3,749 matches
-
Uneori, pot să merg o zi Întreagă fără să Întâlnesc o singură persoană supraponderală. Prin contrast, În America ai impresia că toată lumea este cu mult peste greutatea normală și, chiar mai șocant, par să nu știe sau să nu le pese de felul În care arată. În Europa, văd bărbați și femei zăbovind la masă cu orele În restaurante și cafenele la stradă. Cu toate că nu e nimic deosebit În asta, ce este straniu Îmi pare să Îi văd În aceste localuri
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
moleșeală. Dar zbaterile lui sînt în deșert. Cine să-l înțeleagă? Licheaua, mediocrul, duduia hormonală? "Omul nou", multiplicat în puzderie de exemplare? În această "brambureală" dibaci întreținută, șarlatanii se chivernisesc pe rupte, se încotroțopenesc, își fac mendrele fără să le pese. Nu rareori, cu binecuvîntarea onctuoasă a unor clerici care nu și-au mărturisit toate păcatele. Demagogie, corupție, nevoi. În neștiința lor, de care ți-e și milă, în cecitatea lor, de care ți-e și silă, "inocenții" care, prin votul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
înviat după trecerea celor trei zile și după plecarea ostașilor, învierea ar fi putut fi pusă la îndoială. De aceea a și îngăduit să se pecetluiască mormântul așa cum voiau și să pună de pază și ostași. Și nu le-a păsat arhiereilor și fariseilor că fac asta sâmbăta, că lucrează; ei aveau ochii îndreptați numai într-o singură parte: să-și împlinească răutatea lor. Nădăjduiau că prin asta vor birui. Dar fapta aceasta a lor era semnul celei mai mari nechibzuințe
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Paști. Tot din lucrarea lui Mihai Lupescu vom mai pomeni câteva bucate „țărănești“: plachiile (cuvântul, ca și preparatul originar, ne-au venit de la greci), adică mâncăruri scăzute (ca stufatul), de dulce ori de post, dar musai cu orez, crupe sau păsat („pilaful e o plachie făcută numai din orez“); mai cunoșteau (de la turci) românii și iahniile, preparate „din carne, pește ori legume, mai ales ceapă multă“. Ambele au ajuns pe mesele țăranilor grație influenței bucătăriei târgovețe - cum o numește Radu Anton
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
toate celelalte arte, a slăbit, s-a clătinat, s-a rarefiat până la a cădea în ignoranță. Bineînțeles că în aceste regiuni oamenii mâncau: fiertură de cereale pentru cei săraci, carne friptă pentru bogați. Dar, din câte se știe, nu le păsa de ceea ce mâncau. Să te hrănești nu mai era decât o necesitate, cum ar fi să dormi sau să transpiri.“ Barbarii care au distrus Imperiul Roman de Apus nu erau în nici un caz gurmanzi; Cornelius Tacit descrie, în Despre originea
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de fierbințeala suferinței și înghețați sufletește de răceala singurătății, unii semeni de-ai noștri se sting singuri și îndurerați, fără să aibă parte de mângâierea unei mâini și de glasul sau de prezența tăcută a unui om căruia să-i pese. De aceea suntem și trupești și duhovnicești, ca nu doar să ajutăm fizic pe cineva, ci să-l și mângâiem la vreme de boală, încercare și necaz. Pe patul de suferință, creștinul și orice ins, în general, are trebuință mai
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
și contribui deplin și egal la viața și cultura comunității respective. O societate incluzivă este aceea În care diferența este receptată și valorizată și În care discriminarea și prejudecățile sunt combătute activ, prin politici și practici adecvate. Ajunge să ți pese de cineva, care face practic parte din viața ta, pentru că așa simți, chiar dacă rațional ai putea considera, eventual, că nu merită, nu trebuie, nu se cuvine. Incluziunea școlară/educațională/socială este o soluție la excluderea școlară/educațională și socială. Incluziunea
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Miodrag CIURUŞCHIN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2139]
-
Paris... Câțiva ani mai târziu, aveam să aflăm adevărata cronologie a acelei vizite auguste: Nicolae și Alexandra veniseră nu în primăvara lui 1910, după potop, ci în octombrie 1896, adică mult înainte de renașterea Atlantidei noastre franceze. Însă prea puțin ne păsa de logica aceasta reală. Pentru noi conta doar cronologia lungilor istorisiri ale bunicii: într-o zi, în vremurile lor legendare, Parisul se ivea din apă, soarele strălucea și, în același moment, auzeam strigătul încă îndepărtat al trenului imperial. Acea ordine
