8,628 matches
-
de vise Și mă simt făr’ de valoare - Un actor de prin culise. Sătul în plin mi-s iar de toate Golul sufletului doare, Dar e o zi și mâine poate ... Unii se nasc și-un altul moare. ( Autor : subsemnatul ) ****************************** Pășind pe culoarul secției de ortopedie, mă gândeam la tunelul acela prin care ar fi trebuit să trec. Ce-aș fi găsit oare la capătul acestuia ? Neîndoielnic, LUMEA DE DINCOLO, un univers pur spiritual, în care vom ajunge cu toții atunci când ne
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378593_a_379922]
-
din icoană. Mantia ierarhului, spre care se îndreptau cu mare drag și respect toate privirile pe măsură ce acesta înainta prin mulțime, era de culoare albastră, iar potcapul de culoare neagră. Pe piept purta sfânta Cruce cerută de rangul său ierarhic. El pășea încet, cu pași rari, pe aleea de trupuri, ce se desfăcea pe lângă altarul de vară realizat în chip de tribună bogat ornată pentru sărbătoare, până la biserica veche, proaspăt renovată, curățită și văruită, privind mulțimea cu ochii săi blânzi, senini, binecuvântând
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
risc, iar Sf. Isaac Sirul avertizează: „Să nu-ți îngrămădești flacără în sânul tău fără necazuri mai puternice ale trupului tău“; iar altundeva: „Când afli deci pace neschimbată în calea ta, teme-te, pentru că ești departe de cărarea pe care pășesc picioarele obosite ale sfinților“. Simbolul suferinței este semnul prin excelență care definește pe omul iertător, omul răbdător, omul iubirii depline, omul jertfelnic. Un astfel de om era Părintele Paisie Olaru de la Sihla, care în ultimii cinci ani din viață a
NU EXISTĂ DESĂVÂRŞIRE, FĂRĂ SUFERINŢĂ! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378859_a_380188]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > CINE SUNT MONAHII? Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 2017 din 09 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Odată ajunși la mănăstire, în toiul nopții, în liniștea și lumina stelelor, în simfonia greierilor, pășim într-o altă lume, o lume a sacrului, a rugăciunii, a ascultării, a cugetării smerite, a închinării în duh și adevăr, a permanentei laude a lui Dumnezeu. Aici timpul și spațiu funcționează după legile divine, care din fericire, nu seamănă
CINE SUNT MONAHII? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378864_a_380193]
-
drumeții împreună cu călugării, am ascultat cu bucurie murmurul izvoarelor, am cunoscut frământările și ostenelile lor, am băut din “apa vie” a ortodoxiei, m-am hrănit cu hrană duhovnicească, m-am odihnit cu povățuirile și învățăturile lor despre viața duhovnicească, am pășit împreună cu ei pe drumul vieții veșnice. Clopoțel și toacă E ora 08.00. Bate toaca. Monahii rânduiți pentru slujbele bisericești merg la biserică. Începe Utrenia și se continuă cu Sfânta Liturghie. Fiecare zi și orice lucrare, orice ascultare începe cu
CINE SUNT MONAHII? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378864_a_380193]
-
Din ceața se-arată alți lupi, în haită mare, Flămânzi și fără milă mi-atacă gândul bun, Devin pradă ușoară pe propria-mi cărare, Căci toți mă sfătuiesc fărădelegi s-adun. Mi-ai spus de-atâtea ori pe unde să pășesc, Dar ochii sunt închiși, urechile astupate Mesaje de la Îngeri cu greu mai deslușesc, Am aripile frânte, să zbor nu se mai poate. Nu voi pleca acum fără să-mi dai răspuns, Te rog cu umilință, dă-mi sfântă îndrumare, Simt
