6,179 matches
-
joc de el, Oliver, profitând de o clipă de neatenție a celor din jur, lăsase zarurile Însărcinate cu sămânța sa. Nici Satanovski, nici omul-locomotivă, nici celelalte creaturi nu observară pe moment nimic. Și totuși zarurile se Înmulțeau. Dinlăuntrul fiecăruia, pe nevăzute, apăreau rostogolindu-se zaruri mai mari și mai mici, Împrăștiindu-se sub masă, pe linoleum și sub pat. Era ca și cum Înlăuntrul cuburilor de os ar fi pătruns o creatură nevăzută, venită din neant, de pe o planetă necunoscută, numită Hazard, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
moment nimic. Și totuși zarurile se Înmulțeau. Dinlăuntrul fiecăruia, pe nevăzute, apăreau rostogolindu-se zaruri mai mari și mai mici, Împrăștiindu-se sub masă, pe linoleum și sub pat. Era ca și cum Înlăuntrul cuburilor de os ar fi pătruns o creatură nevăzută, venită din neant, de pe o planetă necunoscută, numită Hazard, care și-ar fi depus ouăle acolo și acum, la sorocul potrivit, din interiorul fiecărui zar ieșeau, alergând pe niște piciorușe iuți, o serie de progenituri pătate pe burtă, pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Noimann era nevoit s-o repete până vedea negru În fața ochilor. Senzația era destul de ciudată. Repetând În gând versurile, medicul avea impresia că timpanul său se transformase Într-o pâlnie de gramofon, a cărui manivelă era Învârtită de o mână nevăzută ce-i imprima un ritm când mai larg, când mai alert. Pe alocuri discul era uzat, astfel că acul se Învârtea mereu În același cerc, repetând catrenul până la sațietate. Curios era și faptul că o parte din poeziile care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la scena aceasta animată ce avea drept protagoniști propriile lor haine, abordând o mină sobră, ca și cum nu ar fi participat la un spectacol vesel, ce aducea cu un vodevil, ci aveau aerul că asistă la o Înmormântare. Trase de fire nevăzute, „paiațele” se zbenguiau, făcând mișcări atât de bruște, Încât Mathilda, mai sensibilă din fire, lua câte o pernuță sau un alt obiect mai moale aflat În preajmă, Îndesându-le când Într-o parte, când În alta. Mâinile ei erau date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În schimb costumul ce se afla deasupra ei aborda o atitudine destul de rezervată...Noimann privea În stânga sa: picioarele lungi ale Mathildei se Întindeau În pat ca niște șine de tren ce se pierdeau În depărtare... Uneori șuiera și o locomotivă nevăzută și el Înainta În urma ei, purtând ochelari de soare, costumul alb, de mire, și un buchet de trandafiri În brațe; nu ajungea Însă niciodată la destinația finală... Alții Însă, Îmbrăcați ca vai de ei, sărind din traversă În traversă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de altul, Încât chiar și atunci cînd trupuruile lor se atingeau, ei În esența lor erau de neatins. Fiecare trăia Închis În universul lui din care sufletul ieșea arareori afară și atunci doar pentru a-și pipăi prin intermediul unor simțuri nevăzute propria sa imagine din oglindă și a se convinge că existența nu-i totuși un lucru de temut, după care se retrăgeau Înapoi fiecare În carapacea sa, lipindu-și unul de altul trupurile căzute pradă unor gânduri din ce În ce mai Întunecate. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
chipuri fâlfâind din aripi transparente i se roteau În jurul capului, scoțând strigăte din ce În ce mai amenințătoare. Noimann stătea În șezut pe marginea patului, cu gândurile duse aiurea. Umerii Îi tresăreau, iar brațele se ridicau, ca și cum ar fi vrut să alunge o primejdie nevăzută ce plutea În aer... Între timp, setea Îi creștea. Dorința lui de a ajunge până la masă nu-i dădea pace. Noimann Își aținti ochii Înspre sticlă. Și sticla Începu să se clatine. Apoi se petrecu un fenomen straniu. Sub presiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
micșora, ci, parcă, dimpotrivă, creștea mereu. Masa luneca spre pat, dar patul luneca și el, retrăgându-se din calea ei. Noimann Închise din nou ochii. Era Într-o situație fără ieșire. Masa și patul păreau legate Între ele cu fire nevăzute. Când se mișca unul, se mișca și celălalt. Păreau două animale ce execută un dans ciudat, cântărindu-și forțele, prinși Într-un ritual de Împerechere. Între timp, senzația de sete atinse o limită de nesuportat. Noimann numără din nou până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și Îmbrăcând pereții, Începeau să revină la dimensiunea lor obișnuită. Și, pe măsură ce porii năpădiți de sudoare se destindeau, se micșorau și insectele ce mișunau prin casă. Chiar și bărbia și trabucul lui Satanovski, legănându-se În hamacul improvizat din secreții nevăzute, piereau din vedere, lichefiindu-se Într-un punct din ce În ce mai Îndepărtat În spațiu. Urma apoi și mult așteptata oră când ornicul Mitropoliei bătea de șase ori. Atunci, cu ultimul zvâcnet, insectele sufereau o scurtă metamorfoză. Pe spatele lor, În locul crucilor, apăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
