În Villa Mazzini propitar la o quinta care punea În ea cartofi dulci, avea terfeloage cu caru și dă mai mare durere. Am dat ochi cu iel la Radio Fénix, fix dă Ziua Pomilor. A recitat niște parole al naibii dă cu schepsis și i-a plăcut de-o știrucă zgâriată de măndel, care un fiștecare i-o băgase sub nas. M-a dus la el În ogeac, m-a Înlesnit cu cărțoaie temeinice dă daiboj și m-a poftit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
lângă taur toți akils, care sunt, așa cel puțin se clevetește, ăia inițiați. Trecuse un kil de vreme de când jinduia doctoru Abenhaldun să fiu inițiat și măndel; nu mă ținea balamalele să-i zic că zexe și-mi venea al naibii la socoteală să mă pun bine cu ghiuju, că doar nația dă om nu trăiește numai cu pituști. Druzii-s gagii secretomani, iar unora nu le venea să crează că un pulică din Vest s-ar merita să se Împlementeze În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]