4,267 matches
-
s-a petrecut și se petrece în continuare cu Nicolae Labiș. În anul în care a murit, publicase placheta cu titlul „Primele iubiri”. În ea tipărise poemele sale comuniste mai importante. Nimeni n-a observat că titlul volumului oglindește o polemică pe care poetul o începuse cu el însuși. La început crezuse în idealurile comuniste. Acestea au fost primele sale iubiri. Apoi a observat că orânduirea nu pune nici un semn de egalitate între vorbe și fapte. „Lupta cu inerția”, al doilea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
imediat după darea sentinței și trimiterea acestuia pe Insula Diavolului. Una dintre manifestări cea mai tipică a fost aceea de a se căuta imediat, prin intermediul presei, adevăratul vinovat, sugerîndu-se chiar un nume. Dacă opinia publică mușca momeala, exista speranța unor polemici, a unor articole tendențioase și violente, o întreagă orchestrație de la pianissimo la fortissimo, cu fericita perspectivă de a provoca fisuri în organizarea armatei franceze și o slăbire, prin aceste mișcări interne, a sistemului de apărare națională. Prin ce intuiție dacă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
priza pe care o avea la tineretul ce parcurgea etapele ce duceau la cămășile negre, politica externă se înăsprea văzînd cu ochii, sprijinindu-se pe lozinci naționaliste. Cea mai vizată era tot Iugoslavia, după cum se vedea din manifestările populare și polemica din ziare, constant întreținute la același diapazon, fără nici un efort din partea regimului de a se ajunge la o destindere, ci, dimpotrivă, cu grija vizibilă de a ține opinia în stare de alarmă, pe un teren de revendicări generale și recriminări
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
un „atac la persoană”. Probabil că dacă aș fi afirmat despre prim-ministru ceea ce am auzit și citit de atâtea ori, și anume că e un funcționar corupt, ziarul duminical m-ar fi publicat fără șovăire. Ar fi fost o polemică de idei. Eu însă prefer să afirm ce văd cu ochii mei: amestecul de siguranță de sine, aroganță și confuzie intelectuală care se poate citi pe chipul prim-ministrului adresându-se publicului parcă prin somn. Cotidianul, 24 ianuarie 2003 Pro
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
zîmbi, văzînd așa charismă, polii se vor inversa, Pămîntul va înceta să se învîrtă. Marele Strateg știe să arunce atunci cînd trebuie o jignire demobilizatoare unor ziariști comuni, cu pulover pe gît și cu bocanci de armată. După care Titanul polemicii și al spiritului va intra în silenzio stampa, găsindu-i pe muritori nevrednici de prețioasele sale vorbe, izvorîte din fîntîna cu fontă topită a înțelepciunii. P.S. Poate succesele europene ale Stelei vor avea efectul unui șoc și, astfel, în loc de acest
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
abruptă, însă inevitabilă. Mondialele se dispută o dată la patru ani, Liga 1, cum se numește mai nou competiția carpatină, are loc duminică de duminică. Din ea se hrănesc patria și poporul ei amator de fotbal, din miezul ei țîșnesc ideile, polemicile, contrele și faulturile fizice și morale care ne mențin veșnic treji. După Zidane vine Bănel, iar după Lippi, Olăroiu. După Poll urmează Augustus, însă aici nu e mare deosebire. Iar la comparația Blatter-Mircea Sandu asemănarea e chiar enervantă. Mitică nu
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
mai declarat jucător liber? Cum o mai duce Mitică? Am vrut și eu să intervin în direct, cînd era el la televizor, dar n am avut timp, tocmai îmi făceam bagajele pentru Cipru și, dacă mă lăsam purtat de valul polemicii, riscam să-mi uit pasta de dinți acasă. Ăia prin ziare ce mai scriu? Porumboiu s-a mai luat de mine? Dacă mai zice ceva, replicați-i voi, nu mă mai deranjați pe mine, că e roaming-ul scump. Băgați
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
te apleci în afară, ai putea să pici! în sport, dacă ieși din fotbal, riști să dai de anonimat. De prejudecata că, dincolo de tușele cu var ale terenului, nu se întîmplă nimic notabil. Fals! Celelalte sporturi au și ele controversele, polemicile și speranțele lor. Meciurile de fotbal fac audiențe bune, dar s-ar putea ca un derby să fie privit de mai puțini oameni și filtrat de mai puține emoții decît o medalie de aur la gimnastică, de exemplu. Despot luminat
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
amintit și faptul că înfruntarea orient-occident a luat ulterior o amplitudine politică și spirituală incontrolabilă, pentru că a implicat noile puteri din Europa și granițele tot mai mobile și mai "ambițioase", începând cu apariția regatelor romano-germanice. Falia a fost creată de polemica ideologică, fundamentală, în jurul primatului religios, afirmată de instituțiile constantinopolitane și de biserica răsăriteană în relația lor cu cea apuseană, apărătoarea teoriei a "două puteri" necesare (Dagron, Empereur 18). Dacă atitudinile schismatice sunt asumate de papalitate în urma politicii intervenționiste imperiale (lui
