3,917 matches
-
o cruce de piatră care constituie unul dintre monumentele epigrafice vechi din județului Vâlcea, lângă "fântâna lui Bozdoc". Documentele din secolul al XVI-lea , arată că târgul purta denumirea de ""Ocne"" sau ""Ocna de la Râmnic"", după aceea cu numele de ""Ocnele Mari"" sau ""Vel Ocnă"", spre a se deosebi de ""Ocna Mică"" de lângă Târgoviște. Prima mențiune a conducătorilor orașului, județul și cei 12 pârgari de la Ocna Mare, datează din 26 august 1612, când îi întâlnim depunând mărturie pentru pricina unor ""rumâni
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
care constituie unul dintre monumentele epigrafice vechi din județului Vâlcea, lângă "fântâna lui Bozdoc". Documentele din secolul al XVI-lea , arată că târgul purta denumirea de ""Ocne"" sau ""Ocna de la Râmnic"", după aceea cu numele de ""Ocnele Mari"" sau ""Vel Ocnă"", spre a se deosebi de ""Ocna Mică"" de lângă Târgoviște. Prima mențiune a conducătorilor orașului, județul și cei 12 pârgari de la Ocna Mare, datează din 26 august 1612, când îi întâlnim depunând mărturie pentru pricina unor ""rumâni"". În Ocnele Mari, în
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
vechi din județului Vâlcea, lângă "fântâna lui Bozdoc". Documentele din secolul al XVI-lea , arată că târgul purta denumirea de ""Ocne"" sau ""Ocna de la Râmnic"", după aceea cu numele de ""Ocnele Mari"" sau ""Vel Ocnă"", spre a se deosebi de ""Ocna Mică"" de lângă Târgoviște. Prima mențiune a conducătorilor orașului, județul și cei 12 pârgari de la Ocna Mare, datează din 26 august 1612, când îi întâlnim depunând mărturie pentru pricina unor ""rumâni"". În Ocnele Mari, în secolul al XVI-lea se afla
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
că târgul purta denumirea de ""Ocne"" sau ""Ocna de la Râmnic"", după aceea cu numele de ""Ocnele Mari"" sau ""Vel Ocnă"", spre a se deosebi de ""Ocna Mică"" de lângă Târgoviște. Prima mențiune a conducătorilor orașului, județul și cei 12 pârgari de la Ocna Mare, datează din 26 august 1612, când îi întâlnim depunând mărturie pentru pricina unor ""rumâni"". În Ocnele Mari, în secolul al XVI-lea se afla o biserică domnească, ai cărei preoți, precum și casele lor, erau scutiți de dări și de
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
sau ""Vel Ocnă"", spre a se deosebi de ""Ocna Mică"" de lângă Târgoviște. Prima mențiune a conducătorilor orașului, județul și cei 12 pârgari de la Ocna Mare, datează din 26 august 1612, când îi întâlnim depunând mărturie pentru pricina unor ""rumâni"". În Ocnele Mari, în secolul al XVI-lea se afla o biserică domnească, ai cărei preoți, precum și casele lor, erau scutiți de dări și de obligații față de cămărașii de la Ocnă. Acest lăcaș de cult nu a supraviețuit, surpându-se înainte de 1676; biserica
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
august 1612, când îi întâlnim depunând mărturie pentru pricina unor ""rumâni"". În Ocnele Mari, în secolul al XVI-lea se afla o biserică domnească, ai cărei preoți, precum și casele lor, erau scutiți de dări și de obligații față de cămărașii de la Ocnă. Acest lăcaș de cult nu a supraviețuit, surpându-se înainte de 1676; biserica ridicată apoi pe acest loc, cu hramul "Sfântul Gheorghe", considerată și ea domnească, datează din 1676-1677. La Ocna s-a ridicat "Mănăstirea Sfântul Ioan Zlataust" (numită și "Mănăstirea
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
erau scutiți de dări și de obligații față de cămărașii de la Ocnă. Acest lăcaș de cult nu a supraviețuit, surpându-se înainte de 1676; biserica ridicată apoi pe acest loc, cu hramul "Sfântul Gheorghe", considerată și ea domnească, datează din 1676-1677. La Ocna s-a ridicat "Mănăstirea Sfântul Ioan Zlataust" (numită și "Mănăstirea Titireciu"), care este menționată prima dată în 1597, când primește ca danie niște moșii. În Ocnele Mari se aflau mai multe fântâni, una numită ""Fântâna Domnească"", pusă de tradiție pe seama
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
