4,527 matches
-
întreg, posedând în el însuși rațiunea secundară de a fi (secundară, dar suficientă, într-un anume sens, pentru ca omul să existe în el însuși) fiind dotat cu perfecțiuni, mărginite ce e drept, dar proprii, existând per suam essentiam, deosebite de perfecțiunile spirituale mai înalte, neîngăduite decât celor în stare de har"9. Antropologia ortodoxă nu a operat niciodată în același mod disocierea între actul creator al lui Dumnezeu și actul de har; dimensiunea harică nesuprapunându-se dimensiunii naturale. În percepția ortodoxă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ar fi înșelat ambițiunea. "O poezie cu obiect creează necesar o Fizică sau o Retorică (același lucru) forme închegate față de viața spiritului. Eu voi continua cu fiecare bucată să propun existențe substanțial indefinite: ocoliri temătoare in jurul cîtorva cupole - restrînsele perfecțiuni poliedrale". Asistăm la prima încercare vizibilă de a-și autodefini poezia de factură ermetică și a-și afirma, ceea ce se va numi, mai tîrziu, ermetismul canonic. Peste doi ani, pe 18 septembrie 1929, într-un dialog cu Paul B. Marian
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Dumnezeu. Căci, întrucît imperfecțiunile coboară pînă la infinit, în orice mod și-ar fi făcut Dumnezeu opera, aceasta ar fi fost bună, în comparație cu cele mai puțin perfecte - dacă aceasta era îndeajuns. În fond, filosoful nu susține că lumea are o perfecțiune desăvîrșită, ci mult mai realist, că este cea mai bună dintre toate lumile posibile. Cum subliniază Virgil Nemoianu, Leibniz, în alcătuirea justiției "recunoaște trei nivele de drept judiciar: "jus strictum" ("neminem laedere": să nu faci rău nimănui), "aequitas" sau "caritas
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cu un citat din Psalmi 115.11, care spune "cel ce se teme de Dumnezeu se încrede în Dumnezeu" (V.N.). Frica de Dumnezeu implică imperfecțiunea: "Și în bine, și în rău, spune Pieper, de obicei se merge de la imperfecțiune spre perfecțiune" (apud V.N.). Pentru a-și face înțeleasă afirmația că speranța e indispensabilă funcțiilor supreme ale esteticului, Virgil Nemoianu definește temeliile și scopurile literaturii: "Literatura e o formă a artei care folosește materialul lingvistic pentru a-și construi operele. Ea pornește
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
conștiința istoriei. Modul În care societatea a perceput relația cu timpul și s-a plasat În raport cu trecutul și prezentul Încă din cele mai vechi timpuri este deosebit de relevant pentru evoluția mentalităților, a abordărilor urbanistice și a orașului. În tradiția creștină, perfecțiunea se aflala origine, Înainte de păcat, Întotdeauna În trecut, iar viitorul era conceput nu ca o continuare a timpului trăit, ci ca un alt timp, cel al veșniciei. În schimb, ca o reacție a acestei sacralizări a timpurilor inexistente de fapt
Polarităţile arhitecturi by Andreea Daniela Radu (Udrea) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92983]
-
poziției unei singure cărămizi distruge întreaga textura [s.n.]"62. În opinia autorului american, o intrigă perfectă nici nu este dezirabila, chiar în acele genuri ce se bazează pe imitația vieții, cum ar fi românul, ori dramă. Intrigă, continuă Poe, este "perfecțiunea infinită, pe care artistul adevărat o poartă mereu în minte - acel țel de neatins spre care privirile îi sunt mereu îndreptate, dar pe care se străduiește să îl atingă, dacă știe cum să se amăgească". Duce argumentul chiar mai departe
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
pe care se străduiește să îl atingă, dacă știe cum să se amăgească". Duce argumentul chiar mai departe și, într-o notă, publicată în Democratic Review, în noiembrie 184463, reluată, apoi, aproape fără schimbări importante, în Eureka (1848), declară că perfecțiunea este imposibilă în "construcțiile umane" (human constructions), aceasta fiind un atribut, rezervat de el, doar zidirilor divine: Plăcerea pe care o derivam din manifestarea ingenuității umane este în rațio de aproprierea de această formă de reciprocitate dintre cauza și efect
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
construcția intrigii, de exemplu, în literatura ficționala, ar trebui să țintim să aranjam astfel incidentele încât să nu fim în stare să determinăm, în cazul nici unuia dintre ele, daca depinde de altul, sau dacă îl susține. În acest sens, desigur, perfecțiunea intrigii este, practic, imposibil de realizat, pentru că Omul este constructor. Intrigile lui Dumnezeu sunt perfecte. Universul este intrigă lui Dumnezeu [s.n.]64. Conceptul poesc de "intrigă" dezvolta, într-o anumită măsură și de o manieră personală, ideea schlegeliană a "formei