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de provinciile sale apusene, coordonate spiritual de vicariatul papal de la Roma - inițial, doar o delegație locală a patriarhiei orientale −, pornește ca proces istoric și spiritual din secolele VI-VII și este urmată, curând, de disputa în jurul imaginii lui Christos (o polemică dogmatică, dar cu motivație în primul rând politică, după cum subliniază literatura de specialitate). Centrul puterii bizantine, sub pretextul competiției cu Islamul iconoclast, condamnă și refuză imaginile religioase, intermitent, în două etape succesive (730-80 și 813-43), ascunzând de fapt o profundă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cum se știe, în continuare dificile. Iconoclasmul bizantin și, mai târziu, reforma spirituală isihastă se dovedesc așadar a fi fost ghidate în abordarea exegeticii biblice și a surselor evanghelice nu doar de spiritul purist al unor elite. Ascunse de interfața polemicii de ordin dogmatic, s-au confruntat în fundal și programe politice, și nu întâmplător, pentru că ambele mișcări teologice au fost provocate de fapt de instituțiile puterii: în primul caz, prin încercarea de substituire a prestigiului imaginii christice cu cel al
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și împărat nu s-a rezumat așadar la christologia ortodoxă, ci a vizat și filosofia puterii într-un stat creștin, precum și politicile lui. Criza iconoclastă a fost și una legată de ceea ce fondează simbolic și practic autoritatea. E adevărat că polemica dintre iconoclaști și iconoduli s-a purtat în jurul unor noțiuni fundamentale pentru tradiția ortodoxă, transferate apoi către lumea post-bizantină, dar unele dintre ele aveau și o foarte mare relevanță politică și pragmatică. Dezbaterile au vizat deopotrivă: pe versantul teologic, relația
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a, respectiv controlarea de către corpul ecclesial a fenomenului imaginii religioase și al credinței ortodoxe, cu beneficii încă, uneori, și pentru autoritatea laică. Studiul istoric al circumstanțelor economice, sociale și militare i-a condus adesea pe comentatori la ipoteza conform căreia polemica în jurul icoanei nu a fost decât un pretext și că realitatea a fost cu totul alta − fie că se referă la politicile instituționale (lupta puterilor centrale cu partida monahală), fie la politicile de stat privind reîntărirea imperiului la granițe, redresarea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
intelectuală și credința (noēsis și pīstīs, la Platon) sunt conciliate, în sensul în care gândul este iluminat de puterile necreate prin aplicarea terapeutică a sfintelor taine și prin recitatea neîntreruptă a rugăciunilor (Arh. Crysostomos 219). Comentatorii actuali au reperat în polemica isihasmului, tratată ca ultima mare dispută teologică de dinainte de 1453, două probleme majore: 1. o înfruntare între, pe de o parte, gândirea neotomistă occidentală de influență aristotelică și, pe de altă parte, neoplatonismul patristic reinterpretat, combinat la rândul lui cu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
înfruntare între, pe de o parte, gândirea neotomistă occidentală de influență aristotelică și, pe de altă parte, neoplatonismul patristic reinterpretat, combinat la rândul lui cu tradiția monahală ascetică (în scrierile lui Grigorie Sinaitul și ale lui Grigorie Palamas); 2. o polemică între partida unionistă (reprezentată de Varlaam, trimisul instituțiilor constantinopolitane la curtea papală de la Avignon și viitor ierarh al bisericii romano-catolice) și rezistența ortodoxă. E posibil ca motivațiile să se fi combinat în contextul politico-religios și istoric, în fond, al momentului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
acestor scrieri isihaste atestă forța curentului de idei și a teologiei pe care le-au cunoscut instituțiile religioase românești încă de la înființarea lor. Bineînțeles, ca și în cazul iconoclasmului - deși, istoric, mai aproape (lucru decisiv) −, lista acestor texte nu reflectă polemica propriu-zisă și, în consecință, nimic din atitudinea radicală și creativă a poziției unioniste. "Biblioteca" ecclesiatică românească se înscrie, chiar de la momentul inființării ei, în cea mai conservatoare tradiție, departe de controverse sau de subiecte polemice, și nici nu se va
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Papini, Giovanni Gentile, Paul Valéry etc. Tot aici polemizează cu E. Lovinescu, Vladimir Streinu, Mihail Dragomirescu. În 1927 scoate, cu G. Nichita, revista Sinteza. De reținut articole despre Eminescu și Arghezi. Mai colaborează la Sburătorul, Gândirea. Din acești ani datează polemica lui G. Călinescu cu reprezentanții noii spiritualități. Mai târziu ironia lui se extinde și asupra ortodoxiștilor, în scrierile cărora, zice criticul, coboară sfântul mucenic Evlampie, sfântul ierarh Averahie, preafericitul Mamant etc. 1928 Scurt popas timișorean, ca profesor. 1930 Scoate revista
