4,047 matches
-
fondului constituțional al personalității acestora și ceea ce este legat de dezvoltarea patologică. Langfeld și Kretschmer, susțin existența unei personalități de „natură senzitivă” ca substrat constituțional al dezvoltării psihozei paranoide. Pentru Miller, modelul personalității bolnavilor deliranți se caracterizează prin rezervă, suspiciune, neîncredere, tendință la ipohondrie. Bonner remarcă faptul că la paranoici predomină introversia și tendințele dominante. Klein și Horwitz disting trei grupe de personalități delirante: un grup nesemnificativ a cărui personalitate nu iese cu nimic în evidență, un grup cu o personalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ipohondrie. Bonner remarcă faptul că la paranoici predomină introversia și tendințele dominante. Klein și Horwitz disting trei grupe de personalități delirante: un grup nesemnificativ a cărui personalitate nu iese cu nimic în evidență, un grup cu o personalitate caracterizată prin neîncredere, teamă de inferioritate și tendințe reclusive, un grup caracterizat prin ambiție, atitudine intelectuală de tip moralizator afișând superioritate în raport cu ceilalți. Bonner atrage atenția că paranoicii dispun de un nivel intelectual superior, mult mai ridicat decât al schizofrenicilor, fapt care denotă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihiatrice. Tendințele caracteristice „personalității paranoice” sunt reprezentate prin următoarele aspecte psihopatologice cu caracter constant și specific (Genil-Perrin): Orgoliul constă în supraestimarea propriei persoane (egocentrism, autofilie, hipertrofia Eului). Este, de fapt vorba despre un tip de vanitate puerilă, de infatuare ridicolă. Neîncrederea, manifestată ca o teamă, o rezervă inutilă, stare de neliniște și susceptibilitate, îndoială, sentimentul penibil de a nu fi înțeles de ceilalți, de a se simți izolat între oameni. Sentimentul de „a fi neînțeles de ceilalți” este compensat de satisfacția
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unui proces de senilitate cu atrofie cortico-cerebrală difuză a creierului. Debutul clinic este de două feluri: debut clinic insidios, caracterizat prin următoarele: instalarea unui deficit progresiv de tulburări de memorie și caracter, uitări, neglijențe, indiferentism față de ocupațiile obișnuite, meschinării, egoism, neîncredere etc.; debut sub formă de episoade acute caracterizate prin următoarele tulburări: agitație psihomotorie, fugi, conduite delictuale, somnolență diurnă cu insomnii nocturne, vagabondaj, episoade confuzionale cu dezorientare temporo-spațială, idei delirante de prejudiciu, stări depresive și ipohondriace, melancolie anxioasă, delir de autoacuzare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stabilește starea de echilibru interior și de acord exterior. În condițiile în care comunicarea este dificilă, defectuoasă sau complet întreruptă, apar suferințe psiho-morale. Aceste dificultăți de comunicare sunt realizate de următoarele situații: izolarea individului, stări de inhibiție, timiditate sau frustare, neîncredere, teamă, fobii etc. Ca și în cazul dificultăților de adaptare, dificultățile de comunicare ce se corelează cu acelea menționate anterior, duc la aceleași forme de suferințe psiho-morale. 3) Consecințele unor evenimente negative Evenimente negative, cu efect psihotraumatizant care survin în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acestui tip de personalitate este reprezentată prin hipertrofia propriului Eu. Constituția paranoiacă este caracterizată prin prezența următoarele elemente psihopatologice: egocentrism cu hipertrofia Eului care determină dezvoltarea orgoliului și a unor sentimente de personale superioritate în raport cu celelalte persoane, dispoziție incertă, cu neîncredere, tendință la suspiciune ostilă față de anturaj și interpretări răuvoitoare față de ceilalți, falsitatea judecății, cu paralogisme ireductibile, responsabile de interpretări eronate care vor constitui premisele unui sistem de gândire de factură delirantă, fie de persecuție, de grandoare sau cu o altă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
responsabile de interpretări eronate care vor constitui premisele unui sistem de gândire de factură delirantă, fie de persecuție, de grandoare sau cu o altă tematică bine conturată. După Genil-Perrin, personalitatea paranoiacă se caracterizează prin următoarele patru trăsături fundamentale: hipertrofia Eului, neîncredere, falsitatea judecății, inadaptare socială. În cadrul tipului de personalitate paranoiacă se descriu câteva forme net diferențiate. Cele mai bine delimitate și universal admise de specialiști sunt tipurile descrise de E. Kretschmer. În această privință el distinge următoarele: personalitățile de tip combativ
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
