4,611 matches
-
diferențelor dintre indivizi", dar "totalității îi priește numai ce este spre binele tuturor membrilor săi". E. Krieck adoptă de la Nietzsche ideea de supraom, dar nu ca valoare în sine, ca ființă autonomă, ci ca una integrată în comunitate. În concepția pedagogului naționalist-socialist, orice educație are în mod necesar trei laturi: a) îndrumează caracterul (voința, ținuta), axa însăși a vieții; b) dă cunoștințele necesare unei specialități și meserii; c) formează concepția despre lume. Pe prim plan era situată educația caracterului cu puternice
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
conservatorismul acelora care nesocoteau contribuția noilor teorii în explicarea fenomenului educației și pretinsul revoluționarism al unor contestatari ai vechii pedagogii. Poziția sa găsea o justificare într-unul din principiile de bază ale științei și filosofiei secolului al XIX-lea: evoluționismul. Pedagogul român nu s-a situat chiar la mijlocul distanței dintre cele două extreme, ci a rămas mai aproape de pedagogia clasică, cu numeroase pătrunderi în spiritul epocii căreia îi aparținea. Constituie o modalitate caracteristică acestui pedagog sistemul de a opune pozițiile contrare
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
filosofiei secolului al XIX-lea: evoluționismul. Pedagogul român nu s-a situat chiar la mijlocul distanței dintre cele două extreme, ci a rămas mai aproape de pedagogia clasică, cu numeroase pătrunderi în spiritul epocii căreia îi aparținea. Constituie o modalitate caracteristică acestui pedagog sistemul de a opune pozițiile contrare în problemele fundamentale ale pedagogiei și de a oferi calea pentru "depășirea", lor, prin păstrarea elementelor valoroase după opinia sa pe care acestea le conțineau. O astfel de modalitate se întîlnește și la J.
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în problemele fundamentale ale pedagogiei și de a oferi calea pentru "depășirea", lor, prin păstrarea elementelor valoroase după opinia sa pe care acestea le conțineau. O astfel de modalitate se întîlnește și la J. Dewey, de a cărui concepție însă pedagogul român nu poate fi apropiat. Acest mod de constituire a teoriei educaționale este propriu pedagogiei filosofice care își întemeiază tezele pe analiza unor concepte sau idei. Pe de altă parte, G. G. Antonescu vede în filosofie temelia sigură a unei
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
rădăcină" cum se exprimă el din care să decurgă toate tezele sistemului pedagogic și căruia să-i asigure unitatea. Acesta este principiul "școlii formativ-organiciste". Simpla enunțare a principiului nu este lămuritoare, se impune explicarea lui. La formularea principiului său fundamental, pedagogul român a ajuns prin opunerea a două concepții contrare: școala informativă și școala formativă. Spre deosebire de "școala informativă", care pune accent pe cantitatea de informație, "școala formativă" urmărește "formarea" spiritului elevului, desăvîrșirea a ceea ce sufletul acestuia aduce de la natură, actualizarea potențialului
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
formulat de G. G. Antonescu este expresia unei pedagogii individualiste care, prețuind particularitățile fiecărei ființe umane, face abstracție de faptul că aceasta se dezvoltă în anumite condiții social-istorice care îi determină profilul spiritual. Continuînd procesul de constituire a sistemului său, pedagogul român stabilește tezele opuse asupra problemelor de educație intelectuală, le analizează și formulează un concept nou, prin care depășește unilateralitatea a două poziții extreme. Care sînt acestea? Pe de o parte, concepția mai veche, a realizării învățămîntului formativ prin disciplinele
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
activitatea elevilor. Și în problema metodelor, G. G. Antonescu încearcă să depășească două poziții extreme: una care aprecia rolul profesorului ca fiind subordonat metodei, iar alta care avea în vedere, în mod exclusiv, "spiritul creator" al profesorului. În realitate, preciza pedagogul român, profesorul nu poate avea roade în activitatea sa, dacă nu ține seama de "legile naturale" ale cunoașterii după care se călăuzește metoda didactică. Adaptarea acestor "legi" la firea individuală și la împrejurările în care se desfășoară procesul instructiv constituie
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
practice, la "manualism". Antonescu a reacționat tocmai față de o astfel de unilateralizare a ideii de activitate, fără a se orienta însă spre o teorie a instrucției care să constituie o reală expresie a conceptului de "școală activă integrală". În teoria pedagogului român, activitatea practică succede procesului de transmitere și asimilare a cunoștințelor, ca și în sistemul pedagogic al lui Herbart. Dacă ,,școala activă" a recționat față de modul în care pedagogul german înțelegea organizarea procesului de învățămînt, Antonescu aprecia că "treptele psihologice
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
