3,831 matches
-
îmi aparține în exclusivitate și trebuie să suport singur consecințele. Asta e lumea mea și numai a mea. Zidul mă împrejmuiește, râul curge prin mine, fumul mă arde. Umbra s-a ridicat și a privit calmă suprafața apei. A rămas nemișcată printre fulgii ce se prăvăleau asupra ei. Aveam senzația că i se destramă conturul și că dobândește treptat o formă nearticulată. Nici unul din noi n-a scos o vorbă multă vreme. Se vedeau doar aburii din gură, care înghețau instantaneu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
față/ se arătase o luncă și-n mijlocul ei un arțar/ și-n mijlocul arțarului, o bufniță albă,/ iar în vârful ei, cerul albastru./[...] O priveam năuc, așteptând să latre, să grohăie/ sau cel puțin să vorbească./ [...] Or ea stătea nemișcată în vârful cerului albastru,/ nici vie, nici moartă,/ și-atunci pădurea se urni din loc/ ca o simplă colină mișcătoare” (Colină mișcătoare). F. este un liric vizionar, modernist (neoromantic ca sensibilitate, neosimbolist ca tehnică: corespondențe, cuvinte-simboluri, muzicalitate, sinestezii etc.), care
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
având cinci degete cu gheare ascuțite cu care se agață cu susul în jos când se prinde de pereți. Spre deosebire de alte animale, liliacul nu poate sta așezat; când nu zboară, ori se agață de ziduri în crăpături umbrite, ori stă nemișcat pe pereții peșterilor."9 Isidor din Sevilla (XXII, VII, 36) nu oferă nici el mai multe date, în afara unor speculații etimologice, conform cărora denumirea în latină a liliacului (vespertilio) provine de la faptul că el zboară la apus (vespertinus) și că
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
destinate să-l integreze în noi solidarități". Dispariția legăturii sociale e cea care transformă călătoria într-o redutabilă aventură, simptom al unei solidarități care se destramă. Călătorul este gol, îngrijorat, șovăielnic în comportamentul său, ca Ulise în fața Nausicăi: "ea rămase nemișcată [...] Ulise se cumpăni o clipă; să se arunce la picioarele fetei, ori să se roage de departe să-i dea haine și să-i arate orașul? Se gândi la urmă că-i mai bine să o roage de departe, de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
profund, chiar dacă "nu trebuie probabil niciodată să înaintăm pe un teren sigur în acest joc de-a v-ați ascunselea clasic". Mica insulă este plină de ecouri și toți hoinarii sunt sensibili la aceasta. Fiindcă o insulă nu este niciodată nemișcată, tăcută, inertă. Orice insulă este vie. Cât despre Voltaire, el nu-și punea astfel de probleme, fiindcă pentru autorul Mondenului (1736), Itaca este acolo unde ești. Dumneata, acum, cel cu Telemac,/ Laudă-ți Itaca și-al ei trai sărac./ Și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fra pericoli e avventure di ogni sorta". Confruntarea visului cu realitatea este crudă. Douăzeci de ani au șters oare orice memorie? Dar memoria este înșelătoare și istoria plină de minciuni. Dacă eu nu pot să recunosc pământul care a rămas nemișcat de secole, se întreabă Ulise, cum va fi Penelopa după aceste schimbări și voi putea să-l recunosc pe fiul meu Telemah? Itaca este insula solitudinii pentru femeia părăsită timp de douăzeci de ani din cauza unui război "nedrept pentru căsătoria
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mentalitatea religioasă supersițioasă, deschisă către supranaturalul Evului Mediu, ca și de lecturile mai contemporane din Viețile Sfinților și Florile Sfinților. Totuși Flaubert nu ia nici o atitudine și, mulțumindu-se de relateze o poveste, născută ea însăși dintr-un vitraliu (poveste nemișcată, imobilizată, pietrificată în sticlă) îl lasă pe cititor să aprecieze el însuși frumusețea lucrului ca și sensul pe care acesta poate să-l aibă. De la scena socială la scena intimă, traiectul pune în evidență violența conținută în ospitalitate, distanța semnalată
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
asta" (371) (referitor la rochia patroanei). 599 La fel stau lucrurile cu oboseala erotică: "...ei căutau adâncindu-și capul la pieptul celuilalt... ca niște câini care scotocesc disperați pe pământ, căutau trupurile lor...În cele din urmă oboseala îi lăsă nemișcați și recunoscători" (pp. 72-73). 600 OC, II, p. 141. 601 Titlul este dat de editori: Verlockung im Dorf. 602 Vezi Spada, fragment, OC, II, p. 354, în care eroul se trezește cu o spadă înfiptă în spate. 603 "În sală
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
un cristal mic de sulfat de cupru, în cea de-a doua puțin hidroxid de sodiu, în a treia puțin acid tanic, în a patra acetat sau azotat de plumb, iar în ultima puțin acid clorhidric diluat. Sticluțele se lasă nemișcate timp de câteva zile, urmărind însă reacțiile ce se petrec în interiorul acestora. Astfel, în primă sticluța, sulfatul de cupru se va dizolva formând un precipitat interesant de ferocianura de cupru; în cea de a doua, hidroxidul de sodiu va coloră