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Din ceața se-arată alți lupi, în haită mare,Flămânzi și fără milă mi-atacă gândul bun,Devin pradă ușoară pe propria-mi cărare,Căci toți mă sfătuiesc fărădelegi s-adun.Mi-ai spus de-atâtea ori pe unde să pășesc,Dar ochii sunt închiși, urechile astupateMesaje de la Îngeri cu greu mai deslușesc,Am aripile frânte, să zbor nu se mai poate.Nu voi pleca acum fără să-mi dai răspuns,Te rog cu umilință, dă-mi sfântă îndrumare,Simt că
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
LUMEA DIN COCON, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2334 din 22 mai 2017. Pe boltă se arată noi stoluri de cocori Ce și-au purtat prin neguri o unică iubire, Înlănțuiți se-așează la cuibul lor din flori Pășind nedespărțiți, prin ploi, spre fericire. Privindu-le iubirea, un gând ce l-am uitat Poartă pe-a aripa udă extazul nenăscut, Își slobozește vrerea și-un reținut oftat Chemând o primăvară cu pasul de-nceput. Te chem fără cuvinte la
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Din ceața se-arată alți lupi, în haită mare, Flămânzi și fără milă mi-atacă gândul bun, Devin pradă ușoară pe propria-mi cărare, Căci toți mă sfătuiesc fărădelegi s-adun. Mi-ai spus de-atâtea ori pe unde să pășesc, Dar ochii sunt închiși și urechile astupate Mesaje de la Îngeri cu greu mai deslușesc, Am aripile frânte, să zbor nu se mai poate. Nu voi pleca acum fără să-mi dai răspuns, Te rog cu umilință, dă-mi sfântă îndrumare
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Din ceața se-arată alți lupi, în haită mare,Flămânzi și fără milă mi-atacă gândul bun,Devin pradă ușoară pe propria-mi cărare,Căci toți mă sfătuiesc fărădelegi s-adun.Mi-ai spus de-atâtea ori pe unde să pășesc,Dar ochii sunt închiși și urechile astupateMesaje de la Îngeri cu greu mai deslușesc,Am aripile frânte, să zbor nu se mai poate.Nu voi pleca acum fără să-mi dai răspuns,Te rog cu umilință, dă-mi sfântă îndrumare,Simt
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Și totuși există iubire! Veniți! Privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit. ............................... Cine sunt și de ce cânt? Sunt un frate tânăr, care crede în dreptate, Și în ochi am o scânteie... Pocnind din bici, pe lângă boi, Pe verdea margine de șanț, Pășeam atent să nu mă sfarm. Eu cred că veșnicia s-a născut la sat. -Țăran român, Măria Ta, Să nu lași câmpul tău să moară! -Ogorul meu și mândra mea Doar Dumnezeu le poate lua. Dar eu știu că nu
PARTEA I de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378948_a_380277]
-
aripa de vultur, ori tril de ciocârlie, între nadir și ceruri, mirifică octavă? Ar fi să-ncep cu mine, să-nvăț blândețea ierbii, să împrumut clipirea din picurii de rouă îngemănând ca brazii și-n coarnele lor cerbii, lumina dimineții pășind pe calea nouă. Smerit pleca-voi fruntea altarelor din luturi cătând adânc tăcerea în mii de morți sădită, odihna lor în floare și vise'n zbor de fluturi voi regăsi iar soarta mea fi-va mântuită. *** Volumul-manuscris "100 de gânduri
PE CINE POT SĂ MÂNTUI? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378962_a_380291]
-
nu poți să rupi petala unei flori fără să deranjezi undeva o stea... AȘTEAPTĂ, NU PLECA Desigur, iubirea există, cu sau fără titlu de împrumut, iris pierdut prin culorile Paradisului - gând între cer și pământ -, fiorul de viață chiar dacă ai pășit, de-atâtea ori, pe cablul perfect întins peste Poarta Cerului, acolo unde clipele par veșnicii, acolo unde timpul e suspendat într-o lacrimă. Oriunde ai fi, oriunde ai merge, oriunde ai căuta, așteaptă, nu pleca, citește în ochii mei tot