altul ne digeră și asta-i cam tot. Însăși lumea aceasta - dar poate și cealaltă - e ca un uter sau ca un stomac. Aici e viața, dincolo moartea. Și Între ele e Întins un cordon ombilical. Un păienjeniș de fire nevăzute leagă cimitirul de maternitate. Și pe aceasta de casa de nebuni. Vă sfătuiesc Încă o dată: vizitați stabilimentul doctorului Perjovski. Faceți acest efort și veți Înțelege mai bine tot ce se Întâmplă cu dumneavoastră și cu cei din jur. Acolo veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Încărcate cu tot felul de platouri. Sosia lui Satanovski, abandonând sulul de feșe pe podea, Își agita mâinile În aer. Din ciotul său țâșni o tijă prevăzută la capăt cu un fel de clește. Cămașa, prinsă parcă de niște fire nevăzute, se ondula, plutind peste platouri. Noimann gemu și el, eliberându-se de Încă un sul de feșe, ce se rostogoliră până În colțul de miazăzi al Încăperii. Tot atunci cămașa, umflându-și și dezumflându-și „abdomenul”, scoase un urlet atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bântuit să opună atâta rezistență. De obicei, astfel de făpturi ce se Întrupau dintr-un rezid interior, În esența lui greu de explorat, dispăreau la prima atingere sau la primul strigăt. Apăreau În scurt timp altele, care apoi se făceau nevăzute când le aruncai o privire mai pătrunzătoare. Fantoșele aveau ceva din psihologia unei haite de câini care Încolțesc trecătorii singuratici, stând la pândă după colț. Tactica cea mai simplă și mai eficace e să-i ignori cu desăvârșire. Dacă Începi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mânuind cărțile de joc cu atâta viteză și atâta dexteritate, Încât, desfășurându-le În aer, putea reconstitui din ele diverse scene din spectacole de operă sau cabaret... Mânuind cărțile și zarurile, inginerul se comporta ca un adevărat magician. Sub bagheta nevăzută, În fața comesenilor apăreau personaje cunoscute care, după ce-și intonau o parte din arie, se topeau, dispărând În neant. Nu cumva, se Întrebă stomatologul Paul, Satanovski Își băgase un pic nasul și În alcovul său?! Între patul lui, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o parte din arie, se topeau, dispărând În neant. Nu cumva, se Întrebă stomatologul Paul, Satanovski Își băgase un pic nasul și În alcovul său?! Între patul lui, pe care ședea Lilith, și Împărăția asfaltului lui Satanovski exista un fir nevăzut. Cărțile de joc și cele de tarot aveau rolul de-a ține vie legătura Între cele două lumi... În privința muzicii, uneori schimba valsurile lui Strauss, care-l plictiseau, cu unul din marșurile lui Wagner. Accesele de gelozie constituiau pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din zbor și dispăru cu ea, mârâind, Într-un boschet. Din brațul retezat se rostogoliră, zornăind pe masă, niște zaruri pătate de sânge. Noimann Își acoperi cu groază fața, privind printre degetele rășchirate cum iataganul, mânuit acum de o forță nevăzută, tăia bucăți din imensul trup al comeseanului, transformându-l Într-o grămadă de carne acoperită cu un evantai de ași și de decari. Evantaiul se roti În jurul terasei, făcând câteva ocoluri, după care luă configurația unui șarpe boa ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
comesean. După care, lărgindu-și gura ca pe o pâlnie, absorbi Întrega tereasă În interiorul său... La un semn al iataganului, șarpele de hârtie expulză terasa Înapoi la locul ei și, Înghițindu-se Încetul cu Încetul, bucată cu bucată, se făcu nevăzut... Mult timp după derularea acestor evenimente, stomatologul Noimann rămase cu imaginea piramidei de carne din care ieșeau, amestecându-se, degetele de la mâini cu cele de la picioare, bucățile de mușchi și de tendoane, intestinele, ficatul, urechile, nasul, splina, rinichii cu vezica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de ciudatul sindrom de care fusese cuprinsă În Întregime Corso, numai că, În loc să cânte cocoșește, scoase un pe gâtlej niște sunete ce aduceau cu un răpăit de tobe, acompaniat de o trompetă. Terasa arăta ciudat. Acompaniați ca de o baghetă nevăzută, mesenii, cu mic, cu mare, indiferent de sex și vârstă, se ridicau de pe scaune, slobozeau În aer câte un cucurigu, apoi se lăsau Încă tremurând pe scaune, pentru a se ridica apoi din nou. Iataganul lui Satanovski plutea deasupra grămezilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
