4,587 matches
-
inițial pentru a aștepta și a face joncțiunea cu armata prusacă, în martie. Cum Prusia a decis că nu este prudent să se implice, austriecii au abandonat ofensiva din regiunea boemă și au mutat trupele la sud. În orice caz, ofensiva austriacă a surprins armata franco-germană („Marea Armată din Germania”) dispersată în toată Germania de sud și centrală, iar comandantul armatei, mareșalul Berthier, a ordonat replierea, solicitând venirea grabnică a Împăratului de la Paris. Odată ajuns pe teatrul de operațiuni din Germania
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
principal, viceregele Eugène era învins într-o primă fază la Sacile de Arhiducele Ioan, pierzând Veneția și fiind nevoit să se replieze spre Verona. Cu toate acestea, cu ajutorul experimentaților generali MacDonald și Grenier, Eugène întoarce situația militară în favoarea sa, reluând ofensiva și învingând „Armata Austriei Interioare” a Arhiducelui Ioan și împingând-o înapoi până în Slovenia și apoi în Ungaria. Apoi, Eugène încearcă în van să instige o revoltă anti-austriacă în Ungaria, pentru ca apoi să se alăture armatei franceze principale din jurul Vienei
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
regele Jérôme al Westfaliei mențin sub control, chiar dacă precar, insurecțiile din Tirol, respectiv Saxonia. Atunci când Napoleon I, după ce ocupase în prealabil Viena, încearcă, la sfârșitul lui mai, să treacă Dunărea în dreptul localităților Aspern și Essling, arhiducele Carol trece imediat la ofensivă, atacând cu îndârjire și abilitate forțele franceze mult inferioare numeric. Deosebit de sângeroasă, Bătălia de la Aspern-Essling se încheie cu victoria austriecilor, care profită de debitul brusc sporit al Dunării, care rupe podurile construite de francezi și astfel îi împiedică pe aceștia
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
de francezi, lansând barje cu explozibil în aval și izolând astfel trupele franceze ce apucaseră să treacă fluviul de grosul armatei. Regrupați în jurul Vienei și pe insula Lobau, francezii primesc întăriri consistente și astfel, pe 4 iulie, lansează o nouă ofensivă, avându-l ca vârf de lance pe experimentatul Mareșal Masséna, care trece fluviul primul, cu puternicul său Corp de armată. Este urmat apoi de celelalte Corpuri de armată franceze și de Garda Imperială. Napoleon își dispune trupele pe un front
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
de celelalte Corpuri de armată franceze și de Garda Imperială. Napoleon își dispune trupele pe un front mai restrâns decât Arhiducele Carol, acesta din urmă repliindu-se spre localitatea Deutsch-Wagram, în spatele unei linii fortificate, pregătite anume pentru a contracara o ofensivă franceză. Bătălia de la Wagram durează două zile și este extrem de sângeroasă, rezultat al marii concentrații de artilerie. Pe 6 iulie, în ciuda unei contraofensive îndrăznețe, austriecii nu își coordonează suficient de bine atacurile și francezii reușesc mai întâi să le împingă
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
că avea să fie ultima bătălie care frânge dorința inamicului de a mai continua războiul. Austriecii, împinși înapoi în Boemia, sunt complet demoralizați și armata este într-o stare avansată de dezorganizare, nemaifiind capabilă să opună o rezistență suficientă în fața ofensivei franceze, astfel că austriecii semnează un armistițiu la Znaim. După încheierea armistițiului, o armată britanică de peste 40 000 de oameni reușește să debarce pe insula Walcheren, în Zeelanda. Cu toate acestea, britanicii, conduși de Lord Chatham, fratele mai mic al
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