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de ființă vie"82, sau cum spune Barbu, "sub (=dincolo de) revoltă continuată a zidurilor". Metamorfozându-se continuu, dar rămânând esențialmente identică sieși ("zar de automorfa lumină") - , ea se acumulează neostenit ("se tencuiește prin lespezi"), apropiindu-se tot mai mult de perfecțiunea geometrica a poliedrelor platonice ("consolidare în cub"), i.e., de cunoașterea supremă. "Consolidare în cub" amintește îndeaproape de formulă barbiana folosită în recenzia la volumul Laudă somnului, de Lucian Blaga: "Versul legiuit - număr consolidator"83 . Tot aici, Ion Barbu vorbește de
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
tristețea materiei, aruncată din orbitele stelelor comunicatoare ocolește sori negri, degradați. Amănuntul e căutat, opulent și gros [s.n.]7. Acestei "poezii leneșe", Ion Barbu îi opune o lirica care să propună "existente substanțial indefinite: ocoliri temătoare în jurul câtorva cupole - restrânsele perfecțiuni poliedrale"8. Într-o altă împrejurare, poetul român apreciază că o "poezie cu obiect (știi că șarada are unul) mi-ar înșela ambițiunea. O poezie cu obiect creează necesar o Fizică sau o Retorică (același lucru) forme închegate față de viață
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
sunt, pentru noi doar niște nume, în timp ce el însuși, slăvindu-se și onorându-se singur, ne confruntă că un poet excepțional. Faima eroilor lui nu este decât un apendice la faima poetului liric. [...] Pindar care, în această sfera atinge culmea perfecțiunii [s.n.]...73. Că Rimbaud face "știință", Barbu nu are nici o îndoială, pentru că poetul francez procedează, ca un savant autentic: odată ce a descoperit legile domeniului de observație, "își propune să extrapoleze adevărurile experimentale dobândite", cu alte cuvinte să generalizeze, dar să
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
numit Ion Barbu a căutat să se instaleze, este totuși o poezie impura; că, dacă, pe atunci ar fi făcut matematici (cum face acum) poezia lui ar fi câștigat în curățire; că și-ar fi pus invențiunea în teoreme și perfecțiunea în versuri; că, în sfârșit (cum s-a mai spus) Byron, ne-exilat, membru al Camerei Lorzilor, ne-ar fi scutit de mult patos oratoric și fericit cu o poezie mai scurtă?" 33 Ion Barbu, "Joc second", în Versuri și
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
că ambele accepțiuni biologice ale noțiunii de evoluție pot fi aplicate și în literatură. După părerea lor, genurile literare pot fi tratate prin analogie cu specule din natură. *14 Brunetière considera că genurile literare, după ce ating un anumit grad. de perfecțiune, trebuie să se veștejească, să lâncezească si, în cele din urmă, să dispară. Mai mult chiar, după părerea sa, genurile literare se transformă în genuri superioare mai diferențiate, întocmai ca speciile în concepția darwinistă a evoluției. Folosirea termenului de "evoluție
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
căreia, în lipsă de alt termen, noi îi vom zice noematologie, de la νόηµα "cugetare intenționala". Numai această importantisimă doctrina a subînțelegerii ne explică, de exemplu, pentru ce chinezul șèn háo wang, literalmente "virtute a iubi rege", poate să traducă cu perfecțiune pe latinul virtutem amat rex, desi îi lipsește orice formă de acuzativ, de nominativ, de a treia persoană etc." (ibid., p. 28). Exemplul din limba chineză oferit de Hașdeu (exemplu care nu se gaseste la Bréal) este de o însemnătate
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
căreia, în lipsă de alt termen, noi îi vom zice noematologie, de la νόημα "cugetare intenționala". Numai această importantisimă doctrina a subînțelegerii ne explică, de exemplu, pentru ce chinesul șèn háo wang, literalmente "virtute a iubi rege", poate să traducă cu perfecțiune pe latinul virtutem amat rex, deși-i lipsește orice formă de acuzativ, de nominativ, de a treia persoană etc. Totalitatea Gloticei, astfel înțeleasă, s-ar putea represinta prin următoarea figură: După cum o formă gramaticala nu este decât o construcțiune sintactica
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
surdina pusă) pe derularea unui anumit fragment solo. Cei doi parteneri vor asigura o unitate și funcționalitate maximă ansamblului, numai dacă vor avea o concepție comună, foarte clară, despre conținut și formă. „Cu cât este mai clar țelul (conținutul muzicii, perfecțiunea execuției), cu atât mai clar dictează el mijloacele de a-l atinge” - scrie profesorul H.G. Neuhaus în lucrarea sa Despre arta pianistică. În consecință specific studiului în comun al muzicii pentru pian la patru mâini sunt următoarele elemente : a) Sincronizarea
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
or tom din textele aramaice are sensul de lumina desăvîrșită dar o găsim pe tăblițe sub forma domoz tomu ca fiu al crucii strălucitoare iar la emeși cuvîntul or are sensul de lumină iar tomu are sensul de cruce strălucitoare, perfecțiune. În Cartea lui Eno versiunea etiopiană, soarele apare sub numele de Tomas, ca să lumineze pe toți pe unde s-a făcut scorneala. Mai au iudeii un fel de rugăciune foarte veche numită alenu dar noi avem aleanu cu sensul de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
