5,491 matches
-
de la ediția de vară a Gaelic Knitting. Atât de arătos, dar totuși atât de inaboradabil, atât de nefericit. Shauna Griffin era o femeie masivă care semăna extrem de mult cu un Honey Monster. Depășea cu regularitate doza recomandată de Mills & Boons. —Nefericit? întrebă Ashling mirată. J.D.? E doar temperamental. —ăsta este primul lucru răutăcios pe care te-am auzit că îl spui despre cineva, exclamă Trix șocată. Felicitări. Știam eu că poți! Vezi ce poți realiza când îți pui mintea la contribuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Odată ce ai început să te epilezi cu ceară, e strict interzis să strici toată munca și să le faci din nou țepoase și păroase. Julie, fata care o epila, ar fi omorât-o. Îi trebuia Immac și, printr-o întâmplare nefericită, nu mai avea. Ted a fost trimis până la cea mai apropiată farmacie cu un bilețel scris de mână. —De ce nu te duci tu? mormăi el, rușinat. Ashling arătă către o folie de aluminiu, legată în jurul capului său. — Am ulei fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de dragoste și stabilitate și o transformă într-o epavă nervoasă. Câteodată, cum era și acest moment, se gândea că probabil simte prea mult. Era normal așa ceva? se întreba ea. Poate. Și dacă nu era? Ei bine, avusese o copilărie nefericită, se gândi ea. OK, poate că nu a fost nefericită, nefericită. Dar a fost lipsită de rutină, lipsită de obișnuință. După prima criză de depresie a mamei sale, normalitatea nu a mai existat niciodată. În schimb, viața cu care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Câteodată, cum era și acest moment, se gândea că probabil simte prea mult. Era normal așa ceva? se întreba ea. Poate. Și dacă nu era? Ei bine, avusese o copilărie nefericită, se gândi ea. OK, poate că nu a fost nefericită, nefericită. Dar a fost lipsită de rutină, lipsită de obișnuință. După prima criză de depresie a mamei sale, normalitatea nu a mai existat niciodată. În schimb, viața cu care se obișnuiseră cu toții dispăruse. Pentru totdeauna, deși nici unul nu își dăduse seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
aventuri. Dar și oamenii obișnuiți au, se întâmplă. —Dar mie. Cum ai putut să îmi faci mie asta? — Nu știu. Dar nu ieși de multă vreme cu el, nu e ca și cum erați căsătoriți sau ceva, iar eu eram atât de nefericită. Mă simțeam captivă și simțeam că înnebunesc... — Nu încerca să îmi provoci milă. Ai tot ce îți poți dori, spuse Ashling sălbatic. De ce a trebuit să îl iei? Ai totul. Tot ce a putut spune Clodagh a fost: —Câteodată totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a trecut și nu a mai părut atât de îngrozitor. Poți lua fata din casa de la țară, dar nu poți scoate casa de la țară din sufletul fetei, își spusese ea, aproape râzând. Nu era tocmai fericită din cauza asta, dar nici nefericită. Imediat după, simțise nevoia de a fugi. Dar această nevoie a părăsit-o și, în schimb, a fost înlocuită cu aceea de a se întoarce la rădăcini. Abia aștept să te văd, Lisa. M-ai înveselit enorm. Pauline era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
palatului îl orbea pe un bătrânel gârbovit, ce se învârtea în jurul palatului și nu reușea să vadă nici o mișcare. Venise cu gândul să-i ceară ajutor zânei bune care locuia în palatul de cleștar. Oamenii din satul lui erau foarte nefericiți. La un moment dat, s-au auzit triluri minunate și din palat a ieșit zâna cu o diadema pe cap și înconjurata de păsărele viu colorate. Dintre toate păsărelele, una era foarte frumoasa și purta în cioc un diamant. Bătrânelul
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
trebui să Își dea drumul la vorbă până atunci. Watson se ridică câteva clipe, aruncă o ultimă privire pofticioasă către feliile groase de budincă și crema galbenă aburindă și apoi porni să-i facă viața lui Duncan Nicholson și mai nefericită. Logan primi un scurt raport de la ofițerul administrator În sala de conferințe: echipele de căutare nu descoperiseră nimic, iar interogatoriile din ușă În ușă nu avuseseră nici un rezultat notabil. Așa că Își luă un pahar cu ceai de la automatul din hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu Îngrășământ și o foafecă de grădină. — La naiba. Stăteau În camera de zi, bând un ceai ca apa chioară. Se Înghesuiau acolo doi polițiști uzi până la piele, agenta, Darren Caldwell și Logan. Bărbatul casei ședea pe canapea, părând din ce În ce mai nefericit cu fiecare minut care trecea. — Unde e? Întrebă Logan din nou. Va trebui să ne spui, mai devreme sau mai târziu. Mai bine ar fi acum. Darren le aruncă o căutătură urâtă. — Nu l-am văzut. Habar n-am despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