social-politică care gestionează puterea, proiectează la rândul ei culpabilitatea asupra maselor. Ne confruntăm din nou cu sindromul Orwell despre care am vorbit mai sus. Nesiguranța închide cercul comunicării interpersonale, și dă naștere la suspiciuni între indivizi. În locul încrederii va interveni neîncrederea. Fiecare individ se va simți spionat și, la rândul său, îl va suspecta pe celălalt. Această atitudine de neîncredere generalizată va dezvolta o atmosferă de factură paranoiacă în rândul populației, cu efecte negative asupra stării de sănătate mintală colectivă. Vor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care am vorbit mai sus. Nesiguranța închide cercul comunicării interpersonale, și dă naștere la suspiciuni între indivizi. În locul încrederii va interveni neîncrederea. Fiecare individ se va simți spionat și, la rândul său, îl va suspecta pe celălalt. Această atitudine de neîncredere generalizată va dezvolta o atmosferă de factură paranoiacă în rândul populației, cu efecte negative asupra stării de sănătate mintală colectivă. Vor prolifera psihozele colective de natură delirant-anomică. Ca o formă de compensare a acestei stări anomice, se va dezvolta delațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de sentimentul nesiguranței, neliniștea dată de pierderea încrederii în lume, în instituțiile sociale, resimțite ca o amenințare a persoanei și a vieții individuale. Această stare de angoasă va trezi suspiciuni care vor duce la o alterare a relațiilor interumane, ostilitate, neîncredere, suspectare reciprocă. Resimțind ca ostilă lumea, nesigură, amenințătoare, incapabilă de a-i mai oferi un suport moral și material, grupul uman, va apela, ca „soluții” la conduitele de refugiu. Într-o primă etapă va încerca să-și explice starea de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt preluate în mod automat și necritic de populație favorizând apariția unor reacții și conduite anormale, a unor idei colective absurde și a unei stări de tensiune psiho-socială extremă. Toate acestea vor constitui cadrul favorabil al dezvoltării unor stări de neîncredere, angoasă, nesiguranță ducând în final la o importantă regresiune psiho-socială a grupului uman respectiv. 2) Rolul planului formal-social Psihozele colective apar și se manifestă în cadrul spațiului social. Acesta reprezintă cadrul de manifestare al acestora. Fiind manifestări colective, ele sunt „exterioare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și a maselor, va face ca orice fel de comunicare să fie unidirecțională, de la lider la mase. Această comunicare are caracterul unei „așteptări” a unei soluții salvatoare. Aceste schimbări în planul relațiilor interumane se datoresc următorilor factori: Starea de nesiguranță, neîncredere, suspiciune, evitarea de contacte umane. Ea va fi compensată prin nevoia de asociere a indivizilor în scopul obținerii unei garanții de protecție prin siguranța oferită de apartenența la un grup. Apariția de grupe de interese sau marginale care oferă membrilor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
realitate. Isterie: dispoziție mintală specifică, constituțională și permanentă sau accidentală și pasageră, însoțită de manifestări somatice, motorii, cenestezice, atacuri paroxistice (spasme, contracturi, convulsii) tulburări senzitivo-senzoriale și emoțional-afective, sugestibilitate crescută. Iterație: repetarea invariabilă a unui act motor sau verbal. Îndoială: suspiciune, neîncredere patologică nemotivată, înclinație către dubitație sau interpretare irațională, ilogică a realității. Lesbianism: forma feminină a homosexualității. Licantropia: tulburare psihică de personalitate, cu caracter delirant, în cursul căreia bolnavul se crede preschimbat în lup. Lipemanie: termen ieșit din uz, desemnând, în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
din jur. Îi place să fie solicitat pentru a îndeplini anumite sarcini în clasă. Psihomotricitate: coordonare motrică generală bună. Temperament: puternic exteriorizat, impulsiv, nestăpânit, inegal, iritabil,uneori agresiv, cu tendințe de dominare a altora (coleric). Trăsături de caracter în devenire: neîncredere în sine, nesiguranță, egoism. Aptitudini: inteligență corporalkinestezică, aptitudini pentru activitățile practice, educație fizică. Stilul de învățare: greoi, din cauza faptului că nu se poate concentra mult timp și se plictisește repede. Preferă activitățile practice și educația fizică. Este dezinteresat de celelalte
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
cei din jur. Îi place să fie solicitat pentru a îndeplini anumite sarcini în clasă. Temperament: un copil sociabil, comunicativ. Închiderea în sine este cauzată de plecarea părinților în străinătate și de pierderea suportului afectiv. Trăsături de caracter în devenire: neîncredere în sine, nesiguranță. Aptitudini: inteligență corporalkinestezică, aptitudini pentru educație plastică. Stilul de învățare: greoi, din cauza faptului că nu se poate concentra mult timp și se plictisește repede. Este dezinteresată de activitățile din școală însă, cu toate acestea, bagajul informațional este
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
boșimanilor sau aborigenilor australieni. Pierre Clastres este, după cîte știm, singurul care acceptă cu totul ideea de societate "aneconomică" pe care o propunem. El vorbește de "societate anti-economică", de "societate de refuz al economiei", de "societate împotriva economiei". Surpiza și neîncrederea pe care le suscită ideea de lume "aneconomică", reacțiile ironice și agresive pe care le provoacă vorbesc despre forța pe care o deține acest imposibil al omului modern. Să rezumăm. Există lumi acefale și "aneconomice". Absența șefilor (a raportului conducător
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
