142,832 matches
-
care i-a prins bine în așa-zisa viață politică de aici ! -... s-a cățărat în Parlament pe cadavrele nenorociților ăia de Branea care au putrezit în închisori! mârâie Petru. Nu îi amintesc niciodată lui Petru cât mi-a scos ochii pe vremuri cu unchii mei care au putrezit în închisori.Am uneori senzația că se consideră și acum victima dosarului meu de familie "care i-a blocat cariera și l-a silit să plece din țară. în mintea lui, uneori
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
cu punerea în posesie a caselor ale lui Caius Branea - murdare, neîngrijite,de atâta vreme, și în plus, pline de chiriași puși pe scandal. Mă văd atunci fără nici o milă: fața ridată și plină de pete, gușa care îmi atârnă, ochii cu culoarea spălăcită de vârstă sub sprâncenele rărite din care răsar mereu fire prea lungi, carnea moale a pulpelor care face cute,încheieturile care dor și scârțâie. M-am lăsat înapoi pe pernă, nu văd nici un ceas, nicăěeri, și ace
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
lăsat înapoi pe pernă, nu văd nici un ceas, nicăěeri, și ace subțiri îmi străpung din toate părțile, rotund, țeasta de plumb. Mi-am amintit, brusc coridoarele fără sfârșit ale Clădirii prin care bâjbâiiam, în somn, eu, cea de altădată,cu ochii intens albaștri sub sprâncenele dese și moi, și pământul umed în care mi se afunda piciorul până la glezna subțire, visul vechi! iarăși visul vechi, care anunță migrena... Ceva a mișcat în penumbra prăfuită a camerei,într-un fund afumat de
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
visul vechi! iarăși visul vechi, care anunță migrena... Ceva a mișcat în penumbra prăfuită a camerei,într-un fund afumat de oglindă. Poate eu,cea din visul-coșmar de azi-noapte. Sau poate cea pe care nu o recunosc când dau cu ochii de mine într-o fotografie. Am închis ochii și am stat așa, nici trează, nici adormită, până când a sunat din nou ceasul.
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
Ceva a mișcat în penumbra prăfuită a camerei,într-un fund afumat de oglindă. Poate eu,cea din visul-coșmar de azi-noapte. Sau poate cea pe care nu o recunosc când dau cu ochii de mine într-o fotografie. Am închis ochii și am stat așa, nici trează, nici adormită, până când a sunat din nou ceasul.
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
răsună cristalin vocea din aparat și Klaus nu se putu abține să zîmbească, amintindu-și de privirea dreaptă, înclinarea capului și de agitația brațelor micuței turuitoare. Klaus își atinse buza de sus, plimbă buricul degetului peste vîrful limbii și închise ochii. În urechi începură să-i răsune, ca dintr-o altă lume, șoaptele, cuvintele și exclamațiile micului Klaus, el însuși un bombănitor pe cinste, cu mult timp înainte de a deveni psihologul logoped, care era acum. Mica crestătură de pe vîrful limbii și
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
de lînă de culoarea smeurei, neterminat, alături de ghemul uriaș. Temător, înaintă către scaunul cu rotile din dreptul ferestrei, în care Walburga, cu părul cînepiu lăsat de-alungul umerilor, părea că abia mai respiră. Hansi se propti în fața ei, și îi văzu ochii închiși și bărbia lăsată în piept. Mîinile osoase îi erau încrucișate peste bustul enorm, care dintotdeauna îl fermecase pe Hansi. - S-a întîmplat ceva, inimioara mea? șopti el tandru. Se aplecă și-o atinse pe Walburga pe umăr. Nu te
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
e în stare...Pînă una alta, te ocupi de adopție! Am zis! trînti Walburga, încleștîndu-și iar mîinile deasupra pieptului uriaș. Degetele ei atinseră petecul de hîrtie, care rămăsese nemișcat în adăpostul masiv al pieptului unduitor. Ridică petecul de hîrtie spre ochi, dar Hansi i-l smulse și se trase un pas înapoi. - Bine, inimioara mea! Facem așa cum spui tu! se înfierbîntă el. - Ce ai acolo, pe hîrtia aia? }i-ai făcut testamentul? glumi ea, dintr-o dată muiată și cu tonul schimbat
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
se entuziasmă el și-și împinse pieptul înainte, ducînd mîna stîngă la spate. Vîrfurile mustății mai primiră o răsucire de înviorare și Hansi trase aer în piept. - Citește! porunci Walburga, privind în tavan. Hansi ridică petecul de hîrtie la înălțimea ochilor, apoi se porni pe recitat, pătruns de emoție, cu o voce joasă, impunătoare: OMAGIU LUI RUDOLF HESS În liniște și tristă-însingurare Te-mbracă haina grea a nopții. De veghe stai și-aștepți cu-nfrigurare Să se-mplinească voia sorții. O