Până la primul război mondial, armata română nu a mai avut alte acțiuni militare deosebite, cu excepția celor din cel de-al doilea Război Balcanic. Pe 27 august 1916, România a declarat război Germaniei și Austro-Ungariei, ca urmare a succesului inițial al "ofensivei Brusilov" (o mare ofensivă rusă împotriva armatelor Puterilor Centrale pe Frontul de Est). Românii au intrat cu armatele în Transilvania (atunci parte a Imperiului austro-ungar), împreună cu forțele ruse. Cu toate acestea, forțele germane de sub comanda generalului Erich von Falkenhayn au
Forțele Terestre Române () [Corola-website/Science/315713_a_317042]
-
armata română nu a mai avut alte acțiuni militare deosebite, cu excepția celor din cel de-al doilea Război Balcanic. Pe 27 august 1916, România a declarat război Germaniei și Austro-Ungariei, ca urmare a succesului inițial al "ofensivei Brusilov" (o mare ofensivă rusă împotriva armatelor Puterilor Centrale pe Frontul de Est). Românii au intrat cu armatele în Transilvania (atunci parte a Imperiului austro-ungar), împreună cu forțele ruse. Cu toate acestea, forțele germane de sub comanda generalului Erich von Falkenhayn au răspuns la atac, în
Forțele Terestre Române () [Corola-website/Science/315713_a_317042]
-
Puterilor Centrale pe Frontul de Est). Românii au intrat cu armatele în Transilvania (atunci parte a Imperiului austro-ungar), împreună cu forțele ruse. Cu toate acestea, forțele germane de sub comanda generalului Erich von Falkenhayn au răspuns la atac, în noiembrie 1916, oprind ofensiva trupelor române și ruse. Germanii au intrat adânc în România și au cucerit partea de sud a țării (Muntenia, inclusiv București) până la sfârșitul anului 1916. Forțele românești, condusă de către mareșalul Constantin Prezan, s-au retras în partea de nord-est a
Forțele Terestre Române () [Corola-website/Science/315713_a_317042]
-
forțată să semneze Tratatul de la București cu Germania. Mai târziu, în 1919, Germania a acceptat articolul 259 din Tratatul de la Versailles , prin care a renunțat la toate avantajele prevăzute de Tratatul de la București, în 1918. După finalizarea cu succes a ofensivei aliate de la Salonic împotriva Bulgariei, România a reintrat în război pe 10 noiembrie 1918, cu o zi înainte de terminarea acestuia în Occident. După ce generalul (mai târziu mareșalul) Ion Antonescu a preluat puterea, în septembrie 1940, România a aderat la Pactul
Forțele Terestre Române () [Corola-website/Science/315713_a_317042]
-
pe parcursul întregii lupte de la Stalingrad, între septembrie 1942 și februarie 1943, a depășit 200.000. În perioada aprilie-mai 1944 forțele române conduse de generalul Mihai Racoviță, împreună cu elemente ale armatei germane, au fost responsabile pentru apărarea nordului României în timpul primei ofensive sovietice Chișinău-Iași, și au luat parte la luptele din Târgu Frumos. La sfârșitul lunii august 1944, Armata Roșie a intrat în estul României. Pe 23 august 1944, regele Mihai I l-a demis și arestat pe mareșalul Antonescu și a
Forțele Terestre Române () [Corola-website/Science/315713_a_317042]
-
mondial cu circa șase luni. România a declarat război Germaniei naziste, prima și a patra armată luptând împotriva naziștilor. După eliminarea ultimelor resturi ale forțelor terestre germane din România, armata română a luat parte la Bătălia de la Budapesta și la Ofensiva Praga din mai 1945. Ocupația sovietică a României a dus la o reorganizare a Armatei române sub supravegherea Armatei Roșii. La început, elementele pro-germane au fost eliminate din Forțele Armate Române. În 1944-45, s-au format două divizii de voluntari
Forțele Terestre Române () [Corola-website/Science/315713_a_317042]
-