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu clădiri mari în stil stalinist, întruchipa puterea imperiului. O gigantică hidrocentrală în aval, un metrou în construcție, un enorm port fluvial acreditau în ochii tuturor imaginea compatriotului nostru - învingând forțele naturii, trăind în numele unui viitor luminos, fără să-i pese deloc, în efortul lui dinamic, de ridicolele vestigii ale trecutului. În plus, orașul nostru, din cauza uzinelor lui, era interzis străinilor... Da, era un oraș în care se simțea foarte puternic pulsul imperiului. Ritmul lui, de îndată ce ne reîntorceam, începea să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
informații când din cufărul siberian, când din amintirile ei din copilărie. Multe dintre istorisirile ei evocau o perioadă mai veche, fiind povestite de unchiul ei sau de Albertine, care, la rândul lor, le moșteniseră de la părinți. Dar nouă puțin ne păsa de cronologia exactă! Timpul Atlantidei nu cunoștea decât minunata simultaneitate a prezentului. Baritonul vibrant din Faust umplea sala: „Lasă-mă, lasă-mă să-ți admir chipul...”, lustra cădea, leoaicele se năpusteau asupra nefericitului Delmonico, cometa brăzda cerul nocturn, parașutistul își
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
exista în mine cineva care - cu groază, cu repulsie, cu rușine - se extazia în fața puterii bărbatului cu pince-nez. Toate femeile erau ale lui! Se plimba prin imensa Moscovă ca în mijlocul unui harem. Nu avea nevoie să fie iubit, nu-i păsa de ceea ce puteau să simtă față de el alesele lui. Selecta o femeie, o dorea, o poseda chiar în ziua aceea. Apoi o uita. Și toate strigătele, tânguielile, lacrimile, gemetele, rugămințile, injuriile pe care se întâmpla să le audă nu erau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
femeilor răpite în inima Moscovei, cititorul ar fi fost lăsat să-și revină de-a lungul mai multor pagini. Ar fi putut să se pregătească pentru apariția unui erou ce avea să-l doboare pe tiran. Dar vieții nu-i păsa de coerența subiectului. Ea își revărsa conținutul în dezordine, de-a valma. Prin stângăcia ei, altera puritatea compasiunii noastre și compromitea justa noastră mânie. Viața era, de fapt, o ciornă interminabilă, unde evenimentele, prost aranjate, dădeau unele peste altele, unde
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pământului sub trupul meu - eram în culmea fericirii. Căci, în sfârșit, reveneam la viață. I-am găsit un sens. Să trăiesc în fericita simplitate a acestor gesturi ordonate: să trag, să merg în rând, să mănânc din gaméle de aluminuiu păsat de mei. Să mă las purtat de o mișcare colectivă dirijată de alții. De cei care cunoșteau obiectivul suprem. Cei care, cu generozitate, ne debarasau de toată povara responsabilității, făcându-ne ușori, transparenți, clari. Obiectivul acela era și el simplu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
spumoasă a vieții lor. Într-o beție asemănătoare îmi trăiam eu ultimele săptămâni de așteptare. Mi-am părăsit cămăruța, am închiriat un apartament, pe care știam că nu-l puteam plăti decât timp de patru sau cinci luni. Puțin îmi păsa. Din încăperea în care urma să trăiască Charlotte se vedea întindererea gri-albăstruie a acoperișurilor care reflectau cerul de aprilie... M-am împrumutat cât am putut, am cumpărat mobilă, perdele, covor și toate mărunșurile menajere de care mă lipsisem întotdeauna în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un parc. Acum vedeam că istorisirea Charlottei nu ne privea. Ea transcria, cu scrisul ei fin și precis, viața unei femei. Neatent, probabil că am sărit peste locul în care bunica îmi explica unde se cunoscuseră. De altfel, puțin îmi păsa de asta. Căci viața povestită de ea nu era decât un destin tragic de femeie în plus, unul dintre destinele tragice de pe vremea lui Stalin, care ne răscoleau când eram tineri și a căror durere se tocise de atunci. Femeia
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îndreptează”, „cunoaște” (Blaj); „Cel ce îndreaptă” (Prov 21,2), „cunoaște” (Prov 24,12) (BVA); „ispitește” (Prov 16,2), „cântărește” (G-R); „Cel ce cercetează” (Prov 16,2), „Cel ce cântărește” (BS, C); LXX a parafrazat evitând să traducă numele; „ponderator” (Vg); „pese” (BJ); „weighs” (RSV). Și acest participiu prezent de la verbul Ö"kan, „a măsura, a evalua”, când se referă la Dumnezeu, este sinonim cu boƒQn și cu ƒoqQr și apare în același tip de expresii: ÖokQn róƒÄÖ (Prov 16,2), „Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
