KorAP: Find »[drukola/base=observa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...148 149 150 ...3632 >

90,777 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048

vesele, iar Evdochia nu mai avea răbdare, se framânta, ochii Îi ardeau, vroia să plece cât mai curând. Vicleana fată se deghiză Într-un cioban, Își luă niște oi cu ea și porni la drum.Martie se prefăcea că nu observă nimic din toate astea, dar după ce plecă Evdochia, Îl rugă pe fratele lui, Februarie, să-i Împrumute trei zile friguroase. Cu cât urca mai mult fata pe Ceahlău, cu atât vremea se strica mai tare și se făcea tot mai

Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu (2008) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
liniștit Moldova. La un moment dat Însa, pe când țiganii ziceau cu foc din viori și din cobză, un curtean Îi șopti ceva la ureche lui Vodă. Inima sultanului sări de la locul ei, acesta gândindu-se că slujitorul domnitorului moldovean Îi observase sabia. Sultanul se ridică pe furiș, se strecură afară, vrând să scape de arma ascunsă. Dar unde o putea el ascunde astfel Încât să n-o găsească nici un moldovean? Căci ar fi fost vai și amar de pielea lui. Atunci Îi

Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu (2008) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
gând să-i fure banii și să Îl omoare. Ce se va alege de nevastă și de copii? Fugea negustorul, dar simțea că nu mai poate, Își pierduse puterea, iar cei doi erau tot mai aproape. Cum fugea nici nu observă că se prinsera spini pe haina lui. Cei doi talhari erau acum În spatele lui. Dumnezeu care vede toate și toate le știe, Îl iubea pe acest negustor bun și nu putea să-i lase pe cei doi răufăcători să-l

Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu (2008) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862