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
în nicio oglindă n-o voi putea privi. Un regret intens străbate ultimele acorduri ale cântecului, ce copleșesc spațiul camerei, umplându-l, Arirang, Arirang, Arariyo... După rugăciune, închid ochii, în surdină, sunetele lente își continuă ritmul interior la marginea lumii. Pășind în tărâmul viselor, o adiere de mătase și-o strângere delicată a mâinii. CA FLOAREA DE CIREȘ ÎN LUNĂ PLINĂ Lumina s-a născut, în templul liniștii, din pântecul Mamei Divine... Viața înseamnă destin în acea bulă de aer numită
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
tu! Dincolo de vânt nu este niciun vânt, dincolo de cântec nu este niciun cântec, dincolo de vis nu este niciun vis, dincolo de spațiu nu este niciun spațiu, spațiul, chiar dacă de necucerit, uneori e vântul, uneori e cântecul, uneori e visul în care pășim nedumeriți. Simți cum punctele îngreunează spațiile dintre noi? Cândva, un punct înnegrit te-ndurera atât de mult. Mărește la infinit punctul acela și vei vedea ce înseamnă - un punct abisal -, un punct legat de un altul, construit în spirala când
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
fără bariere, ca-n dansul cocorilor cu aripile larg deschise, te-arunci printre astre. Totul e posibil, lumea din noi și lumea de-acolo sunt, parcă, una și-aceeași. Departe, inima îți fuge să mă cuprindă. Dincolo de visul tău ai pășit să mă găsești, văluri palide îți bântuie teama, Dând deoparte ramurile înflorite de prun, intri în grădina mea, Odată cu ultima speranță, ca bambusul înălțat spre cer, între tăcere și sunet apare mireasma prezenței mele. Un murmur dulce plutește, între noi
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
Ediția nr. 1967 din 20 mai 2016 Toate Articolele Autorului De mult, prognoza meteo-ntre noi Nu mai anunță veri zâmbind sub soare! Pierduți prin enigmaticele ploi, Teamă ne-ar fi de-un răsărit ce doare. Sub stropi de nostalgie-atent pășim, Ca nu cumva să le-ntinăm cărarea, Șuvoiul de speranțe-l răvășim - Din lacrimă s-a întrupat trădarea. Cum poate, din seninul ireal, Subit să se înfrupte o tornadă? Căci până și tărâmul boreal Poate servi ca dulce promenadă! Unde
ENIGMATICELE PLOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379032_a_380361]
-
să-și ia o cafea, timp în care s-a infiltrat în batantă o persoană care a luat-o în stăpânire și se-nvârte de-un sfert de oră cu ea... Nu-l mai ascult. Fac drumul iar către intrare. Pășesc și mai înfipt decât prima oară, dar nu mă ia nimeni în seamă. Ba, parcă aud un glas baritonal: -E tot ăla care-a încercat marea cu sarea... Îl detest nu că mă persiflează, ci c-așteaptă de la mine, de la
LA BANCĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379022_a_380351]
-
emblematicul eu fără teama de neîncredere în sine, câtă vreme argumentele necesare există până și la o simplă „Atingere”: „Dantela bisericii/ trebuie privită/ din toate unghiurile/ și admirată/ de către toate simțurile./ În biserică ar trebui/ Să intrăm desculți/ și să pășim șoptit.../ Icoanele mă privesc/ și-mi zâmbesc tăcute./ Doar clopotul cântă./ Cântă ce eu nu pot exprima/ prin privire, vorbe...,/ nici măcar prin lacrimi./ Mă uit printr-o cruce la viitor/ și observ:/ acesta se împarte/ în patru./ Știu, este păcat
DANIEL MARIAN DESPRE LĂCRIMIOARA IVA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379068_a_380397]
-