rest, cui să-i mai arză atunci de carne? Cumnată-sa, o ținea două femei, sta și jelea și nu-și credea ochilor că îi venise și ei rându la rău pe lumea asta... De carne cui să-i mai pese? Se dusese ea să puie carnea la prăjit în tigaie, doar nu erea s-o lase să se strice, bunătate de carne... Întorcea bucățile cu furculița, poate să fi vârât una-n gură să vază dacă se făcuse sau nu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și ne sorbeam tacticos licoarea spumoasă, printre picioarele scaunelor și ale noastre, două iguane verzi cu cozile deosebit de mobile și creste țepoase pe spinare, miniaturi ale monstruoaselor reptile din epoca Îndepărtată a dinozaurilor, se strecurară cu agilitate fără să le pese de ce se Întâmplă În jur, apoi una dintre ele, făcând un salt acrobatic, sări pe o masa din apropiere și de aici pe un stâlp. Stupefiați de această nostimă Întâmplare, ne ridicăm În picioare și bucuroși ca niște copii ne-
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
autoritățile publice au împărtășit adesea cu susținătorii pieței ideea conform căreia controlul dezvoltării urbane nu ar necesita bazarea pe "alegeri colective". Dimpotrivă, au promovat idealul liberal al reglării prin piață, prin căutarea de către fiecare a propriului interes, fără să-i pese de definirea a priori a unui interes general. În ceea ce privește politicile urbane, referirea la principiul unei "științe a orașelor" a însemnat, în general, reducerea problemelor politice la probleme tehnice, disipând caracterul contingent specific alegerilor politice. Împodobite cu veșmintele "scientismului", politicile urbane
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Unde-ncolțesc grăunții răscoalei în norod, Sub roșia lumină a unui felinar Smucit de vânt, răsare, ades, un peticar Mișcând din cap, cu mersul șovăitor și-ncet, Izbindu-se de ziduri mereu, ca un poet, Și fără să-i mai pese de vreun vardist, în gând Își varsă focul, planuri mărețe depănând. Legi noi înscăunează, cu jurământ, pe cei Năpăstuiți i-alină, doboară pe mișei, Și sub cereasca boltă cu naltu-i baldachin, Îl amețește fala puterii, ca un vin. Da, oamenii
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
să ne ținem caii? KENT: -N glod. OSWALD: Te rog, de mă iubești, răspunde-mi. KENT: Nu te iubesc. OSWALD: Ei, atunci, nu-mi pasă de tine. KENT: Daca te-aș avea în țarcul Lipsbury, te-aș face să-ți pese. OSWALD: De ce mă iei așa? Nu te cunosc. KENT: Eu te cunosc, băiete. OSWALD: Cine crezi că sînt? KENT: Un ticălos, un derbedeu, un linge-blide; un josnic, îngîmfat, tîmpit, pomanagiu, un în-trei zdrențe, de doi bani, un împuțit în ștrimfi
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
fost rănit. Vino cu mine, doamnă. Afară da mișelul orb! (Arătînd trupul Slujitorului) Zvîrliți ast sclav Pe bălegar. Regan, pierd sînge mult. Și-s la netimp rănit. Dă-mi brațul. (Iese Cornwall, condus de Regan) SLUJITORUL 2: Nu-mi va păsa de răul care-l fac, Dacă-acest om prosperă. SLUJITORUL 3: Ea de trăiește mult Și-i la sfîrșit pe drumul vechi al morții, Femeile s-or transforma în monștri! SLUJITORUL 2: După bătrînul conte hai, si pe nebun Să punem
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
au acceptat religia creștină în locul vechii religii scandinave); și chiar alegeau sau își dădeau acordul în privința unui rege căruia i se cerea deseori să jure credință legilor acceptate de Ting. Vikingii știau prea puțin sau nimic, și le-ar fi păsat și mai puțin, despre practicile politice republicane și democratice din urmă cu 1000 de ani din Grecia și Roma. Operînd conform logicii egalității pe care o aplicau oamenilor liberi, se pare că și-au creat singuri forme de guvernămînt. Faptul
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
mă plimb nervoasă prin hol, repetînd diverse replici În minte. Nu poate și Iain să aștepte, măcar o dată? Chiar trebuie ca toată viața noastră să se Învîrtă În jurul grupului Arcodas? Nașterea copilului nostru nu e importantă pentru tine? Ți-a păsat vreodată de mine vreun pic? Bine, poate că la ultima replică mai bine renunț. Într-un final, Luke reapare În ușa biroului. Nu mai are mobilul și tocmai Își pune haina de la costum. — Uite ce e, Becky... Începe. Știam eu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Normal! Și, În afară de mine, mai erau vreo sută de fete. Și, dacă am avea și noi ceva ieșit din comun, o marfă care să se găsească exclusiv la noi, la The Look, toată lumea ar veni glonț aici! Fără să le pese că le poate cădea acoperișul În cap! Cum ar fi, să comercializăm o linie de design ieftină a unui creator În vogă! Ideea asta nu-mi dă pace de ceva timp. Am Încercat să discut despre asta cu Brianna, achizitoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]