acest loc, cu hramul "Sfântul Gheorghe", considerată și ea domnească, datează din 1676-1677. La Ocna s-a ridicat "Mănăstirea Sfântul Ioan Zlataust" (numită și "Mănăstirea Titireciu"), care este menționată prima dată în 1597, când primește ca danie niște moșii. În Ocnele Mari se aflau mai multe fântâni, una numită ""Fântâna Domnească"", pusă de tradiție pe seama lui Negru Vodă, și alta ridicată de "Dobromir", mare ban de Craiova, din porunca lui Alexandru II Mircea. În 1568-1577, soția lui Alexandru vodă, Doamna "Ecaterina
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
multe fântâni, una numită ""Fântâna Domnească"", pusă de tradiție pe seama lui Negru Vodă, și alta ridicată de "Dobromir", mare ban de Craiova, din porunca lui Alexandru II Mircea. În 1568-1577, soția lui Alexandru vodă, Doamna "Ecaterina Salvaresso", a ridicat lângă Ocna Mare "Mănăstirea Slătioarele", căreia Mihnea Turcitul îi întărea la 1 septembrie 1579 o parte de sat. În toamna anului 1964, s-a creat ultimul lac sărat deasupra prăbușirii exploatării subterane din cartierul "Ocnița". Până în 1936, la această exploatare au lucrat
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
dezastru ecologic și social. Au fost strămutate peste 100 de gospodării afectate de apa sărată ieșită din pământ și prăbușirea terenului. În timpul eclipsei de soare din 1999, localitatea s-a aflat în punctul de durată maximă al fenomenului. Penitenciarul de la Ocnele Mari, dispărut odată cu surparea salinei, a reprezentat până în anul 1948 unul dintre centrele în care, alături de deținuți de drept comun, au fost încarcerați și membri ai Partidului Comunist din România, printre care și Gheorghe Gheorghiu-Dej. După instaurarea regimului comunist, penitenticiarul
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
Comunist din România, printre care și Gheorghe Gheorghiu-Dej. După instaurarea regimului comunist, penitenticiarul a devenit unul dintre cele mai importante lagăre de concentrare a luptătorilor din Mișcarea Națională de Rezistență Anticomunistă. Unul dintre cele mai semnificative figuri intelectuale încarcerate la Ocnele Mari a fost și gânditorul Petre Țuțea. De numele acestuia se leagă unul dintre puținele evenimente fericite din istoria pușcăriei, și anume încetarea "procesului de reeducare", ca urmare a protestului înaintat de Țuțea directorului penitenciarului, prin care amenința cu sinuciderea
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
corecție"), dar scopul fiind acoperirea detenției politice care exista în continuare însă sub denumirea de ""drept comun"". Nimeni din localitate nu îndrăznea să spună ce se petrece acolo și nimeni nu "vedea" căruța pușcăriei care ducea "morții" la cimitir. La Ocnele Mari au fost exterminați prin împușcare o serie de figuri însemnate ale intelectualității românești și oameni simpli, legați de idealul luptei anticomuniste, îngropați ca anonimi în "cimitirul Bozeasca". Penitenciarul rămâne în istoria României drept unul dintre "cele mai dure centre
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
Vicove, Voitinel, Horodnic, Marginea, Solca, prin Cacica, Păltinoasa, până la Dorna și, de aici, prin Poiana Stampei și Pasul Tihuța, spre Transilvania) fiind construit, între 1783-1808, sub conducerea inginerului genist Hora von Ozelowitz, pentru a pune Solca, izvoarele sale sărate și ocnele într-un circuit economic european. În sanatoriul de la Solca au poposit pentru tratament Ștefan Porumbescu, fiul lui Iraclie, fratele lui Ciprian, încă din anul deschiderii Institutului doctorului Poras; poetul Traian Demetrescu, în 1894 și 1895 (“Îmi răsare icoana senzitivului Traian
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
construcții (prin exploatarea zăcămintelor de marmură, argilă și nisipuri), industria de prelucrare a lemnului, industria alimentară (prin prelucrarea laptelui și a cărnii), comerțul, serviciile și turismul. Exploatarea resurselor naturale sarea și nămolul mineral sunt valorificate in stațiunile balneoclimaterice Bazna și Ocna Sibiului în tratarea unor afecțiuni. O ramură de bază a economiei acestui județ este și agricultura prin creșterea animalelor și cultivarea porumbului, cartofului și orzului. Județul Sibiu are în componență 2 municipii, 9 orașe și 53 de comune.
