4,479 matches
-
cunoașterea nu se disociază de spaimă, ca și cum orice inițiere legată de experiența invizibilului ar trebui să implice confruntarea cu Gorgo, cu vederea fantomei. Iată de ce viziunile profetice ale Casandrei din Agamemnon a lui Eschil sunt aidoma unor vise, acele vise-coșmar populate de fantome și de erinii. Și nu întâmplător vocabularul fantomei și al imaginii visate traversează marele monolog al Casandrei, monolog obsedat de phobos, de teroarea care o face să vadă poarta palatului ca pe o poartă a Infernului, în timp ce din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
celor morți sau să te întorci dintre ei, toate acestea nu sunt decât diverse moduri de a „privi moartea în față”, de a intra în contact cu Gorgo. Instrument și totodată victimă a lui Gorgo, eroul tragic își vede universul populat de fantome - fantome visate, năluciri interioare, dar și apariții efective -, ce anunță o moarte pe care o va comite sau care îl va lovi în curând. Și atunci nu cumva masca pe care el o poartă este semnul relației de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Oare, în delirul ei, femeia nu este și ea un fel de fantomă rătăcitoare, pornită pe urmele altei fantome? Ca și cum am avea de-a face aici cu un dublu raport al nebuniei și al delirului cu fantoma: nebunia, ea însăși populată de năluciri, de vedenii, îl face pe cel ce delirează să devină, la rândul lui, un soi de vedenie. O nebunie însemnând rătăcire, călătorie spre moarte. Experiența nebuniei ca experiență a unei viziuni delirante însoțește în teatrul no orice despărțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Actul al doilea se deschide într-o beznă adâncă: toate făcliile cerului s-au stins. Nu e totuși o noapte netulburată; dimpotrivă, e o noapte torturată de coșmarul fărădelegii plănuite, bântuită de fantome, de întâlnirea cu alterități primejdioase. O noapte populată de viziuni malefice, de imaginea înfricoșătoare a pumnalului însângerat, o noapte când, în mintea răvășită de spaimă a lui Macbeth, crima se apropie aidoma unei fantome, iar teama că pietrele ar putea vorbi, trădându-i pașii ce se îndreaptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
vorbesc 2. Iar în actul al treilea, după ce ia hotărârea de a-l ucide pe Banquo, Macbeth va cere din nou ajutorul Nopții, va apela la „mâna ei însângerată și nevăzută”. O noapte neguroasă, opacă, oarbă, asociată cu obscuritatea pădurilor, populată de „solii nopții cei întunecați”. Din noaptea aceasta se va ivi mai târziu fantoma lui Banquo. Astfel, „noaptea impură”, noaptea spectrelor și a vrăjilor, figurează spațiul prin excelență al tragediei shakespeariene, spațiul alterităților de temut. Noapte de smoală, „când duhurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
același methought („așa s-ar părea...”), cuvânt împrumutat încă o dată din vocabularul asemănării, cuvânt esențial în definirea aparițiilor efective din vis. Miracol sau înșelătorie, apariție efectivă, halucinație a melancolicului, a nebunului sau a îndrăgostitului, iluzie fabricată, toate aceste forme ce populează în teatru spațiul dintre vis și realitate rămân, aidoma fantomelor, în zona indeterminabilului: substanțial sau nesubstanțial?Vizibil sau invizibil?Corp sau non-corp? Forța iluziei se întemeiază pe capacitatea permanent solicitată a spectatorului de a crede în ceea ce vede cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
sunt personajele lui Ibsen și care, la sfârșitul reprezentației, se înapoiază în mormintele lor. Strindberg - dominația umbrelor și puterea dubluluitc "Strindberg - dominația umbrelor și puterea dublului" Teatru și memorie sau camera și fantomele ei Teritoriu situat între viață și moarte, populat de strigoi și de morți vii, acesta este universul dramaturgiei lui August Strindberg 1. Spațiul teatrului său, înconjurat de invizibil și năpădit de spectrele trecutului, ține deopotrivă de casa bântuită și de încăperea plină de amintiri. Ca și la Maeterlinck
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
dispoziția „locuitorilor non-umani ai pământului”, a „duhurilor firii”, a „invizibililor”. Un spațiu situat departe de îngrădirile cotidianului, un teritoriu unde, ca și în insula lui Prospero, sufletul, lăcaș al tuturor minunilor, își redobândește libertatea pierdută. La această margine de lume populată de fantome se ivesc, în sfârșit, spectatorii așteptați - Uriașii munților. Un pâlc de călăreți bizari intră în scenă făcând un zgomot asurzitor, în acordurile unei muzici „aproape sălbatice”. Strigăte răsună de pretutindeni, vacarmul ia proporții apocaliptice. În fața lor, în fața acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