sovietizarea Armatei).. După ce Partidul Comunist Român a obținut controlul politic al țării, sovietizarea armatei a început sub supravegherea noului ministru al Apărării, Emil Bodnăraș. Acest lucru implica copierea modelului sovietic de organizare militară și politică, și schimbarea doctrinei militare de ofensivă și de apărare (în contextul din România, integrarea în sistemul strategic sovietic de la începutul Războiului Rece). În timpul anilor 1980, Forțele Terestre numărau 140.000 de persoane, din care două treimi erau rezerviști, iar țara a fost împărțită în trei mari
Forțele Terestre Române () [Corola-website/Science/315713_a_317042]
-
sistemul de transmisie al rotorului). Mai este cunoscut și sub denumirile HueyCobra sau Snake. Elicopterele Cobră ajunse în Vietnam nu au trebuit să aștepte mult pentru a le fi testate serios abilitățile. La sfârșitul lui ianuarie 1968, vietnameziii au lansat Ofensiva "Tet" în sud. Ea ar fi putut să aibă succes dacă nu ar fi existat elicopterele Cobră. Pe masura ce deplasarea elicopterelor Cobră a continuat, inițiativa luptelor a trecut de partea inamicului. Între timp, "USMC" avea nevoie de aparatele Cobră pentru misiunile
AH-1 Cobra () [Corola-website/Science/315839_a_317168]
-
britanice. Franklin D. Roosevelt, președintele SUA, avea să spună cu privire la declarația de război a Italiei: „"În a zecea zi a lunii iunie 1940, mâna care ținea un pumnal a lovit în spatele vecinului său."” În iunie 1940, după ce succesul inițial al ofensivei italiene inițiale în sudul Franței s-a transformat într-un impas, fiind oprită pe linia fortificată a „Alpilor”. Pe 25 iunie 1940, Franța a capitulat în fața Germaniei. Italia a ocupat câteva regiuni de-a lungul frontierei italo-franceze. În timpul luptelor din
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
divizii, iar infrastructura albaneză era insuficient dezvoltată, pregătirile pentru atac ar fi trebuit să dureze cel puțin luni. În ciuda acestor greutăți, ziua atacului a fost hotărâtă pentru 28 octombrie. La scurt timp după începerea luptelor, italienii au intrat în impas. Ofensiva inițială italiană a fost respinsă de greci, iar comandantul suprem elen, generalul Papagos, a reușit să asigure superioaritatea numerică în zona frontului până la mijlocul lunii noiembrie, mai înainte de lansarea contraofensivei, care avea să-i împingă pe italieni înapoi în Albania
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
Albania. Grecii erau cu toții pregătiți să lupte în munți, în vreme ce doar șase divizii italiene („Alpini”) erau instruite și echipate pentru războiul montan. Italienii au reușit să restabilească frontul doar atunci când au adus suficiente efective pentru a avea paritate cu elenii. „Ofensiva de primăvară” a italienilor din martie, prin care aceștia încercau să obțină inițiativa strategică mai înainte de intervenția germanilor, a avut rezultate îndoielnice. Armata italiană lupta încă în Albania împotriva grecilor și rezistenței albaneze, când Germania a atacat Grecia. Comandamentul elen
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
din rândurile fraților Macabei sau Hasmonei, sunt înmormântați la Akko -Ptolemaida. Se crede că ar fi vorba de Elazar ben Hashmonai, ginerele lui Matityahu, si de Ionatan Macabeul, cel ucis acolo de către Trifon. Ptolemaida a fost o dată și ținta unei ofensive a regelui evreu Alexander Ionatan Yanay, sprijinit de regina Cleopatra a III-a. Locuitorii au chemat atunci în ajutor pe ex-regele egiptean Ptolemeu al IX-lea care a invadat cu acest prilej Galileea și a cauzat mari distrugeri în regiune
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
Hempel și Aleksander Wat în Varșovia. Au primit ajutor de la Bolesław Wieniawa-Długoszowski, adjutantul mareșalului Piłsudski, atunci comandantul Divziei de cavalerie și șeful garnizoanei Varșovia. Acolo Broniewski a scris poemul "Rozmowa z Janem" (Conversația cu Jan). În 1939, în fața pericolului de ofensiva germană, Broniewski a publicat faimosul poem "Bagnet na broń" (Baionetă pe armă). În septembrie 1939 s-a încadrat în armată în calitate de voluntar. A plecat din Varșovia prin Lublin și Lviv în Tarnopol. Pe 12 septembrie a fost înscris la Centrul