Județul Sibiu () [Corola-website/Science/296668_a_297997]
-
de funcționari subalterni. Erau exploatate argintul și plumbul din mine de arama de la Micia. Fierul era extras de la Ghelar și Teliuc. Se extrăgea piatră de carieră că marmură din Bucova, calcar de la Călan, andezit de la Deva. Sarea era extrasa din Ocna Mureșului, Ocna Dejului, Cojonca. Metalurgia fierului și bronzului, prelucrarea fierului și a lemnului, olăritul, țesutul se dezvoltă. Meșteșugarii se grupau în asociații profesionale numite collegia, cel mai cunoscut fiind colegiul făurarilor-collegium fabrum, din care făceau parte dulgherii, olarii și zidarii
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
subalterni. Erau exploatate argintul și plumbul din mine de arama de la Micia. Fierul era extras de la Ghelar și Teliuc. Se extrăgea piatră de carieră că marmură din Bucova, calcar de la Călan, andezit de la Deva. Sarea era extrasa din Ocna Mureșului, Ocna Dejului, Cojonca. Metalurgia fierului și bronzului, prelucrarea fierului și a lemnului, olăritul, țesutul se dezvoltă. Meșteșugarii se grupau în asociații profesionale numite collegia, cel mai cunoscut fiind colegiul făurarilor-collegium fabrum, din care făceau parte dulgherii, olarii și zidarii. Mai erau
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Biserică de lemn din satul Hoteni, comuna Ocna Șugatag, județul Maramureș are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” (8 noiembrie). Biserică a fost construită în anul 1790, în satul Slatina din Ucraina de azi, de unde a fost adusă după 1895. Lăcașul figurează pe lista monumentelor istorice, . În Hoteni
Biserica de lemn din Hoteni () [Corola-website/Science/317600_a_318929]
-
fost tăiat. Ana Bucea, născută Dușe, în anul 1866 și decedată în anul 1964 spunea că accesul la biserică se făcea prin trei locuri: primul drum era din strada principală pe o străduță, al doilea drum de acces prin drumul Ocnei iar al treilea prin drumul Slimnicului. Stancu Maria, născută Pescar, la data de 21 februarie 1892 spunea: "am auzit de la moșul meu Savu Nicolae, zis și Pușcașu(pentru că deținea o armă) că a existat o biserică de lemn, pe locul
Biserica de lemn din Șura Mare () [Corola-website/Science/318151_a_319480]
-
(în rusă Пётр Константинович Лещенко; n. 2 iunie 1898, Isaevo, Gubernia Herson, Imperiul Rus - d. 16 iulie 1954, Târgu Ocna) a fost un cântăreț de muzică ușoară din perioada interbelică. De origine rusă, a cântat aproape exclusiv în limba rusă. A devenit cetățean român după alipirea Basarabiei de România în 1918. A devenit cunoscut prin tangourile sale fiind supranumit „Regele
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
A efectuat numeroase turnee în străinătate la Paris, Londra, Viena, Belgrad și Riga. La București a fost proprietarul barului Leșcenco de pe Calea Victoriei. Arestat în 1951 a fost deținut la canalul Dunăre-Marea Neagră și a murit în spitalul penitenciarului din Târgu Ocna. s-a născut la 2 iunie 1898 în satul Isaevo, în apropiere de Odesa din Gubernia Herson, Imperiul Rus (azi în Ucraina) într-o familie extrem de săracă. Mama lui Petre fiind necăsătorită s-au făcut diferite ipoteze cu privire la tatăl său