înfățișări, trimite întotdeauna la „acel miracol al unui invizibil ce se lasă văzut pentru o clipă”, un invizibil având întreaga forță a unei prezențe efective. Eidolon-ul arhaic, subliniază Vernant, mijlocește deschiderea spre spiritual, spre o lume în care vizibilul e populat de elemente supranaturale, dând astfel expresie unei altfel de realități. Așa cum s-a mai spus, el ține de domeniul apariției, și nu de acela al aparenței. Această apariție a unei realități de ordinul invizibilului, al spiritualului se sprijină pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de dincolo de realitate devenit, datorită ei, un element intrinsec al lumii reale 1. Ca, de pildă, idolul antic evocat în Actorul și supramarioneta 2 sau acei colossos de care e obsedată viziunea lui Craig în Despre arta teatrului, o viziune populată de statui. Într-adevăr, pentru a defini arta teatrului, Craig nu încetează să se refere la statuarul primitiv al anticilor idoli sacri care nu aveau nimic mimetic: statuarul egiptean, statuarul etrusc, statuarul din templele Orientului, forme de piatră înăuntrul cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
moartă. Paravanele - piesă a întrepătrunderii vieții cu moartea; Paravanele sau teatrul în cimitir. Tabloul al optulea este plasat, într-adevăr, într-un cimitir, în apropierea mormântului lui Si Slimane. Nu avem de-a face, ce-i drept, cu cimitirul „tradițional”, populat de strigoi și de fantome, dar și aici morții vorbesc ori stau de vorbă cu cei vii. Asistăm și la o veritabilă scenă de evocare, chiar dacă la sfârșitul ei fantoma, eidolon-ul, nu se înalță deasupra mormântului. Mortul va grăi însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
nu iubea grămezile de bani, ci mișcarea banilor. Chiar și aici, în țara Românească, prințul nu se mulțumea doar să acumuleze bogății. Avea moșii nenumărate, poseda munți și păduri întregi, dar nu uita de nevoile unor refugiați de peste Dunăre, de pildă. Populase câteva sate cu ei, adusese meșteri pentru o serie de ateliere absolut necesare vieții acelor oameni, clădise câteva mori. Un pod peste Dâmbovița și o moară construise și la București, pe lângă multe altele. Ca să nu mai amintească de aprovizionarea armatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Îmbrace și să se ducă la leagănul arhaic atârnat pe o creangă de măr, lângă clădirea clasei a șasea. Așezat În leagăn, se Împingea din ce În ce mai sus, până obținea efectul pătrunderii avântate În marea de aer, Într-un ținut de basm populat de satiri și nimfe cu fețele blonde, pe lângă care trecea pe străzile din Eastchester. Când leagănul ajungea În punctul culminant, Arcadia Îi apărea aievea dincolo de creasta unui anumit deal, unde drumul cafeniu se pierdea din vedere, devenind un punctișor auriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
acum trei luni - și mă opream nesmintit la răscrucea aia de care am trecut. Pădurea se ridica În față amenințătoare, exact ca acum. Se auzeau urlete de câini, peste tot numai umbre și nici un sunet produs de om. Firește că populam pădurea cu toate grozăveniile, Întocmai ca tine... Și tu faci așa, nu? — Da, a recunoscut Amory. — Ei bine, eu am Început să analizez și fiindcă imaginația mea persista În a vedea drăcovenii În Întuneric, mi-am băgat În beznă chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
i-ar putea strica întâlnirea cu un polițist sub acoperire, care căuta s-o acuze de trădare. Ușa se închise. Danny simți cum se cocoșează de teamă și cum localul întunecos, plăcut și sigur se transformă într-un spațiu malefic, populat cu negrotei smintiți din junglă, gata să-l mănânce de viu, ca să-i răzbune pe toți negroteii pe care îi strânsese el cu ușa. — Claire, hai să plecăm, bine? propuse el. Claire zise: — Da, hai. *** La întoarcere Claire, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
unde letargia este lege. Anume această lege trebuie să o „încalce” eroul și nu pe cea care fixează limitele biologice ale naturii umane. Dar dacă „tărâmul de dincolo” este un „tărâm al letargiei”, atunci este firesc ca ființele care-l populează să poarte cu ele acest „morb al somnului”. Chiar și atunci când ies din lăcașul lor. De exemplu, în textele zoroastrice, unul dintre demonii care-l însoțesc pe Arhidemonul Ahriman în încercarea de a distruge creația lui Ormazd este cel numit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
unui demon este dată de cantitatea și calitatea spaimei pe care o inoculează. Legile după care sunt imaginați și „construiți” în general monștrii și demonii, precum și toate aspectele care îi definesc (înfățișare, armele folosite, ravagiile produse, sălașurile pe care le populează) răspund aceleiași nece sități arhetipale : provocarea spaimei. Este evident faptul că există o trainică legătură semantică între a (se) înspăimânta și monstru (monstrum horrendum = „monstru înspăimântător”, cum îl prezintă Virgiliu pe ciclopul Polifem, în Eneida, III). Plecând de la această realitate