vedere individualitățile și diferențierile și nu asemănările. Mioara Apolzan concluzionează apodictic: "Eșuarea criticii în "contemplarea misterului", șocantă la unul din autorii manifestului intelectualist și raționalist de la "Kalende", este tributul plătit de critic teoriilor iraționaliste, la modă în epocă." Conceptul de perfecțiune este înlocuit de critic cu binecunoscuta sintagmă dublete artistice, ca modalitate de aproximare a unicității. Mioarei Apolzan îi apare insuficientă și schematică. Dealtfel, criticul însuși a renunțat la ea înainte de a o desăvârși și aplica sistematic. În a doua perioadă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
lui. Lecția imens tragică a totalitarismelor îi interzice de acum înainte omului să mizeze pe istorie și social ca singur, acoperitor, sieși suficient domeniu al realului (Abia dacă mai e nevoie să spunem că fundamentalismele religioase actuale vizează și ele perfecțiunea în istorie, că ele nu sînt decît variante religioase de secularism.) Recunoscîndu-și incompetența în legiferarea raportului cu absolutul, asumîndu-și imperfecțiunea constitutivă, indefinit amendabilă, societățile democratice apără libertatea de conștiință și, ca un corolar, libertatea religioasă. Ele încearcă să asigure și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
un împlinitor supremum. Trăim într-o lume neîncheiată pe verticală, fără boltă acoperitoare. Or, tocmai această neîncheiere ne poate îndemna să gîndim misterul unei sfere care ne depășește. Nu spunea Berdiaev că formele artei clasice sînt metafizic sufocante tocmai din cauza perfecțiunii lor, așezată în contururi prea limpezi, care creează iluzia perfecțiunii în finitudine? Schița, poetica fragmentului cu care lucra Horia Bernea, ogiva incompletă invocată undeva de Henry Corbin 3 iată un tip de forme care aduc în coprezență văzutul și nevăzutul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
fără boltă acoperitoare. Or, tocmai această neîncheiere ne poate îndemna să gîndim misterul unei sfere care ne depășește. Nu spunea Berdiaev că formele artei clasice sînt metafizic sufocante tocmai din cauza perfecțiunii lor, așezată în contururi prea limpezi, care creează iluzia perfecțiunii în finitudine? Schița, poetica fragmentului cu care lucra Horia Bernea, ogiva incompletă invocată undeva de Henry Corbin 3 iată un tip de forme care aduc în coprezență văzutul și nevăzutul, care fac sensibilă tensiunea între finit și non-finit. La sfîrșitul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
în raport cu sine însuși ; dar o alteritate învestită cu realitate numai fiindcă e fața divinului, locul în care El se contemplă ca diferit de sine. Creația e suscitată de transcendența coborîtoare a divinului, prin depășirea plenitudinii lui închise în limitele propriei perfecțiuni. Creația e revărsare sau radiație dincolo de granițele identității Lui compacte. Iar această manifestare în alteritate a divinului poate fi, pentru omul credincios, îndemn la o atitudine complementară, simetrică. Tradițiile spirituale socotesc că omul este singura oglindă responsabilă a divinului, singurul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
net de autor, era prea puțin luat în seamă. Or, teza inaugurală a cetății platoniciene e preemineța subiectivității asupra obiectivării. Cetatea și știința politică nu sînt aici decît obiectivările (transparente) ale sufletului și ale științei de a-l conduce la perfecțiune, la globalitate, la măsura lui completă. în frumoasa carte De la școala din Atena la școala de la Păltiniș, Andrei Cornea 3 oferă un criteriu riguros și convingător pentru a diagnostica neviabilitatea unui proiect de societate : proba responsabilității. Dacă autorul unui asemenea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
personaj exemplar pentru comunitate. Societățile liberale moderne au un alt mod, neintenționat, dar perceptibil pentru toată lumea, de a sugera o realitate care le depășește. E tocmai refuzul lor de a se concepe ca societăți perfecte sau în drum spre o perfecțiune colectivă. întemeiate pe recunoașterea propriei, indefinitei amendabilități, societățile liberale sînt figura unui mers accidentat, dar funcțional, pe orizontala timpului. E o trăsătură care, bine interpretată, interzice sacralizarea socialului și a istoriei, elimină obiectivarea sociomorfică a absolutului, menține distanța dintre imanent
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
sau la proiecte colective. și e de observat că, în ciuda retoricii religioase, regimurile fundamentaliste, precum cel actual din Iran, interzic orice expresie publică a transcendenței. Spre deosebire de societățile premoderne, ele își pun în scenă nu depășirea, ci ideologia brutală a propriei perfecțiuni. Spre deosebire de societățile liberale, ele nu se întemeiază pe absolutul persoanei umane, ci pe reducerea ei la simplu material de lucru în cadrul unui proiect de putere. în modernitatea tîrzie, imaginea plotiniană a itineranței celui singur spre Cel singur nu mai este
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]