roade abia după 1989. În 1993, Partidul Liberal Democrat (PLD) a fost incapabil să formeze un guvern pentru prima dată de la fondarea sa în 1955. Pyle notează că, "deși aspecte ale reformei electorale au fost cauza imediată a votului de neîncredere ... principala forță generatoare a fost schimbarea din sistemul internațional" (Pyle, 1996, p. 149). Mai precis, aceasta reflectă presiunea graduală în sensul îndepărtării definitive de strategia Yoshida, ca o consecință a sfârșitului Războiului Rece: Chestiunea fundamentală a fost definirea unui nou
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
o capacitate puternică de auto-apărare; sensibilitatea crescută față de preocupările vecinilor; capacitatea de a juca un rol semnificativ în ajutorul internațional și menținerea păcii; precum și o capacitate de descurajare limitată (Buzan, 1995, pp. 40-41). Susținerea unei astfel de strategii contestă asumpția neîncrederii apriorice într-o Japonie care se îndepărtează de orientarea puterii civile, și evidențiază beneficiile pentru Japonia și pentru aliații cheie, ce ar decurge din modificarea atitudinilor cu privire la folosirea forței militare în afara granițelor. În ansamblu, se poate ca o relație mai
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
În folosul său, face parte din portret. Tipul agresiv face orice l-ar putea evidenția ca pe un bun luptător. Și toate acestea provin din frica profundă de a fi respinși, de a nu fi acceptați, ce izvorăște din marea neîncredere În sine și neîmplinirea afectivă. A fi recunoscut Îi promite nu numai afirmarea de sine, pe care el o reclamă, ci și menținerea iluziei de a fi iubit de ceilalți și de a fi capabil, la rându-i, să iubească
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
conștient de incapacitatea sa de a iubi, fie că este vorba de indivizi sau de umanitate În general. Orice fel de afecțiune Îi poate oferi lui o securitate superficială, ba chiar un sentiment de fericire, dar În adâncul său zace neîncrederea sau se agită suspiciunea și frica. El nu ia drept sinceră afecțiunea arătată, deoarece este ferm convins că nimeni nu-l poate iubi. Convingerea de a fi neiubit este aproape Înrudită cu incapacitatea de a iubi; ea este, de fapt
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
de înțelegerea lui. Nu trebuie nici să credem că numărul zecimalelor dă întotdeauna ponderea absolută a unei propozițiiă Numerotarea este de folos pentru a câștiga o privire de ansamblu asupra temelor Tractatus-ului. Altfel, ea va trebui să fie urmărită cu neîncredere și să ne gândim că lucrarea nu trebuie citită doar într o direcție.“ (Joachim Schulte, Wittgenstein. Eine Einführung, Reclam, Stuttgart, 1989, pp. 57 58.) 9 Vezi L. Wittgenstein, „Dialogue with John Searle“, în (ed.) Bryan Magee, The Great Philosophers. An
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
aleși pe baza sistemului proporționalității; alegerile legislative se țin o dată la patru ani, dar primul ministru poate convoca, în cazul în care consideră necesar, alegeri anticipate. Parlamentul are puterea de a constrânge întregul guvern să demisioneze în cazul votului de neîncredere. Sistemul politic danez tinde în mod tradițional să privilegieze coalițiile. În unele cazuri, aceste coaliții se bucură de majoritate parlamentară dar deseori, în perioada postbelică, guvernele au reprezentat coaliții minoritare și au guvernat cu o susținere parlamentară mai degrabă instabilă
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
o serie de trăsături importante: * criza economică a lovit întreaga societate universală, efectele sale sunt globale, iar pesimismul și îngrijorarea față de viitor au cuprins largi categorii de populații. Teama pentru ziua de mâine, teama de a pierde locul de muncă, neîncrederea în politicile economice și sociale ale guvernelor, lipsa de transparentă și de consecvență a sistemului bancar au afectat în mod profund populația statelor membre. În toată Uniunea Europeană temele generale privind viitorul Europei, din perspectivă instituțională, poziționarea acesteia la nivel internațional
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
ai Tribunalului, dintre membrii instanțelor naționale supreme și din juriști reputați, dintre care unul este propus de Parlamentul European". Cu ocazia dezbaterilor 444 și numirii reprezentantului Parlamentului European în Comitetul instituit de articolul 255, mai mulți euro-deputați și-au arătat neîncrederea în această formă de cenzură a independeței statului de a-și numi un reprezentant 445. 7. Controlul subsidiarității. Rolul parlamentelor naționale Prin Protocolul (nr. 2) privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, Tratatul de la Lisabona instituie o adevărată acțiune în subsidiaritate
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
de a stabili prin consens locul în care sunt sediile instituțiilor comunitare, a făcut ca Parlamentul să aibă în continuare trei sedii. Cheltuielile financiare, costurile materiale, resursele umane indisponibilizate în această zonă sunt extrem de mari, ceea ce generează un sentiment de neîncredere că banii statelor și, în final, ai cetățenilor sunt corect și just utilizați. Din punctul de vedere al competențelor, pe parcursul a patru decenii, Parlamentul a trecut de la stadiul de adunare consultativă la cel de colegislator. Această evoluție nu a fost
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]