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
aruncîndu-i o privire, pe care Hansi o uitase demult: privirea aceea plină de iubire, de încredere și admirație, care, vara, îi răcorea inima, iar iarna îl sfredelea fierbinte din creștet pînă-n tălpi. Hansi se aplecă deasupra ei și primi, cu ochii închiși, atingerea ușoară a buzelor ei pe frunte. - Ia zi, nu ești tu, cumva, mezelarul din Hadernsee? îi susură ea în ureche. Nuuu, nu ești tu. Tu ești poetul din Hadernsee, care a căzut din poala lui Dumnezeu. Micul meu
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
susură ea în ureche. Nuuu, nu ești tu. Tu ești poetul din Hadernsee, care a căzut din poala lui Dumnezeu. Micul meu Hansi, nu uita că mîine e o nouă zi în Hadernsee. Acum, du-te! porunci ea și închise ochii. Ajuns în dreptul ușii, Hansi murmură, mai mult ca pentru sine, de teamă să nu tulbure vraja care îl cuprinsese. - Acum știu, floricica mea, cum va trebui să fie fiul nostru adoptiv. Închise ușa încet și se îndreptă de-alungul coridorului către
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
dig și schițează portrete numele lui în tăcerea care se strânge prin obraz respiră o puzderie de fructe marea se-adună într-o batistă șifonată și plânge Mă duce gândul la un salcâm praful în care îmi înmuiam rochia și ochii câteodată gâștele sălbatice ale creierului furau copiii din pântecele fructifer al apei trupurile îngreuiate de lacrimile morții numai eu alergam să-ți prind umărul să mă țin de el împăcată ca de un corn sunător de lună bună să mă
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
ghimpată am mai surprins o vietate strecurată-ntre lemnele aduse de-afară de la o vreme îmi place s-aud jarul trosnind în măruntaie aștept să aud pocnitura întârziată a unei arme stau cu gura lipită de-o piatră lăcrimează cum ochiul de bivol lăcrimează înainte de tăiere Frumoasă e moartea albă ca un cearceaf fiecare copil îl găsește în lada cu zestre îl întinde pe pat de la an la an se învechește e tot mai urât și mai plin de noroi îl
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
te dezechilibrezi când îți închei cu un ultim efort sandalele, când pui punct. }ine-te, uite așa, de perete, aranjează-te un pic, ieși din baia asta străină, din text. Zâmbește neutru, înfrânge-ți greața și dacă nu vezi negru înaintea ochilor, citește ce-ai scris. Acum. 2 îți juri că nu-l vei căuta, el oricum nu o va mai face, în ciuda unei semi-victorii (așa crede el) adică simplul fapt că ai reînceput să înșiri pe hârtie cuvinte, că se văd
Euroscripta by Daniela Crăsnaru () [Corola-journal/Imaginative/11412_a_12737]
-
Ștefan Cazimir În februarie ^52, Mihail Sadoveanu a dat citire la Casa Universitarilor, în- tr-o sală plină ochi, unui capitol din Nicoară Potcoavă, carte ce urma să apară în răstimpul aceluiași an. Lectura a fost precedată de un cuvînt introductiv, rostit de George Călinescu. ,Expresivitatea lui e orgiastică", a exclamat criticul la un moment dat, pentru ca, în clipa
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
din 6 septembrie 2001 invită de asemenea Comisia Europeană să supună un proiect de regulament care să conțină Codul Bunei Administrări, bazat pe Articolul 308 al tratatului de constituire a Comisiei Europene. Includerea Codului într-un Regulament ar sublinia în ochii cetățenilor și ai autorităților natura contradictorie a regulilor și a principiilor pe care le conține. TEXTUL CODULUI Codul, așa cum a fost aprobat de Parlamentul European, conține următoarele dispoziții substanțiale: PRIMUL ARTICOL DISPOZIȚIE GENERALĂ În relațiile cu publicul, instituțiile și funcționarii
GHID DE CONDUIT? A FUNC?IONARILOR PUBLICI by Corneliu MORO?ANU () [Corola-journal/Administrative/84078_a_85403]
-
pivoți care-nșeală și ele moartea pînă unde respirația e respirație ca o ploaie ușoară distanța pe-acoperișul atelierului și soarele urcă treptele nemilos cu pîntecul plin de alcool dar nimic nu se clintește din sine pe străzile umede cum ochii pierduți în așteptare un piept pietruit o mînă mecanică încă încearcă să te apere apoi o rază începe să-ți taie pielea ușor lama ei pătrunde-n țesătura ființei moale cum stofa. Paradox Eu scriu cu mîna ta tu scrii