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și „oamenii cei mai drepți” (Geografia, VII, 3, 3). Din mai multe considerente, împărtășesc părerea lui Mircea Eliade potrivit căreia „aceste informații sunt valabile și pentru geți” (41, p. 56). Geții și misii vorbeau aceeași limbă (106, pp. 50-55). Ei populau cam aceleași teritorii : „Acești geți locuiau și pe un mal și pe celălalt al Istrului, ca și misii, care sunt și ei traci - acum ei se numesc moesi” (Strabon, Geografia, VII, 3, 2). Astfel că geții și misii erau adesea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
reprezentări simbolice ale Haosului. Acțiunea stihială, exclusiv malefică a Minotaurului, precum și structura sa hibridă - jumătate om, jumătate taur - îl definesc ca pe un tipic simbol al Haosului. Astfel de ființe compozite - în care speciile se contopesc, spulberând toate legile biologicului - populează și simbolizează Haosul precosmogonic. Iată-l descris în Cosmogonia redactată de Berosos (secolul al III-lea î.e.n.). Acest preot caldeean al zeului Bel-Marduk rezumă mitul babilonian al facerii lumii, la rândul său o prelucrare a străvechiului mit cosmogonic sumerian : A
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
opoziția subînțeleasă dintre teritoriul pe care îl locuiesc și spațiul necunoscut și nedeterminat care îl înconjoară : primul este „Lumea” (mai precis : „lumea noastră”), Cosmosul ; restul nu mai e un Cosmos, ci un fel de „altă lume”, un spațiu străin, haotic, populat de larve, de demoni, de „străini” (14). La limită deci, și numai în sensul unei astfel de abordări, polaritatea Natură-Cultură se înrudește cu polaritatea fundamen- tală Haos-Cosmos. Privit astfel, satul pare a fi o insulă cosmizată într-un noian de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Glosând pe marginea atributelor mitice și simbolice ale hotarelor și ale zidurilor orașelor, Mircea Eliade conchidea : „Mult înainte ca ele [= zidurile orașelor] să fie construcții militare, ele constituiau un mijloc de apărare magică, pentru că ele delimitau, în mijlocul unui spațiu «haotic», populat de demoni și fantome, un spațiu închis, un teritoriu care fusese organizat, cosmizat, cu alte cuvinte prevăzut cu un «centru»” (17). Marele prestigiu atribuit hotarului în cadrul locuirii tradiționale este evident. Hotarul care delimitează localitatea devine localitatea însăși : „Hotaru nost e
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cetățean în plină maturitate, din ce în ce mai european și tot mai deprins să lamineze și să pună la îndoială ierarhiile, să facă alegeri independente și responsabile, și să prefere situațiile concurențiale celor reglementate de autoritatea statului. Cea de-a doua ar fi populată de o țărănime în curs de îmbătrânire, dependentă etic și economic de voința guvernului, lipsită de inițiativă, cu mentalitate colectivistă, prizonieră a unui tradiționalism pietrificat, exterioară circulației ideilor secolului al XXI-lea și ignorantă în privința disciplinei civice și a exigențelor
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
instantanee și a interacțiunii directe. Facebook și MySpace, dar și Twitter, încurajează comunicarea online prin mesajele scurte postate. Spațiul virtual, înregistrând diverse forme de rețele de socializare de la Facebook, YouTube până la Wikipedia și Second Life, este departe de a fi populat integral. După viteza de propagare a unor site-uri de socializare de la apariție până în prezent, unele în doar câțiva ani, conduc la ideea că viitorul rezervă mari surprize în acest sens, exemplificând doar prin gradul de dezvoltare a aplicățiilor web
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
la Breazu, Nicolina Iași și Strunga; lemn de foioase (stejar, ulm, carpen, salcâm) în pădurile din relieful înalt și în luncile Siretului și Prutului, lemn moale: plop și tei. Prin săpăturile arheologice s-a dovedit că aceste meleaguri au fost populate încă din paleolitic, iar neoliticul este prezent prin Cultura Cucuteni, prin descoperirile din comuna Băicean-Cucuteni. Viața a continuat și în epoca bronzului și a fierului pe teritoriul ocupat de carpi, daci, ș.a. Printre altele, ne-au rămas ca amintire de la
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
la Breazu, Nicolina Iași și Strunga; lemn de foioase (stejar, ulm, carpen, salcâm) în pădurile din relieful înalt și în luncile Siretului și Prutului, lemn moale: plop și tei. Prin săpăturile arheologice s-a dovedit că aceste meleaguri au fost populate încă din paleolitic, iar neoliticul este prezent prin Cultura Cucuteni, prin descoperirile din comuna Băicean-Cucuteni. Viața a continuat și în epoca bronzului și a fierului pe teritoriul ocupat de carpi, daci, ș.a. Printre altele, ne-au rămas ca amintire de la
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]