cu jocuri, festinuri și costume, transformând, treptat, celebrarea într-un spectru al superstițiilor cu componente socială și economică pronunțate. Până în anul 1800, au fost folosite ca simboluri pentru Halloween, cartoful, sfecla, napul, mărul etc., când mai multe valuri de imigranți pășesc pe pământul american, aceștia își dau rapid seama că dovlecii erau mai ușor de întrebuințat și de prelucrat, adoptându-i ca simbol în defavoarea napilor. S-a născut Jack o’Lantern, “dovleacul luminat” și sculptat în fel și fel de chipuri
EU NU SĂRBĂTORESC HALLOWEEN! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379078_a_380407]
-
dăm la orbi vedere și la săraci dreptate. De-ți este fața pală, ori neagră, arămie Ți-e inima același izvor de bucurie. Tu ești cea mai frumoasă și sfântă-ntre femei Tu ești la turma maică, ciopoarelor de miei. Pășești pe calea dreaptă și duci pân’ la izvor Doar turma cea aleasă de Marele Păstor. Frumoși îți sânt obrajii sclipind între cercei La gât mărgăritare de-argint și clopoței. La cina cea de taină, cu Mirele la masă Tu ești
CÂNTAREA CÂNTẰRILOR CAP. I – IUBIREA ÎNTRE MIRE ŞI MIREASĂ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379135_a_380464]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > APOCALIPSĂ Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2065 din 26 august 2016 Toate Articolele Autorului Ne-a înghețat privirea spre-nainte Sau ne e frică să privim `napoi. Înconjurați de false jurăminte, Pășim, damnați, pe drumul cu strigoi. Ne plictisim, vremelnic, și de aer. Exonerați de veștede poveri, Perpetuăm cu-același pașnic vaier, Un anotimp de groază și dureri. Ne-ncătușează demonii din minte: Mânia, ura, răutatea-n van. Of, dacă-am ști
APOCALIPSĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379153_a_380482]
-
clipă, transformând dragostea față de Adina într-una adolescentină. - Mă iubești ? Glasul ei de lebădă îmi mângâia auzul, făcându-mă să mă simt în al nouălea cer. - La nebunie, scumpa mea ! La nebuni e ... - La nebunie, scumpul meu ! La nebuni e... Pășeam pe aleea parcului, neobservând că în spatele nostru, la vreo douăzeci de metri, un bărbat trecut de prima tinerețe, încruntat , cu fața ciupită de vărsat și cu ochii îngustați, aflat mereu în umbra vreunui copac, ne urmărea cu pași de felină
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
Principele. Mai jos se enunță, în stilul plasticizat și plin de adevăr: „La 18 ianuarie 2015 s-au împlinit 25 de ani de la venirea în România a Principesei Moștenitoare la 18 ianuarie 1990 - primul membru al Familiei Regale care a pășit în țară după plecarea Majestății Sale. 25 de ani în care societatea românească și-a definit o admirabilă încredere, un profund respect, afecțiune și mândrie față de Coroana română. Acest fenomen, binefăcător statorniciei naționale s-a intensificat de 14 ani încoace
„REGALITATEA, ASTĂZI”, ILUSTRAŢII ÎN CUVINTE, ALE ASR PRINCIPELUI RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379708_a_381037]
-
așezasem pe o bancă, să derulez filmul întâlnirii cu totul insolite. Și, în fumul unei țigarete aprinse, realizai că Ea îmi răsărise înainte ca din pământ, discrepantă prin mișcări și strai, în omenirea mișunând iute-iute încolo și-ncoace pe lângă noi. Pășea parcă imponderabil pe minunatele-i picioare lungi, unduind poalele unei rochii ivorii de mătase. Purta, pe căldura aceea de iulie-mușcător, mănuși albe până spre coate. Sub brațul stâng strângea grațios o poșetă-plic albă precum mănușile și pantofii. Ca orice bărbat
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]