3,774 matches
-
întărit în această așteptare. Existența mea, pragurile și răspântiile venite din copilărie, frica și energia ei, detenția tatălui, teama de risipire și ratare, atacul agresiv al nimicului... suferință și bolile celor dragi... bătrânețea atotcuceritoare, toate se întâlnesc în acest film. Pândit de propria lașitate, fascinat de descoperirea înțelesului trecerii, puternic, fragil, senin, căutător de neliniște... Amintirile se mărturisesc... Cu sufletul sfințit de dragoste vorbesc despre vină, pierdere, umiliță... Acolo, la Muntele Athos, respirația a devenit publică, obiectivă și s-a întâlnit
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nocivă, a efectelor în mai toate compartimentele vieții. Nici perimetrul artei monumentale nu e scutit definitiv de noxele comuniste. Dacă pictura, care și în comunism cu excepțiile ei reprobabile s-a ținut oarecum departe de ingerințele propagandei, nu mai este pîndită acum de jalnicele derapări, sculptura destinată forului încă este contaminată de trecut. Ca și în epoca depășită, veleitarii și interesații merg tandru, mînă în mînă, nas în nas, cu forțele de iz naționalist, urmărind, cu negustorească rapacitate, profituri propagandistice și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
obișnuite; rezultă o pierdere a stăpînirii de sine, remarcă subtilii analiști, un sentiment de panică suscitat de cea mai mică situație neprevăzută și o frică obsesională de străin, considerat "agent al violenței". La noi? Să fim, deocamdată, liniștiți: nu ne pîndește încă această psihoză a super-civilizației. Să ne cultivăm, pînă una-alta, cît mai înțelept posibil, unversul nostru lăuntric, atît de agresat de celelalte universuri, ale semenilor noștri. Picasso, invitat la o acțiune de binefacere. Se sugerează/solicită fiecărui participant suma
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fapt, aceiași compatrioți care ar putea avea capitalism (fie și decăzut) chiar aici, acasă, dacă nu i s-ar opune (mișel-prostește) prin vot. Păi, costurile pentru întreținerea progeniturii n-ar fi astfel mai mici? Un an electoral în care ne pîndește o mare primejdie. Accederea "marii coaliții roșii" (diagnostic Patapievici) la putere ne-ar arunca iarăși în brațele unui Răsărit pe care îl cunoaștem prea bine. Și asta, acum, într-un moment fast al istoriei postbelice, cînd Occidentul nu doar cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
simt oare junii de azi o frustrare? Nici vorbă. Boema lor e una a navigării interesat-dezinvolte pe talazurile agitate dar sclipitoare ale vieții libere în care trăiesc. Nouă, celor din hîrșita și supravegheata boemă de ieri, acești alți boemi, deși pîndiți de fadoare, ne par teribil de interesanți în ingenuitatea lor sobră și eficace. Două lumi. P.S. Dacă totuși vreunul din "boemii" cu mail de azi e curios să știe cum arăta boema de ieri, îi recomand pe ultimul ei mohican
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Apropo de cei care vin din urmă. Chiar dacă unii fete, băieți aderă la stilul nucă de cocos, o fac, sînt convins, din aliniere distrată la moda zilei. E adevărat, n-am surprins încă la nici unul din ei că ar fi pîndiți de morbul "ereditar" al lecturii, dar dialogurile cu acești căutători (și aflători) de nemaivăzut/ nemaifăcut sînt de-a dreptul fascinante. Prin plasarea lor în zona forărilor, adesea șocant-insolite. Nuca lor de cocos e plină de nutritivele sucuri primordiale. Cînd mi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
puține șanse să-și mai revină, nu mi-am putut reprima resuscitarea unei amintiri de un comic retro. Defel comic atunci, în îndepărtații ani. Era unu' Fișel, de-o vîrstă cu mine, cam șaisprezece ani, cu care "definitivasem" un scenariu: pîndeam cînd unul intra într-o prăvălie și celălalt, fulgerător, îi ardea, de la spate, una peste ceafă, după care o rupea la fugă. Dacă aș fi extremist ceea ce e de-a dreptul imposibil aș marșa cumva pe rîca interetnică, sugînd din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fericită trebuie să fie o astfel de ființă, netrebuind să facă cu ochiul nimănui! Nici măcar soțului. Parteneriatul mai mult sau mai puțin tacit SUA-Rusia e o ochiadă mai mult sau mai puțin perfectă. Mai mult, pentru că același pericol terorismul îi pîndește în aceeași măsură pe amîndoi coloșii. Mai puțin, pentru că decalajele dintre ei sînt de sistem unul impus demult ca lider capitalist incontestabil, celălalt zbătîndu-se încă să iasă dintr-un comunism pernicios și, iată, atît de remanent (asistență nucleară către Iran