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
unei atari întreprinderi din cauza firii sale susceptibile. Regretatul și marele E. Lovinescu cultiva, în bună credință, această falsă imagine. Într-un articol, în fond elogios pentru critic, dar care n-a fost publicat spre a nu se mâhni cu o polemică oricât de amabilă un om pe pragul morții, repudiam judecata de mai sus: " Dar acum - ziceam - să destăinui domnului E. Lovinescu de unde vine supărarea dincolo de orice limită rezonabilă a celor despre care scriu, deși textele trebuie să pară celui în afară de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
elucubrațiune". Filologia și istoria au fost stăruitor cultivate la "Junimea", fără rezultate prea apreciabile. Al. Lambrior (1845-1883) a murit prea tânăr ca să fi lăsat lucrări temeinice de filologie. Vasile Burlă (1840-1905) se orientase în limba sanscrită și devenise notoriu prin polemica cu Cihac asupra cuvântului "rață". Gh. Panu (1848-1910) s-a pregătit pentru istorie, a făcut gazetărie și a lăsat niște vioaie Portrete și tipuri parlamentare. Opera istorică a lui A. D. Xenopol (1847-1920) e serioasă, ridicată pe o solidă documentație, dar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
agreabil, a fost multă vreme în căutarea personalității sale, profesând la început un fals impresionism de divagație literară în jurul autorilor, în fraze sau prea sacadate, sau prea simetrice și lungi. Personalitatea lui E. Lovinescu s-a revelat, după 1919, în polemică. Polemist mare ca și Titu Maiorescu, el s-a specializat în bibeloul grotesc, care presupune o risipire mare de materiale până ce norocul scoate câteva piese de neuitat. Aci nu intră în discuțiune dreptatea ci numai justețea formală a polemicii în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în polemică. Polemist mare ca și Titu Maiorescu, el s-a specializat în bibeloul grotesc, care presupune o risipire mare de materiale până ce norocul scoate câteva piese de neuitat. Aci nu intră în discuțiune dreptatea ci numai justețea formală a polemicii în sine. Ceea ce este Beția de cuvinte la Maiorescu reprezintă la Lovinescu Procopovici sau meritul de a nu fi scris nimic, imn malign dedicat zeului necunoscut, adică nulității: "O, divină și subtilă inteligență grecească, cum te recunoști într-o simplă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Eminescu a fost numai poet, căci proza sa este puțină și e poezie în proză. Afară de aceasta, a mai fost și un cetățean care și-a spus părerile 1 Ibidem, p. 74. ăArticolul Despre curentele filologice românești din Bucovina. O polemică. Fusese publicat de Eminescu cu titlul O scriere critică, în Albina, Pesta, 1870, nr. 3-4.î 2 1906. sale - și atâta tot. Că uneori s-a amestecat, incidental, și în alte ramuri, precum în filologie - aceasta dovedește că el a
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
formele străine, apusene, introduse în veacul al XIX-lea. Cum acele clase au coexistat în timp cu boierimea, Eminescu are simpatie și pentru această clasă veche. Din cauza urii sale împo 1 Culegere..., p. 121, 117, 225, 232, 107. ă Articolele Polemica cu "Ro-mînul", " Timpul", 27 august 1880, Efectele demagogiei, ibid., 24-25 august 1880. Veneticii, ibid., 5 august 1880. Paginile 225 și 232 sunt greșit citate de Ibrăileanu, deoarece volumul nu are decât 131 p.î 2 Fiindcă a venit vorba de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Noutatea" aceasta, relativă, a scriitorilor munteni trebuie pusă în legătură cu specializarea muntenilor în "noutăți", cu caracterul mai novator, mai revoluționar al Munteniei, cu ivirea mai de timpuriu acolo a ideilor ori mișcărilor libere (vezi articolele dlui I. C. Filitti din această revistă: polemica sa cu dl Barnoschi) - fapte care se explică prin pătrunderea mai puternică și mai timpurie în Muntenia a ideilor Revoluției Franceze. În adevăr (vezi detalii în Pompiliu Eliade), Bucureștiul a fost unul din centrele principale ale culturii grecești și ale
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
interzisă? b) cum să interpretezi noile situații cu ajutorul vechilor scrieri? în Talmud s-a găsit o referire la o situație în care o fecioară putea concepe accidental, datorită spermei depuse într-un loc de Îmbăiere. Au existat și există multe polemici între rabini. Biserica catolică condamnase însămânțarea artificială, iar unii rabini doreau ca iudaismul să pară în ochii celorlalți ca fiind mai slab. Au anunțat și ei public decizia de a respinge inseminarea arti ficială, dar nu există nici cu privire la acest
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]