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
fost deținută în lagărul Ivdellag din apropiere de orașul Ivdel, regiunea Sverdlovsk, la 525 km nord de Ekaterinburg. Vera Leșcenco a fost eliberată la 12 iulie 1954. Petre Leșcenco a murit la 16 iulie 1954 în spitalul penitenciar din Târgu Ocna. Există mai multe versiuni referitoare la moartea sa: conform uneia dintre ele, moartea sa a fost provocată de otrăvirea din cauza unor produse alimentare alterate, după alta de un ulcer stomacal perforat. În sfârșit, după unele relatări, ar fi fost bătut
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
fost deținută în lagărul Ivdellag din apropiere de orașul Ivdel, regiunea Sverdlovsk, la 525 km nord de Ekaterinburg. Vera Leșcenco a fost eliberată la 12 iulie 1954 Petre Leșcenco a murit la 16 iulie 1954 în spitalul penitenciar din Târgu Ocna, la două zile după eliberarea soției sale. După eliberarea ei, Vera Leșcenco s-a întors la Odesa. Nu avea voie să părăsească Uniunea Sovietică și a încercat zadarnic timp de mulți ani să afle ceva despre soarta soțului ei. La
Vera Leșcenco () [Corola-website/Science/319144_a_320473]
-
Vera Leșcenco nu a reușit nici de această dată să obțină informații cu privire la soarta soțului ei, nici dela administrația penitenciarelor, nici de la memorialele foștilor deținuți. Un prieten din Polonia, Gheorghi Suhno a reușit să afle că Leșcenco murise la Târgu Ocna, dar că nu se știa unde a fost înmormântat. Tatăl ei murise la scurt timp după război. Cunoscuții ei o evitau, din cauza condamnării ei. După un timp a fost complet reabilitată, dar răceala în relațiile cu cunoștințele ei persistau. De
Vera Leșcenco () [Corola-website/Science/319144_a_320473]
-
internaționale. A fost decorat în mai multe rânduri cu ordine și medalii ale României. A fost bursier Humbold (1981). Ca arheolog a lucrat pe șantierele de la Costești, Blidaru, Piatra Roșie, Cașolț, Calbor, Boița, Sighișoara, Târnăvioara, Săcădate, Ghijasa de Sus, Roșia, Ocna Sibiului, Rucăr. A descoperit singurul atelier monetar de pe teritoriul Daciei regale (Tilișca). Ca urmare a bogatei activități desfășurată pe teren și a muncii de cabinet, a elaborat peste 150 de studii și articole pe care le-a publicat în diferite
Nicolae Lupu (istoric) () [Corola-website/Science/319261_a_320590]
-
o catedrală și o reședință mitropolitană în orașul Cernăuți. Satul este renumit și prin prezența aici a Piscului Berda, care este cel mai înalt loc nu doar de pe dealurile Hotinului, dar și din întreaga Câmpie a Europei de Est. Satul Ocna este renumit prin parcul său, fondat în anul 1860 și având o suprafață de 2.7 hectare. Aici sunt aclimatizate 28 tipuri de arbori printre care specii rare cum ar fi ginkgo biloba sau platanul. De asemenea, sunt trei stejari
Raionul Zastavna () [Corola-website/Science/315737_a_317066]