Chimia prin experimente by Elena Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/636_a_1300]
-
ultimul vagon din „trenul morții”, În care au fost aruncate cadavrele, cei călcați În cursul nopții de roțile vagoanelor manevrate dintr-un loc În altul și cei Împușcați de ofițeri, polițiști, soldați și jandarmi. Iar pe fundal, În gară, staționa nemișcat un tren de douăzeci de vagoane, În care sute de oameni se sufocau de moarte, scoteau țipete Îngrozitoare, plângeau, rosteau „Șema Israel” („Ascultă Israel” - primele două cuvinte din rugăciunea care se spune pe patul de moarte și care exprimă crezul
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
zeci de perechi de ochi sticloși, care, peste câteva momente, rămâneau pentru veșnicie În aceeași poziție. Moartea În cel fericit caz venea foarte ușor și se manifesta printr-o somnolență care cuprindea Încetul cu Încetul facultățile mintale și corpul rămânea nemișcat până când nenorocitul Își dădea sufletul. Însă era foarte dese cazuri când, din cauza temperaturii extraordinare care s-a produs În vagon, foarte mulți, Înainte de a muri, Înnebuneau... În alte cazuri unii fiind mai conștienți de cele ce se petreceau În jurul lor
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
după aria celebră, interpretată de el, a fost o explozie de aplauze, s-a cutremurat teatrul! În lumea operei, regula este că dacă publicul te aplaudă, nu ieși din poziția în care te afli la sfârșitul ariei, trebuie să rămâi nemișcat, este o formă de respect pentru colegii tăi de pe scenă, ești în povestea care se desfășoară, nu te retragi ca să răspunzi la aplauze. Și Domingo a rămas în acea poziție până ce i-am șoptit: "du-te și ia-ți aplauzele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
camera aceea. Camera de zi era la fel ca și în seara trecută. De mai bine de patru ani fusese la fel de goală ca și restul casei. Acum, era complet mobilată. Un om în vârstă și o femeie în vârstă stăteau nemișcați pe scaune, în capetele opuse ale camerei. Femeia ținea o carte, iar bărbatul ședea pur și simplu. Timp de un minut, Marriott a stat acolo uitându-se fix la ei. Iar ei nici măcar n-au mișcat un deget și nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
Fides, Iași, 2001, p. 63. 79 Toynbee folosește o metaforă a omului adormit sau a omului trezit atunci când compară societățile umane între ele: ,,Societățile primitive, așa cum le putem cunoaște prin observație directă, pot fi asemuite cu niște oameni care zac nemișcați, toropiți în somn pe povârnișul unui munte, deasupra unei prăpăstii; civilizațiile pot fi asemuite cu tovarășii acestor adormiți care tocmai au apucat să se ridice în picioare și să se cațere pe stâncile de mai sus. La prima vedere am
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
comportând o adevărată cursă spre schimbare și dezvoltare". Arnold Toynbee, Studiu asupra istoriei, Editura Humanitas, București, 1997, vol. I, p. 77. 209 Toynbee adaugă: ,,Societățile primitive, așa cum le cunoaștem prin observație directă, pot fi asemănate cu niște oameni care zac nemișcați, toropiți în somn, pe povârnișul unui munte, deasupra unei prăpastii; civilizațiile pot fi asemănate cu tovarășii acestor adormiți, care tocmai au apucat să se ridice în picioare și să se cațăre pe stâncile de mai sus; în vreme ce noi ne putem
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
înapoi, cu fața către persoana augustă, ca să poți ieși din încăpere, lucruri pe care n-ai cum să le știi dacă nu-ți sunt livrate compact înainte. În ceea ce privește corespondența însă, aceasta se învață ca orice altă materie. Pentru că sunt reguli nemișcate de aproape 200 de ani, există manuale, există coduri... Răzvan Ilie: Revenind la profesia dumneavoastră de istoric, ce v-a determinat să alegeți Facultatea de Istorie într-un moment ca 1987, când această disciplină suferea de deformarea ideologică a regimului
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
vorbe umile. Făcînd o plecăciune, sluga arătă spre răzoarele de peonia. O singură floare din grădină, peonia, sfida porunca împărătesei. Peonia nu înflorise. Acești bujori, simbol al bogăției și fericirii, nu-și desfăcuseră petalele. Răzorul cu peonia zăcea, cenușiu și nemișcat, printre straturile strălucitoare. Tînărul grădinar Ciua observă că împărăteasa îi cercetează chipul și îl privește de parcă el ar fi răspunzător de revolta peoniei. întrebă deci, tremurînd, dacă să distrugă plantele cele încăpățînate. împărăteasa suspină, ca trezită din somn. Nu, nu