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de institut) știe/ simte că doar cu bruma lui de artă nu-și poate ostoi poftele lui prealumești. Și-atunci își caută coridoare unde ar putea evolua profitabil. Dacă a păstrat (din tată-n fiu) și instinctul adaptării, atunci va pîndi momentul cînd ai lui au nevoie de tovarăși de drum dintre... făuritorii de frumos și își va pune harurile, gospodărește, în serviciul cerut. Va deveni, pur și simplu, tipicul artist-activist de partid, înregimentat pînă-n măduva oaselor, ciupind gras din surse
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acum bătrînilor. Aici excelența scenariului, regiei: cu un leitmotiv obsesiv: apa. Amîndoi soții se dedau cînd logodnici, cînd ramoliți plăcerilor apei. Apa, nu-i așa? ca baie amniotică primordială, în stare să-i umple de plăcere, dar a-i și pîndi cu primejdii imprevizibile. Marea, heleșteul, ploaia, umbrela, robinetul. Imperiul apei. În care cei doi își consumă de fapt viața. Ieșind din cînd în cînd la suprafață, dar ce suprafață! și dînd cărți, gîndind unic, oferindu-se ca nestemată comoară celorlalți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
artelor: pe cîmpii mîngîiate de alizeu, în zăvoaie, lîngă șuvița unui pîrîu. Dar și în locante, în dumbravă, grațiile artelor își dau mîna în dans, bucurîndu-se de viață. În tufișuri stau pani ochioși, care beau vin din pocale aurite și pîndesc pofticioși... Edenul e însă Eden. Întîlnirea artelor dincoace e o accepțiune pe cît de pretențioasă, pe atît de specioasă, de înșelătoare. Asistînd la întîlnirea artelor, sîntem frapați de ingeniozitatea cu care artele au fost chemate și confruntate, dezbrăcate și reîmbrăcate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tine...!, e scrisă, sigur, de Dürrenmatt. Referințe critice Măștile absurdului În Regulamentul de bloc, același joc de planuri, cu acea glisare a firescului în absurd care e una din iscusințele de tehnică dramatică ale lui Constantin Popa. În cotloanele diurnului pîndesc, beckettian (filiație la care autorul ține), umbre amenințătoare, sub anodinul părelnic sălășluiește neobișnuitul, realul filtrîndu-se în alegoric. Strategi aparte pe care dramaturgul o aplică este aceea că întîmplările, mărunte dar cu tîlc, ce se petrec nu dau în vileag chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
învățat încă să spună da și nu... Groparul: Ehe, fugarule dragă, cuvintele astea sînt prea mari pentru gura noastră... Pentru că în spatele fiecărui da stă ascuns o jumătate, sau chiar un nu întreg... Și cu nu-ul se-ntîmplă la fel... este pîndit de un oarecare da... Octav: Bine, și-atunci? Groparul: Și-atunci, prietene, lasă întrebările să alunece între două răspunsuri... măcar! Octav: Nu, Socrate, asta-i o șmecherie soioasă și atât. Lunecarea asta "necesară" aruncă în aer toate certitudinile! Groparul: Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
părințelul! Nu te-a iertat că te-ai jucat de-a parastasul! Groparul: Da... Numai că mi-a făcut un bine. Octav: Adică iar l-ai păcălit... Groparul: Păi da... mă cam plictisisem cu îngropatul... cum s-ar spune, mă pîndea rutina... aceleași frînghii... același capac bătut în cuie... aruncatul țărînii... începusem să nu mai am nici o emoție... nici un gînd mai nou... Octav: Plafonarea... Groparul: Da... La dezhumări e cu totul altceva... e mai multă seriozitate... fără lacrimi, fără disperări... doar
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
8. Timpul exploziv este timpul actelor de creație. Am dat această tipologie pentru că, după câte cunosc, ea este cea mai elaborată până în prezent. La nivelul ei reies clar posibilitățile unei asemenea analize, cât și dificultățile și capcanele de care este pândită. Din acest punct de vedere este util un scurt comentariu în legătură cu această tentativă. În primul rând, din perspectiva metodei utilizate în elaborarea ei, Gurvitch folosește o metodă mixtă: analiza sociologică a proceselor obiective combinată cu analiza fenomenologică a trăirilor subiective
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
drept capătul de sus al lumii și al societății, cel care, în continuitate cu ele, le dă nu numai legitimitate, ci și statut de scenă unde se joacă viața spirituală în întregul ei. Orice societate tradițională sau religioasă poate fi pîndită de această ambiguitate. Faptul că o societate se gîndește pe sine ca o aplicație a legii divine e însoțit din umbră de ispita ca acea societate să se considere chiar realizarea deplină a ordinii cerești. Este societatea doar un mediu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
a durerii sau a lipsei de plăcere, tratate în mod diferit. Farmacoterapie și terapiile comportamentale și cognitive Disfuncțiile erectile (DE) constituie subiecte de interes în mod special pentru laboratoare și, de câțiva ani, constituie ținta cercetătorilor din domeniul biologiei care pândesc noile medicamente cum ar fi sildenafil, tadalafil, etc., care încearcă să ofere o erecție perfectă. Pacienții aleg adesea calea cea mai simplă și mai eficientă. Din această cauză, terapiile cognitiv-comportamentale sunt abordate ca o a doua intenție. Analiza funcțională a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