bancă. Prinsesem obiceiul, de la Stela, de a aprinde câte o țigară. Mama mă certa: "nu ai luat alte obiceiuri de la fata asta decât să fumezi și să umbli prin crâșme. Bine că a plecat"! Cu gândurile aiurea, aproape n-am observat că lângă mine s-a așezat o tânără țigancă, îmbrăcată curat, într-o rochie albastră înflorată, cu cizmulițe ce-i cuprindeau glezna fină, părul împletit în cozi și bănuți pe frunte. Era tare frumoasă, cu trăsături delicate. Îmi tot spunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
m-am dus la nici o secție de poliție. Dar a venit el. Și a început iar să mă piseze cu tot felul de întrebări. Mă enervam ușor și eram violent. Abia mă abțineam să nu-i plesnesc una peste gură. Observasem că privirea lui era lipită de mica mea panoplie, în care așezasem două pistoale de-ale lui bunicu', din Primul Război Mondial, un pumnal, o sabie, o arbaletă... Am recurs atunci la o șmecherie, la un acord între mine și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
Da, o veți cunoaște, este și ea aici. Am rugat-o să mă ajute la acest eveniment. Am crezut că-mi fuge pământul de sub picioare. Chiar de la intrare, i-am zărit cascada de păr auriu înconjurându-i umerii. Nu mă observase și am putut să o studiez puțin. Silueta, ușor împlinită, era la fel de delicată. Îmbrăcată discret, elegant, cu aceeași ținută dreaptă, frumoasă. Vorbea, dădea mâna, saluta pe cei veniți cu un surâs ce mi s-a părut trist. În jurul ei plutea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
spun. N-am putut, de ce oare? Mi-au revenit în minte copiii, Camelia. A, din cauza asta! Da, eu aveam o viață plină. Dar tu, am întrebat-o? Nimic important. Am tăcut un timp. Când am întors capul către ea, am observat că plângea. Lacrimile îi curgeau în neștire. Gulerașul alb era umed. M-a cuprins un val de duioșie și inima-mi bătea cu putere. Doar ea îmi dădea stările acelea de bucurie și extaz. Și-a culcat capul pe umărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
de mână. Și ea plânge și tace. Apoi mă cuprinde o ură, că nu pot fi cu ea, împotriva mea, împotriva tuturor. Cât timp va dura acest zbucium? La Cireșica i-am luat mâinile să i le sărut și am observat că nu mai avea inelul cu ametist. Și-a dat seama de mirarea mea. Ai stricat logodna noastră? Nu! Cum să stric ceva atât de minunat! Dar comorile de neprețuit în lumea de azi se păstrează bine ascunse, bine păzite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
mic parc. Aleile erau strălucitor de albe, străjuite de statui, nimfe, satiri, fauni și, în mijloc, trona o fântână arteziană cu pești exotici. Porni pe aleea din stânga și, la primul pas, auzi scrâșnind pietricelele aleii. Se uită mai atent și observă că sunt fărâme de marmoră albă. La al doilea pas, același scrâșnet, același plânset al marmorei. Aici nu poate să intre nici un hoț, gândi. Mai ales că și zidurile sunt înalte. Doar catapultat! Când ajunse la ușă, se întoarse și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
nou sunetul surd al pianului și-și aminti de sora Clotildei, care-și exersa partitura. Se ridică, coborî treptele. Nici el nu mai știa cât timp trecuse. De pe culoar ajunse din nou în sala de baie, de marmoră neagră. Acum observă că pe unul din pereți, într-o firidă, era o sculptură, o siluetă de femeie din marmură neagră. Aici a trăit Clotilde! Acum își explică atâtea lucruri. De ce totul era de o frumusețe stranie, sobră, rece. Nimic personal în toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
în întuneric o bună bucată de timp, nici el nu știa cât. Apoi întinse mâna și aprinse veioza. I se păru puțin cam mare, aducea cu o Tiffany și răspândea o lumină caldă, plăcută... Își ridică perna mai sus și observă, în fața lui, un tablou înfățișând un peisaj marin, cu o stâncă golașă într-o margine. Era frumos, te predispunea la calm și reverie. Mintea i se ducea spre depărtări, spre infinit... Cerul era senin așa cum ar fi dorit și el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
inteligentă, subtilă. Ce semnificație ar fi avut acele cuvinte?... Eu eram la București, ea la Paris. Cum adică a fost alături de mine? Parcă fără voie se îndreptă spre sala de baie. Acolo, acolo trebuie să fie ceva ce n-am observat. Deschise ușa ce dădea spre culoarul lung, la capătul căruia erau scările ce duceau la etaj, lumina se aprinse instantaneu. Începu să cerceteze foarte atent pereții. Înaintă încet, metru cu metru. Trebuie să fie aici ceva, nu sus, unde nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
gânduri, de vise, la fel cu a lui, la București. Mai privi o dată, cu atenție și emoție, bijuteriile Reginei. De ce le luase? Ca să le mângâie cu privirea în fiecare zi, gândind că ochii ei puteau astfel să-i mângâie mâinile? Observă că lipsea inelul cu ametist. Unde o fi? La ultima întâlnire îi spusese că... Mister și iar mister... Se ridică de pe scaun, se îndreptă spre ușă și apasă pe butonul negru. Lumina se stinse și ușa glisantă se închise în urma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
o sticlă de șampanie. Își puse un pahar și, fără să stea mult pe gânduri, mai bău un pahar. Stătea în picioare în fața mesei din chicinetă. Făcu câțiva pași pe holul de la intrare, își văzu șapca în cuier și alături observă un dressing. Fără nici o intenție, fără nici o curiozitate, deschise ușa și găsi hainele ei. Una, două, trei... Jos erau pantofi micuți, cu toc, cum purta ea atunci. Pe unul din umerașe îi atrase atenția ceva în carouri. Scoase umerașul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
mergând pe ulița principală către primărie, văzu într-o curte mai multe scânduri de diferite mărimi, frumos rânduite și un bărbat, care lucra cu două ajutoare, la fațetat niște materiale. Stătu la gard ceva timp, privind munca lor, până fu observat de "meșter". Bună ziua. Bună ziua. Spor la treabă. Mulțumesc dumitale. Văd că lunecă bine sculele pe lemn în mâinile matale. Păi cum altfel, am școală și am lucrat mulți ani la Văleni. La Văleni? Da, la Văleni, la fabrica de mobilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
nu înțelegea bucuria, fericirea și veselia celor din jur. Rămânea un "Ghepard" singuratec, taciturn, discret, închis în casta lui. Doar pentru o fracțiune de secundă, Beatrice a reprezentat ceva din trecut, amintirea lui Clody... O puternică tulburare îl cuprinse, ea observă și-l întrebă, oprindu-se din dans în fața lui: S-a întâmplat ceva? Parcă n-ar fi fost destul acea amintire fugară! Ea îi luă amândouă mâinile și atunci..., atunci a observat inelul..., inelul cu ametist! Nu, nu am nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
lui Clody... O puternică tulburare îl cuprinse, ea observă și-l întrebă, oprindu-se din dans în fața lui: S-a întâmplat ceva? Parcă n-ar fi fost destul acea amintire fugară! Ea îi luă amândouă mâinile și atunci..., atunci a observat inelul..., inelul cu ametist! Nu, nu am nimic. Îi sărută mâinile și-o conduse la masă. Camelia îi urmărise tot timpul dansului, așa cum făcuse și Petre. Alice era cufundată într-o discuție aprinsă cu Ana, care, cu caietul de schițe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
avut loc concertul, ți-a plăcut? Cum să nu-mi placă! E o operă de artă! Are peste 100 de ani și a fost ridicat pe un loc unde înainte era un manej, unde se organizau demonstrații cu cai. Ai observat fresca ce dă ocol sălii? Este istoria noastră. Pe vremea comuniștilor, timp de aproape 20 de ani, a fost ascunsă sub o catifea roșie! Sperăm să-l aplaudăm aici pe Mihai cât mai des. Și de hotelul unde ați stat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
păstrat peste 100 de note transcrise de Hasdeu, la dictarea Iuliei, printr-un "medium", în cadrul unor ședințe de spiritism cu povestiri despre cele patru reincarnări ale sale, sfinți, episcopi, martiri din alte vremuri... Cuprinși de fiorul povestirii, nici n-au observat că li s-au alăturat și ceilalți. Poate ar fi vrut să pună întrebări, pline de curiozitate și neîncredere, dar acest castel există cu toată magia și misterul lui. Această mică localitate este atât de bogată în istoria culturală a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
suficiente delicatese de la Ajun. Au adăugat doar ciorbă și sărmăluțele tradiționale, aduse special, cu o zi în urmă, de la Irbis. Zilele s-au scurs în liniștea și bucuria sărbătorilor și pentru "seniori" și pentru "juniori". La juniori, Petre și Camelia observaseră deja "ocheade discrete" între cei doi cavaleri și cele trei domnișoare, Ana neînscriindu-se deocamdată în joc, stând mereu cu caietul de schițe și creionând caricaturi celorlalți, spre hazul tuturor. Petre și Camelia, în sfârșit împreună și cu "copii" alături, făceau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
pe directorul școlii, pe medicul de la dispensar... Petre se distra cât de bine era informat badea Ion și ce parapon avea pe "autorități". Se simțea ca în "Moromeții" lui Preda, la fierăria lui Iocan! Din vorbă în vorbă nici nu observară cum a trecut timpul, ușa se deschise și intră lelea Maria cu farfurii, tacâmuri și alt rând de pahare. Ce-i asta, bade Ioane? Păi ce să fie, domnule Petre? V-am invitat cândva la masă, ați plecat la București