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
Bacău, era echipat cu palton gros și cu o căciulă neagră de lutru. Altădată, un prieten îl întîlnește la o ședință anuală de bilanț și alegeri de noi membri, a Societății Scriitorilor Români, "îmbrăcat corect și curat, în negru, stînd nemișcat pe... scaun"". Boema bacoviană nu exclude rafinamentul. Citindu-și versurile, poetul sta culcat cu picioarele în pantofi pe o canapea de mătase, iar Agathei Grigorescu, cînd o cere de soție, îi oferă "un pachet de șocolată și două rulouri de
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
tom - rămâne vina noastră de a nu fi efectuat o necesară distincție între aceste două recente volume, în care Natură moartă și vie celebrează Clujul regăsit într-o călătorie, iar De unde până unde, Amarul târg al unui exil fără de sfârșit - nemișcată rămâne statornicirea creatorului în aria sa de semne, acolo unde, dramatic, „lucrurile mici se-ascund în cele mari// lucrurile mari se-ascund/ în cele mici// fiecare tremurând de spaima celeilalte” (Paradox), unde „ Fondul e colina în care e-nchisă Forma
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
începe cu o chestie ca asta, care pare o nimica toată, și sfârșește mințind, votând pe la anticipate și legislative, și altele de-aceeași teapă. - Ba chiar ajunge să-și vândă propriile cărți. - Întocmai. Fargas dădu trist din cap; apoi rămase nemișcat un moment, vizibil torturat de cugetări secrete. Revenindu-și, îl privi pe Corso îndelung, concentrat. - Toate astea ne duc - zise până la urmă - la problema care mă chinuia când ați bătut la ușă... Ori de câte ori încerc să înfrunt problema asta a mea
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
profunzime ce înrudește poezia cu filosofia, a spune lucruri - a se observă că tot prin intermediul simțirii - care trec de translațiile explicative. E că în basmul oriental, unde un erou vrea să alunge un duh, zicîndu-i pe diverse nume: duhul rămîne nemișcat, fiindcă toate acele nume i se potrivesc, dar el mai are încă multe altele". Așadar, caracterului inepuizabil al creației îi răspunde caracterul inepuizabil al comentariului ce i se poate consacră. Predispus a insista pe indefinit, pe informulabil, pe "inefabil", Ilie
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
modului lor de-a înțelege literatura. Etalarea urâțeniei nu se ridică decât foarte rar la nivelul unei estetici a uratului. Urâțenia cea mai expresiva poate fi găsită în poemele lui Marius Ianus, "trăznitul" grupului: Într-o tufa, lângă gard, stătea nemișcat un batran albit admira/lumină mi-am spus trecând prin fața lui apoi mi-am întors capul/ căscase gură că un pește muribund pe tejghea și și-o freca prin/ pantaloni cu privirea înfipta într-un grup de aurolaci care stătea
Lotul Mircea Cărtărescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18132_a_19457]
-
ce-o consemnează: "Mirosul prenatal al zorilor,/ un singur fluture la felinar,/ muguri asudați între frunze făgăduite/ că o călătorie care se pregătește.// Țepii de fier ai grilajului la patru/ dimineață - peste mintea mea stelele/ tot atîtea obloane curat închise:/ nemișcata copilărie" (După spectacol). Echivalata cu "cea mai curată singurătate din lume", vîrsta incipientă încearcă a-și fauri propria să lume, una a imaginației larvare, care amestecă - fără alt scrupul decît cel al unei aburoase verosimilități interioare - basmul cu datele fragmentate
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
deputatul, care avea unele inhibiții, de rușinos ce era, goni sătenii cu mîinile, să-l lase în privată singur. Aceia, înțelegători, se îndepărtară. Dar, peste un minut și ceva auziră niște răcnete, urlete de groază înăltîndu-se din latrina care trona nemișcata că ghereta unei sentinele... Să vedeți însă ce întîmplare, - se minuna relatînd naratorul. Podeaua latrinei, șubrezita, putrezita de atîtea ploi și de întrebuințări, cedase deodată rupîndu-se în două, iar parlamentarul căzuse drept în materia privății, urlînd din c.-ul adînc
"Iar noi, a Turchiei floare..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18157_a_19482]
-
rural va sta de aici înainte pe banca lui în care din cînd în cînd îndreaptă cu ciocanul cîte un cui rebel ieșit în afara cu floarea ruginita de ploi, de zăpadă; așa dar, el își va petrece ultimii ani privind nemișcat de pe banca să lumea, oamenii care-l salută din mers, desi cu fereala, știind care era cazul lui, - salutînd, așa, pe furiș, la repezeala, putin aplecat, să nu fi fost văzut de vreun ochi rău, că erau mulți ochi din
Lupta pentru existentă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18172_a_19497]