o reală expresie a conceptului de "școală activă integrală". În teoria pedagogului român, activitatea practică succede procesului de transmitere și asimilare a cunoștințelor, ca și în sistemul pedagogic al lui Herbart. Dacă ,,școala activă" a recționat față de modul în care pedagogul german înțelegea organizarea procesului de învățămînt, Antonescu aprecia că "treptele psihologice", pe care acesta trebuie să le parcurgă, sînt o expresie a respectării legilor psihice și logice. Fără nici un artificiu pedagogic, și pe baza exclusivă a constatărilor psihologice și logice
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
5) aplicarea lor" (76, pp. 479-507). În concepția lui Antonescu, prin utilizarea unor metode active, devenea cu putință păstrarea treptelor psihologice herbartiene și asimilarea lor în structura "școlii active integrale". Este adevărat, nu era acceptată rigiditatea unor herbartieni; în concepția pedagogului român "treptele psihologice" nu se aplicau în mod uniform la toate obiectele de învățămînt și nu întotdeauna toate într-o singură oră de curs, ci în 2-3 ore consecutive. Introducerea variației în structura lecției, în utilizarea metodelor îi revenea profesorului
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
numai la o parte a ființei umane; ei propuneau un alt scop și anume, personalitatea. Antonescu opera, ca și G. Kerschensteiner, cu două concepte: caracterul și personalitatea, considerînd caracterul ca element esențial al personalității. Iată cum, și de data aceasta, pedagogul român încearcă să pună de acord pedagogia nouă cu cea clasică. În formarea personalității, G. G. Antonescu distinge trei momente: autoobservarea, autocritica și autocreația. Fiecare din aceste momente corespunde uneia din cele trei particularități ale convingerii: ființa umană se cunoaște
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
rele. În concepția lui G. G. Antonescu, educația religioasă este strîns legată de educația intelectuală, ce se bazează pe rațiune, și de educația morală care apelează la voință (cf. 16, pp. 564-569; v. și 17 bis). Trebuie să recunoaștem acestui pedagog unele idei valoroase în domeniul educației morale: critica întemeiată a curentului rigorist și a educației libere, teoria convingerilor morale, raportul acestora cu deprinderile de comportare, teoria sa asupra metodelor de educație morală, momentele formării personalității. În legătură cu atitudinea lui G. G.
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sale, cu numeroase materiale oferite de predecesorii mai apropiați sau mai îndepărtați în timp. Meritul său este de a fi reușit să îmbine aceste materiale în structuri noi, exprimate în concepte proprii, dînd întregii construcții un caracter unitar. Este primul pedagog român care a realizat o astfel de performanță. Este meritoriu, de asemenea, faptul că a creat o școală științifică la București la care s-au format alți reprezentanți de frunte ai pedagogiei interbelice (I. C. Petrescu, I. I. Gabrea, V. P.
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pedagogia culturii a apărut în strînsă legătură cu "filosofia vieții" care-și propunea să trateze omul ca un întreg, ca o structură ce nu poate fi divizată în părțile componente, principalul ei teoreticien fiind Eduard Spranger (18). Deși mai mulți pedagogi români au împărtășit unele din ideile lui Spranger I. I. Gabrea (19), C. Narly (20) cel care a promovat cu consecvență, în perioada de care ne ocupăm, principiile fundamentale ale pedagogiei culturii a fost ȘTEFAN BÂRSĂNESCU (1895-1984), succesorul, din 1932
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pedagogiei. 11.2.1.3. Pedagogia personalitară Pedagogia personalitară, reprezentată prin CONSTANTIN NARLY (1896-1956) (26), aspira, ca și pedagogia culturii, spre depășirea pozițiilor extreme ale pedagogiei individualității și pedagogiei sociale. Deși a aderat la unele din ideile lui Ed. Spranger, pedagogul român a obiectat teoriei acestuia lipsa de precizie a conceptelor sale fundamentale. Există aprecia el elemente ale culturii care nu pot contribui la desăvîrșirea omului, iar pe de altă parte, nu toate influențele educative sînt elemente de cultură. De aceea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și anume, prin "profesia-vocație" cea care corespunde "originalității specifice". Personalitatea, așa cum o înțelegea Narly, presupunea realizarea cît mai desăvîrșită a individualității, cît și maximum de socializare. Ca rezultat al unei astfel de sinteze, se dezvoltă "omul creator", considerat de acest pedagog ca valoare supremă (20, p. 234). Celor două tendințe extreme individuală și socială li se opune, așadar, pedagogia "personalitară" care prin conceptul de personalitate realizează o sinteză între individual și social (26 a, pp. 32-33). Narly însă, preluînd o idee
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