moarte. Nenorocitul căruia Îi aparținea locul acela stătea la ușa unuia dintre adăposturi, cel pe care-l goliseră cu o zi Înainte. Nici el nu părea să observe lapovița, ci doar stătea acolo, cu un pulover jegos pe el, privind nefericit cum colecția lui de om bolnav Îi era luată. Matthew văzuse de dimineață ziarul tatălui său. Niște părinți din Garthdee Îl bătuseră de-l luase naiba pe tip, pentru că pierdea vremea prin apropierea școlii la care mergeau copiii lor. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lui Logan fu curmat de revenirea la viață a stației. Mai găsiseră un cadavru. Se Întunecase până să ajungă Logan la mica fermă din Împrejurimile Cults-ului. Poarta era deschisă, o mașină de patrulă parcată alături, cu doi agenți cu mutre nefericite care se vedeau prin parbrizul aburit. Blocau accesul la drumul spre fermă. Logan se opri lângă ei și lăsă În jos geamul. La fel făcu și agentul de la volan. — Bună ziua, domnule. — Care-i treaba? Inspectorul Insch e aici, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Uniuni Sovietice, Lituania, toate națiunile africane, Extremul Orient, America... O mulțime dintre locurile cele mai rele nici măcar nu păstrau Înregistrări. Căruța cu fân tocmai se făcuse mult mai mare. — Vrei niște vești bune? Întrebă Insch, cu o voce monotonă și nefericită. — Dă-i drumul. Am aflat identitatea fetei găsite la ferma Hoitarului. — Deja? Insch dădu aprobator din cap și puse toate declarațiile lui Logan la loc, În ordine greșită. — Ne-am uitat pe lista de persoane dispărute În ultimii doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
udându-i gulerul de la cămașă. — Vă supărați dacă ne uităm În pungi? — Pungi? Ploaia sclipea pe capul ras al lui Duncan Nicholson, scurgându-se de pe el la fel ca transpirația nervoasă. Își ascunse pungile la spate. — Care pungi? Agentul cel nefericit păși Înainte și mormăi ceva de sub gluga tivită cu blană a gecii sale groase. Îți dau eu ție care pungi! — A, astea! Pungile se iviră din nou. — Cumpărături. Am fost la Tesco, nu? Ceva pentru masa de prânz. Acum, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
NU VIAȚA UNUI COPIL“ străbătea ecranul. Logan privea pierdut ecranul, cu o mină de durere din ce În ce mai accentuată. — Nenorocitul. Greșiseră toată chestia. Abia pe la opt se strânseseră cu toții la morgă. Inspectorul Insch, Logan și Doctorul Isobel MacAlister, care părea și mai nefericită decât inspectorul să fie târâtă Înapoi la muncă, gătită fiind Într-o rochie lungă și neagră, decupată adânc În față. Nu că i s-ar fi permis lui Logan să privească gratuit pielea ei. Isobel Își trăsese un hanorac portocaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
copilul dispărut. Chiar dacă știa că fiul lui vitreg e mort... — Ai o față ca un cur de porc, Îi spuse Insch, spunându-i să cotească pe Wetsburn. Ce s-a-ntâmplat? Logan ridică din umeri, continuând să vadă figura cea nefericită, călcând prin zăpadă cu capul plecat, cu cracii salopetei uzi din cauza zăpezii și a fleșcăielii. — Nu sunt sigur... poate că nimic. În spital era prea cald, Încălzirea fiind pornită să combată frigul iernii, astfel că locul era plin de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
unul singur, În mașină, În zăpadă, În Întuneric, Logan Își Închise ochii și Înjură. Dacă agenta Watson va trebui să mai Îndure vreo nenorocită de telenovelă, va Începe să urle. Acum doamna Strichen pusese episoadele Înregistrate. Oameni nefericiți cu vieți nefericite, prostindu-se Într-o paradă nefericită și fără sens a nefericirii. Doamne, cât se plictisise. Și nu era nici o carte În casă. Deci tot ce aveau era doar un televizor și un șir nesfârșit de telenovele afurisite. O porni Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În Întuneric, Logan Își Închise ochii și Înjură. Dacă agenta Watson va trebui să mai Îndure vreo nenorocită de telenovelă, va Începe să urle. Acum doamna Strichen pusese episoadele Înregistrate. Oameni nefericiți cu vieți nefericite, prostindu-se Într-o paradă nefericită și fără sens a nefericirii. Doamne, cât se plictisise. Și nu era nici o carte În casă. Deci tot ce aveau