batistă, Oliver decise: „Adevărul lui Satanovski e unul crud, el coboară pe om În stadiu de neom...”. În tot acest timp, Noimann stătuse liniștit la locul său, contemplând de la distanță toată zarva și așteptând deznodământul. Cuprins ca de un resort nevăzut, trupul său dădu să se ridice și el odată cu ceilalți, dar medicul, dând peste cap câte un păhărel de Alexandrion, reuși să-l potolească. Când zarva mulțimii se mai domoli, medicul aplaudă cu patos... Ceilalți meseni, scăldați În sudori, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din ce În ce mai tare. Corpul ei acoperit de vinișoare trandafirii fu cuprins de spasme. Gura i se acoperi de-o spumă albă, care se revărsă pe lespezi. Trupurile bărbaților intrară și ele În trepidații, ca și cum ar fi fost conectate de un fir nevăzut de goliciunea femeii ce palpita În beznă. Gemetele celor trei se contopiră Într-o arie ambiguă, În care sunetele emise de cele trei guri erau acompaniate de cele ițite de alte orificii. Sus-jos, stânga, dreapta. Sus-jos, stânga, dreapta. Și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Încearcă pe propria ta piele masajul Kandji, făcând o incursiune Într-un spațiu În care elementele exterioare se vor contopi În interior. Te vei simți mai relaxat, liniștea și răcoarea, căldura și parfumurile, precum și atingerile ușoare ale unor mâini aproape nevăzute, te vor face să uiți de orice griji și să plutești Într-un spațiu unde adevărul și iluzia se contopesc pentru totdeauna...” Grijile nu fuseseră uitate decât pe moment. Dar chiar și atunci când Noimann Își abandonase trupul În mâinile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu asta?” spuse Noimann-cel-de-sus, adresându-se lui Noimann-cel-de-jos, fără să catadicsească a-l privi. „Nimic, nimic”, făcu celălalt, cu vocea unduioasă, ca un șarpe. „Atât, doar că...” „Doar că?” ridică din sprâncene Noimann-cinicul, a cărui mână se Întinse după cravașa nevăzută. „Doar că iubirea aceasta a dumneavoastră unora li s-ar putea părea suspectă...” „În ce sens suspectă?” Cravașa nevăzută din mâna sa prinse consistență. „În mai multe sensuri”, zise penitentul. „Spuneți-mi”, adăugă el, „un bărbat care e bărbat iubește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vocea unduioasă, ca un șarpe. „Atât, doar că...” „Doar că?” ridică din sprâncene Noimann-cinicul, a cărui mână se Întinse după cravașa nevăzută. „Doar că iubirea aceasta a dumneavoastră unora li s-ar putea părea suspectă...” „În ce sens suspectă?” Cravașa nevăzută din mâna sa prinse consistență. „În mai multe sensuri”, zise penitentul. „Spuneți-mi”, adăugă el, „un bărbat care e bărbat iubește femeile și tot ce reprezintă ele, nu-i așa?” „Așa e”, aprobă cinicul. Cravașa de aer din mâna sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai ales, ce Înseamnă să fii femeie... Veți simți ce simțea și Mathilda...” Dar oare ce simțea Mathilda atunci când era În brațele celuilalt partener? Da, trupul lui va putea distinge acum diferența dintre soț și amant. Noimann desprinse din cuiul nevăzut cravașa de aer și Își biciui trupul aerian care, stând nemișcat În fața oglinzii, suporta cu stoicism loviturile. De pe fruntea penitentului, triunghiul conjugal, Încrustat cu scrum, se lipi de fruntea albă a cinicului. Transferul fusese efectuat. Clepsidra fusese Întoarsă. Ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Întrebări, la Corso, savurându-și cafeaua, Satanovski făcea cărțile și, așezând asul lângă valet și valetul lângă dama de treflă, sufla fum peste ele. În acest timp, aflat În camera lui, În fața oglinzii, trupul lui Noimann executa mișcări ciudate. Fire nevăzute legau brațele, genunchii și trăsăturile feței de degetele subțiri și nespus de dibace ale inginerului Edward. Fumul pe care acesta Îl sufla peste cărți Îi pătrundea În creier. Valetul așezat lângă valet Îl punea În gardă. Noimann arăta cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
digeră și asta-i cam tot. Însăși lumea aceasta - dar poate și cealaltă - e ca un uter sau ca un stomac veșnic nesătul. Aici e viața, dincolo moartea. Și Între ele e Întins un cordon ombilical. Un păienjeniș de fire nevăzute leagă cimitirul de maternitate. La ce bun să Începi a Întinde peste lume o plasă de concepte? Cui le sunt ele de folos odată ce nu e nimic palpabil? Odată ce totu-i fum? Odată ce golul și plinul sunt un fâs și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]