subiect al educației al fiecăruia din membrii unei grupări sociale. În concepția sa, "personalitatea" este considerată ca un ideal al educației, ca o permanentă aspirație a omului care, în funcție de exigențele sociale, capătă un profil anume. Urmîndu-l pe J. Fr. Herbart, pedagogul român aprecia că scopul educației este indicat de etică (pentru ca alteori să se refere la sociologie), după cum mijloacele pentru realizarea acestui scop sînt oferite de psihologie. Deși consideră că forma sub care se prezintă idealul variază de la o epocă la
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Abordînd această ultimă relație, Narly ține să-și manifeste rezerva față de psihologia experimentală pentru că nu privește activitatea individuală, ci media și față de pedagogia experimentală care încearcă să explice viața în maniera fizicianului care cercetează materia inertă (26 a, pp. 33-54). Pedagogul român se arăta a fi un adept al psihologiei structuraliste, apropiindu-se foarte mult de modul în care înțelegeau Dilthey și Spranger că este cu putință cunoașterea omului (mai mult prin prezentări literare decît prin cercetări experimentale). Cum se poate
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în scopul realizării unui început de specializare. Mai mult, educația școlară trebuia să fie axată pe o meserie; învățarea acesteia implica manifestarea și împlinirea vocației. Într-o perioadă în care începuse să se vorbească despre o limitare a rolului profesorului, pedagogul român considera necesar să precizeze că se impune într-adevăr promovarea unui alt mod de organizare a activității acestuia cu elevii în spiritul celor patru principii păstrîndu-și însă rolul său organic de educator (20, p. 334). În încercarea de constituire
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
tuturor celor ce treceau prin școală. Și pentru I. C. Petrescu, categoria socială cea mai vitregită era țărănimea ("școala este un privilegiu al celor de la oraș și al celor bogați, nu al celor capabili") (38, p. 26). Întregul învățămînt aprecia acest pedagog fusese orientat potrivit intereselor burgheziei, pentru crearea și extinderea păturii burgheze; au fost dezrădăcinați zeci de mii de tineri din mediul rural mediul lor natural de viață și transpuși în lumea unei "culturi generale" desprinse de realitățile concrete în care
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
211). Ca modalitate principală de studiere a satului se propunea pentru clasele supraprimare metoda monografică gustiană. Și astfel, metoda monografică era nu numai o cale de cunoaștere a satului, ci și una de educare a fiilor săi. În concepția acestui pedagog, cultura regională oferă condiții mai bune pentru dezvoltarea forței de creație a copiilor, întrucît materialul ce li se oferă se asimilează mai ușor, declanșînd totodată, cu mai multă putere, forța de exprimare personală. În spiritul școlii active, căreia i-a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pe bază de afinități. Ideea acestor grupuri nu era nouă; o practică în epocă R. Cousinet, R. Petersen etc. I. C. Petrescu o preluase însă din psihologia țăranului român. Comunității de muncă, ca metodă de educație, îi corespunde în concepția acestui pedagog, o instituție cooperativa școlară, capabilă să grupeze elevii, să-i învețe să colaboreze și să-i deprindă cu tehnica cooperatistă, pe care urmau s-o aplice ca adulți. Sistemul de educație pe care I. C. Petrescu și-a propus să-l
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în toată complexitatea sa, învățătorul putea să acționeze pe plan educativ, adaptînd școala la realitatea vie. Înainte de a se manifesta ca educator, învățătorul acționează ca sociolog, în acest sens se cuvine să fie interpretată fraza deseori invocată de Stanciu Stoian: "Pedagogul va trebui să fie chiar mai întîi sociolog și apoi pedagog" (42, p. 17). Pentru a se oferi elevilor posibilitatea cunoașterii realităților locale, Stanciu Stoian inspirîndu-se din metoda centrelor de interes a lui O. Decroly a propus o programă specială
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
adaptînd școala la realitatea vie. Înainte de a se manifesta ca educator, învățătorul acționează ca sociolog, în acest sens se cuvine să fie interpretată fraza deseori invocată de Stanciu Stoian: "Pedagogul va trebui să fie chiar mai întîi sociolog și apoi pedagog" (42, p. 17). Pentru a se oferi elevilor posibilitatea cunoașterii realităților locale, Stanciu Stoian inspirîndu-se din metoda centrelor de interes a lui O. Decroly a propus o programă specială care îmbină sistemul predării pe obiecte de învățămînt cu organizarea cunoștințelor
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a fi însă dezvoltată, și teza materialist-istorică a caracterului de clasă al educației. Pornind de aici, autorul aduce apoi argumente pentru a demonstra și caracterul de clasă al teoriilor cu privire la educație. Se poate aprecia ea Stanciu Stoian a fost singurul pedagog român cu o contribuție teoretică recunoscută în acei ani care și-a afirmat deși nu foarte tranșant orientarea materialist-istorică înainte de 1944. După această dată ea a devenit, încă de la început, categorică. Uneori, făcîndu-se, cu un prilej sau altul, referiri la
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]