stare, fără amintirea / a ceea ce a fost / prezentul, adică acum, când rupi vrejurile uscate de iederă; / iarba-ncolțită-ntre pietre / pentru că ea nu mai are puterea să nască personajele / ca pe vremuri / lumea mărită și ipocrită / a biografiei tale.../ și-atunci te pândește; așteaptă momentul prielnic / când toate se închid... și sensurile ideale - / și ușa, da, ușa!... / tot ce ai trăit provizoriu, ca să trăiești pe îndelete acum” (Viciul poeziei pure 2). Vehemența tonului, discreditarea obstinată a conceptelor și persistența fantasmelor paterne o apropie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290292_a_291621]
-
Brătianu Luni, în ședința comitetului executiv s-a pronunțat împotriva mea o excludere, pentru că am îndrăznit să scriu că atitudinea noastră prezentă nu poate duce la o acțiune de învrăjbire națională. [...] Este patriotică această atitudine de a rămâne în umbră pândind cu neîncredere și ură greutățile posibile ale viitorului? Un partid de ordine și guvernământ poate duce o luptă cât de îndârjită împotriva altui partid, împotriva oricărui guvern, el nu poate însă dușmăni sau bănui pe regele României. Trebuie să spulberăm
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
care au ridicat un zid între rege și țară. Nu de acum, ci de doi ani am făcut să se audă un strigăt de prevestire. El nu a fost ascultat. Acum târgul s-a încheiat între guvern și misiții care pândesc la ușile dosnice; el s-a încheiat primejduind existența, însăși a țării și a monarhiei. Dar acest guvern s-a făcut, în același timp, slugă plecată străinilor pe care i-a ademenit, făgăduindu-le afaceri și câștiguri. De aceea, el
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
sau, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, avea să ne citească, aducându-și lampa cu abajur turcoaz, câteva pagini din Daudet sau din Jules Verne, care însoțeau adesea lungile noastre seri de vară? Fără să ne-o mărturisim, îi pândeam primul cuvânt, intonația. În așteptarea noastră - așteptarea spectatorului în fața unui dansator pe sârmă - se îmbina o curiozitate destul de crudă cu o vagă stânjeneală. Aveam impresia că o încolțim pe femeia singură din fața noastră. Cu toate acestea, nici nu părea să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Între timp, poetul s-a întors spre Sena și a întins mâna arătând spre malul opus Domul Invalizilor. Discursul său rimat ajungea la un punct foarte dureros al trecutului franco-rus: Napoleon, Moscova în flăcări, Berezina... Alarmați, mușcându-ne buzele, îi pândeam vocea în locul tuturor riscurilor. Chipul Țarului s-a întunecat. Alexandra și-a plecat ochii. N-ar fi fost mai bine să îl treacă sub tăcere, să procedeze ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic și de la Petru cel Mare să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
că întâmplarea petrecută în nisipurile Asiei Centrale marcase pentru totdeauna, într-un mod misterios și foarte intim, istoria familiei noastre. Am remarcat și că nu o povesteau niciodată când fiul Charlottei, unchiul Serghei, se afla printre musafiri. De fapt, dacă pândeam confidențele acelea nocturne, era mai ales pentru a explora trecutul franțuzesc al bunicii. Latura rusească a vieții ei mă interesa mai puțin. Eram asemenea unui cercetător care, examinând un meteorit, este atras, mai presus de orice, de mici cristale strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care să corespundă întotdeauna, în toate contextele. Cu atat mai puțin pot fi echivalate construcțiile gramaticale 47. Traducătorul evita astfel de greșeli dacă ține seama că „nu două coduri se substituie prin traducere, ci două mesaje”48. Și aici însă pândește capcană unor interpretări subiective: traducătorul care caută să redea ideea generală a unui text după principiul „ce ar fi spus aici autorul dacă s-ar fi exprimat în limba în care traduc eu” și, în plus, mai caută și să
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
frazeologia găunoasă, vorbea despre munca disciplinată, perseverentă, despre servirea cu credință a cauzei. Începând cu 5 septembrie, intrarea trupelor armatei ungare în localitățile locuite de maghiari era primită cu manifestări de bucurie de nedescris. Peste tot, oameni îmbrăcați de sărbătoare pândeau ceasuri întregi (sau chiar dimineți și după-amiezi întregi) apariția, la marginea comunei, a primului cercetaș colbuit, călare pe motocicletă sau bicicletă. "Praful de pe el l-am absorbit cu toții, nu eu, toți - bărbați, copii - toată lumea care putea îmbrățișa un soldat îl
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]