era doar un televizor și un șir nesfârșit de telenovele afurisite. O porni Înapoi spre bucătărie și-ndesă În coșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o ierte... Tiberius tot nu reacționa. Iar Cremutius Cordo, istoricul, își exprimă îngrijorarea cu privire la tăcerea lui: „Tiberius nu poate uita că Germanicus are sângele lui Marcus Antonius“. Într-adevăr, tragica familie a lui Germanicus își avea originea în absurda și nefericita căsătorie impusă, cu ani în urmă, de Augustus - din nemiloasele rațiuni de stat - a surorii lui, blânda Octavia, cu îndărătnicul Marcus Antonius, înflăcărat deja de iubirea pentru Cleopatra. Căsătoria se terminase curând, iar între cei doi nu rămăsese decât lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Mașterei. Am aflat-o ieri, când a fost târâtă într-un proces pentru ofensarea maiestății imperiale“. Jurnalul tremură în mâinile lui Gajus. „Și cum competența în cazul acestor delicte îi aparține Senatului în ședință plenară, toți cei prezenți la acea nefericită serată au fost cuprinși de spaimă. Unii, ca să uite lumea de ei, au fugit la vilele lor de la țară. S-a deschis procesul, cu Roma împărțită în cei care-i susțineau nevinovăția și cei care o acuzau. Dar, la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un tânăr de douăzeci și doi de ani. Și, pentru cei care mă vor citi peste un secol sau două, adaug că este nepotul Scriboniei, prima soție a lui Augustus, mama bietei Julia, pe care a urmat-o în exil. Nefericitul băiat a fost acuzat de complot împotriva Republicii. Procesul a fost instruit cu mare zarvă, dar acuzația era anonimă, slabă și confuză; era pe punctul să fie achitat. Atunci au apărut martori noi, care au vorbit de rituri magice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai demult. Poruncea ca funesta casă a Liviei să fie închisă și ca tânărul Gajus să fie condus în imperiala domus a Antoniei, mama lui Germanicus, bunica sa. Antonia se născuse cu mulți ani în urmă, rod al scurtei și nefericitei căsătorii a surorii lui Augustus, îndrăgostita Octavia, cu rebelul Marcus Antonius. Toți spuneau că era urmașa lui Augustus, însă nimeni nu îndrăznea să-l pomenească pe tatăl ei, al cărui nume ea îl purta cu amară mândrie. Se spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să te temi. Lui Tiberius nu i-ai rămas decât tu. Părea o frază fără sens, însă îl liniști. Avea douăzeci de ani. O lăsă să-l îmbrățișeze; în îmbrățișarea Antoniei curgeau - într-un amestec dramatic, dar minunat - sângele Octaviei, nefericita soră a lui Augustus, și cel al lui Marcus Antonius, cel mai urât dușman; era singurul om în care forțele acelea vechi și tragice încă mai trăiau. Bătrâna doamnă simți că băiatul se abandona îmbrățișării și, știind că era neliniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și și-au găsit pacea într-un muzeu zecile de statui și somptuoasele piese de mobilier ascunse sub pământ. Mausoleul lui Augustus. Mausoleul unde Agrippina, înconjurată de mulțimea copleșită de emoție, a depus cenușa lui Germanicus a avut o soartă nefericită. După căderea imperiului, nimănui nu i-a mai păsat de morții faimoși ce zăceau acolo. A fost jefuit pentru prima dată în anul 410 de către Alaricus, temerarul general vizigot. Despre ceea ce s-a întâmplat mai apoi, în cursul unor atacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
foarte puține, chiar mă miram cum de trăisem atât de puține Întâmplări semnificative; toate imaginile se puteau comprima Într-o fracțiune de secundă, nici nu aveam suficient material să umplu un film Întreg cu 36 de poziții. Da, atunci, foarte nefericit, mi-am pus problema În acești termeni drastici: eram oripilat că nu produsesem viață destulă nici pentru 36 de poziții de peliculă fotografică. La urma urmei, am gândit (mi-am dat seama instantaneu că am gândit acest lucru, chiar mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
rămâi lângă mine așa cum ești, așa cum sunt, așa cum vom fi amândoi oameni pe pământ, fără iluzii deșarte, fără visuri bolnave. Eu cred că niciodată nu-mi vei da dragostea ta, dar mă voi zbate ca până acum să o obțin. Nefericită e dragostea neînțeleasă, neîmpărtășită! Oare cât va mai fi așa? 10 octombrie 1961 (marți) Haos... infern... N-a venit Petre, eu am fost la o ședință U.T.M., dar mai bine că nu a venit... Sunt zăpăcită. Nu știu ce e În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]