Władysław Broniewski () [Corola-website/Science/316729_a_318058]
-
cucerească Constantinopolul. (Dar, în defileele din Albania, el cădea în mâna lui Theodor și murea într-o închisoare epirotă). Regența Constantinopolului trecea către soția sa, Yolanda și, la moartea acesteia (1219), coroana revenea fiului acesteia, Robert. Theodor lansa latinilor o ofensivă fastuoasă. El se întorcea contra regatuluzi latin din Thessalonic. (Conjunctura îi era foarte favorabilă, pentru că regatul al cărui fondator, Bonifaciu de Montferat, căzuse luptând contra bulgarilor, în 1207, era foarte slăbit de plecarea multor cavaleri în Occident și nu mai
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
pașul încrucișat înainte, flesă este interzisă la sabie. Fleșa care se termină cu corp la corp nu este interzisă la floretă sau la spadă, dar nu poate fi terminată printr-un șoc sau o busculadă. "Atacul" este definit ca „acțiunea ofensivă inițială, executată prin întinderea brațului și amenințarea continuă a suprafeței valabile a adversarului, precedând declanșarea fandării sau fleșei” (t.7 regulamentului pentru probe FIE). Acțiunea acesta conferă prioritatea la armele convenționale. "Riposta" este acțiunea ofensivă care urmează o paradă; "contrariposta
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
și albanezi, au luptat alături de turci pentru a rezista avansării austriecilor. Un masiv contra-atac otoman a urmat vara reușind să-i alunge pe austriecii la cetatea lor de la Niș, apoi la Belgrad, iar în final înapoi peste Dunăre în Austria. Ofensiva otomană a fost însoțită de represalii brutale și jefuiri, determinând mulți sârbi - inclusiv pe Arsenije al III-lea, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Sârbe - să fugă împreună cu austriecii. Acest eveniment a fost imortalizat în istoria sârbă drept "Velika Seoba" sau "Marea
Istoria pașalâcului Kosovo () [Corola-website/Science/315191_a_316520]
-
operațiuni militare începând cu 15 august 1916. Efectivele Corpului III Armată alături de efective din Divizia a 5-a și Regimentul 8 Infanterie (3 batalioane) - cu un total 3.000 de oameni, au format "Grupul Tabla Buții" care a intrat în ofensivă spre Țara Bârsei și Brașov. În timpul contraofensivei Puterilor Centrale Tabla Buții a avut o importanță strategică mai mică decât Predealul, germanii alegând să dea în acest loc o lovitură secundară, menită să fixeze pe teren trupele românești. În luna noiembrie
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
decât Predealul, germanii alegând să dea în acest loc o lovitură secundară, menită să fixeze pe teren trupele românești. În luna noiembrie 1916 au continuat duelurile de artilerie și angajamente minore de patrule și avanposturi, într-un context în care ofensiva Corpului 39 german a fost oprită. Soldații români s-au menținut - în mare, pe aliniamentele inițiale de la Tabla Buții până la retragerea generală a armatei române spre est de după 21 noiembrie/4 decembrie 1916, ca o consecință a Bătăliei de pe Neajlov-Argeș
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
între bizantini, apuseni și turci. Cucerirea Constantinopol-ului de către cruciații apuseni a împărțit imperiul în patru state: Imperiul bizantin de Niceea, Imperiul latin din Orient, Imperiul Bizantin de Trebizonda și Despotatul de Epir. Dinaștii din familia Lascaris de la Niceea au reluat ofensiva împotriva trădătorilor creștini apuseni, iar Mihail al VIII-lea Paleolog a recucerit Constantinopol-ul, în 1261. Dar războiul împotriva apusenilor, care se mențineau în Pelopones, a trebuit să se redirecționeze spre Asia Mică, pe cale să cadă în mâinile turcilor. Situația economică
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]