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
televizor, la care n-am aflat încă răspuns. Ce întrebare ? Cum se cheamă pomul care face ciori? Ana îl sărută și cu Toni după ea plecă în camera ei. După-amiază, cu Ana și Toni alături, stăteau pe băncuța de sub nuc. Observă un om care se oprise la gard. Bună ziua, vecine! Bună ziua! De mult voiam să-ți mulțumesc, că datorită dumitale mi-am tras și eu apă de la conductă. Primarul a făcut și el cât a putut, dar fără munca dumitale... Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
ușor să nu se verse, dădeam drumul capacului de la budană, împingeam la loc capacul podelei și... Petre și Ana începură să râdă de ingeniozitatea babei. Deci el avusese ghinionul să calce din neatenție și neștiință exact pe... capacul babei Floarea! Observase și el, când venise prima oară, că bătrâna cam mirosea a rachiu, dar se gândise că, fiind singură, era explicabil să mai "consume" din când în când, ca să uite de singurătate. Mai vorbiră o vreme, apoi își luară rămas bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
care să atragă privirile și buzunarele cumpărătorilor. Tată, vino să te sărut! E minunat ce-mi ceri și dacă mi-l împrumuți pe Toni o să trecem imediat la treabă. N-a fost nevoie să i-l împrumute pe Toni. Petre observase că, de-o bucată de vreme, Toni se strecura printr-o gaură din gardul din fundul grădinii și dispărea prin pădure. Își zicea că așa arătos cum era Toni și-o fi găsit o adoratoare. Într-o dimineață, când Petre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
ca o morișcă vârful alb și privind cu ochii albaștri, de lapte, la Ana. Ana îl privi în extaz, îl luă în brațe, cățelușul o lingea cu limbuța lui roz pe față... Era o dragoste la prima vedere! Toni, care observă scena, era mulțumit de spectacol, gândind poate: "domnișoară, eu am stăpânul meu, ăsta micu' e al matale"! Ana îl boteză Pic și din dimineața aceea erau nedespărțiți, Pic cel mic trepădând în urma ei peste tot. Acum, cu noul tovarăș alături

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]