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
a Soarelui din casa ta atît de izbutită încît juri că e cel adevărat. Ilustrată din Amarul Tîrg Odăi sîngerînde cum răni proaspete în piața centrală a Tîrgului o statuie umflată cu pompa de-un ciclist veteran norii își dau ochii peste cap aidoma unor fetișcane semiinocente miști comutatorul Visului îl asculți mai încet mai tare. Identități Nu știi cine e cine nu e conștiincioase blitzurile fotografilor își fac doar datoria acoperă chipul tău cu alte chipuri ale tale conștientul cu
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
trufie călcând numărându-ne unul pe altul căci eram toți ai lui. Era toată viața lui ca un trandafir bătut din grădini solilocvii sistemele sale meditații fieroase principiile ineluctabile usturătoarea remarcă de-a fi singur dacă vrei să stăpânești lumea ochiului transparent i se părea că apa și sarea clătite aseară din setea și așteptarea tronului absolut descalificați și făcuți animale buni să fim dați hrană leilor din arenele lui răzvrătite. Câte patru legați de mâini ca borfașii nu vedeam calea
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
Cuvântul lui Dumnezeu nu este vorbă multă eu nu am în pază nici un cuvânt copil al tuturora fără tată din lut urcător din abur coboară smeritul Vreme-i de plâns acum nu-i vreme de citit încă sunt privită în ochi de un bărbat îndrăgostit dintr-o pagină albă chiar vidul încă strălucesc sfera de cristal, nebunia, stăpânirea peste cei mulți O, Domnul mă va hrăni căci grija întreagă asupră-i am trecut-o Postmodernă Vișinile din grădina lui Gellu Naum
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
cap la cap imagini despre viețile altora ghimpele bolii îmi trimite veste covrigul fără metafizică e leacul vremelnic dreptunghiul de sticlă, o barbacană care poate ucide într-o singură clipă peisaj cu poet la vedere țigara mai fumegă bandajul peste ochiul stâng face umbră discretă "ce tot aveți cu Zenobia" Cu mine îngerul vișinii de celuloid gata să sfârtece pielița răului încă nu vine pe buze Cuvântul smerit cu cetele cele fără de trup Numai abur e numai părere Parte din trupul
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
o clipă în genunchi propria vecinătate bolnavă era atât de aproape de intrarea în basilică pizzeria și magazinul de genți și nici un muritor nici o limbă n-ar fi putut înțelege ce bucurie îmi aduse colierul cu mărgele de sticlă ofranda la îndemâna ochiul rătăcit, mercurul-cynabrul E ocrotită Roza în cârca lumii lujer însemnat cu mușcătură de floare în pacea celei fără de pace am stat de pază lângă neprihănire M-am rugat Ție, Maică a Cuvântului bătrână am fost pentru a fi prea tânără
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
îndoaie Și face stelele să cadă, Schimbarea oarbă, fără cale, Din trup de sunet în ecou, Movilă prefăcută-n vale, Știutul prefăcut în nou Schimbarea până când se rupe Lumina de izvorul ei Și vinul clipelor, în cupe, Spumegă iar sub ochi de zei Mesaj, într-o doară, către urmași Când lumea, într-o zi, va fi să fie Din nou croită până-n amănunt Și se vor meșteri cu măiestrie Câte de trebuință-n viață sunt, Să nu fiți triști când spada
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
învârtește-n clipe, cu alt rost, Căruța vremii merge mai ușoară Și-o să uitați cu totul, tot ce-a fost; Dar ca să nu vă despărțiți de toate Și să plecați de-aici de tot săraci, Să luați cu voi în ochi, dacă se poate, De-a-ntregul înflorit, un câmp de maci Cu mult mai greu Prima grijă a universului Au fost semințele, Cum să facă semințe, Gânduri de chipuri și de măsură, Esențe de sens, Munți de așteptare și de voință
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
plânge, cerul vine Din adâncuri către tine; Nu mai plânge, apa zboară Către stele când coboară; Clipa are brațe moi, Nu mai plânge, suntem doi Mărturisire la o sută de ani Te-am înșelat, fără să știi, cu marea, Cu ochii ei lichizi, mângâietori, în care-așteaptă-n toamne lungi visarea Flecărilor cu cârdul de cocori, Te-am înșelat în nopți la rând cu luna, Cu depărtarea strânsă-n chipul ei, în care-adastă, tainic și întruna Iubirea mare-a veșnicei femei, Te-am
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]