5,260 matches
-
că tot ce făceau Calvin Carter și Jack Devine în sala de ședințe era să joace cărți. Dar Calvin Carter fusese părăsit de Jack Devine și era plictisit și singuratic. Mai bine lua un interviu decât să stea degeaba. Intră! porunci el când Ashling a bătut timid la ușă. A aruncat o singură privire brunetei îmbrăcate cu costum cu pantalon închis la culoare și a decis imediat că nu o plăcea. Pur și simplu nu era destul de strălucitoare pentru Colleen. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se întâmplă? Ashling nu avea chef de Trix și de glumele ei. Nu avea nici cea mai vagă idee de ce Jack Devine dorea să vorbească cu ea în particular. Cu un presentiment apocaliptic, a intrat în biroul lui. — Închide ușa, porunci el. Voi fi dată afară. Era terorizată. Ușa s-a trântit în spatele ei și dintr-odată camera s-a micșorat și s-a întunecat. Jack, cu părul său negru, ochii negri, costumul albastru închis și dispoziția întunecată, avea tendința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se întâmple numai lucruri bune și, în timp ce el punea în fața ei un pahar cu gin tonic, Ashling se întreba cum ar fi dacă ar fi căsătorită cu el. Binecuvântare absolută, intuia ea. —Spune-mi totul, totul, despre noul tău job, porunci Dylan energic. Vreau să știu tot ce se întâmplă acolo. Ashling se molipsise de la entuziasmul lui contagios. Bucurându-se de fiecare cuvințel, a creionat fiecare personalitate de la Colleen și felul în care acestea interacționează - sau nu o fac, după caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
soarelui nu ne mai încălzesc, s-a tânguit bătrânul. Zâna cea bună a ascultat cu atenție povestea bătrânului și i-a promis că îl va ajuta. A luat în mână pasărea cea frumoasă cu diamantul în cioc și i-a poruncit să zboare și să spargă zidul. Omul se întreba uluit cum va reuși mica făptură să facă asta. Pasărea măiastră și-a luat zborul spre înălțimi și a aruncat diamantul deasupra muntelui negru, ridicat de zmeu. Muntele a fost spulberat
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
mușcau unii altora cozile, pe un fundal egiptean cu hieroglife. În colțul din dreapta al imaginii, pe un divan matlasat, era tolănită o demimondenă. Era, fără nici o îndoială, fundalul care apărea în filmul porno cu Linda Martin / Betty Short. Mi-am poruncit să rămân calm. Mi-am zis că, doar fiindcă îl cunoștea pe Mack Sennett și l-a ajutat în anii ’20 să-și construiască decoruri în Edendale, nu înseamnă că Emmett Sprague a avut de-a face cu un film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
înainte îi stătuse servil alături. Se uită în spate o și văzu că în fundul galeriei se profila silueta impunătoare a lui Cassius Chereas, credinciosul comandant al cohortelor pretoriene. Silueta îl urmă. Liniștit, Împăratul își continuă drumul. Îi păru rău căi poruncise Miloniei să nu-l însoțească; nu știa că acesta era ultimul gând legat de viața lui obișnuită. Se întoarse din nou o clipă. În spatele lui însă, și Chereas era singur. Alarmat, Împăratul se întrebă impacientat: „Unde s-or fi dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
te-am iubit întotdeauna, chiar și atunci când tu nici măcar nu știai că exist... Vin cu tine... Îi mângâia părul, încerca să-i vadă chipul. Și părticica din el care supraviețuia percepea toate acestea. Chereas privi uluit acea apariție, apoi îi porunci lui Julius Lupus s-o omoare pe cea care, în ochii lui, era doar soția înspăimântată a Împăratului ucis. O loviră în spate, dar ea nu-și dădu seama. În genunchi, continua să-i vorbească, mângâindu-l cu mâinile pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de neliniște la gândul că soția lui era prizoniera romanilor. Iar puternicul dux Germanicus fusese tulburat peste poate. — Nu știu ce-aș fi făcut eu, le mărturisise prietenilor, dacă aș fi avut o asemenea soartă. Însă împăratul Tiberius, fără de milă, poruncise ca femeia să fie dusă departe de acel loc, pentru ca Arminius să nu mai spere că ar putea-o elibera. Potrivit apropiaților săi, Arminius făcuse imprudența de a declara că fapta aceea îl îngrețoșa, fără să știe că vorbele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să-l ucidă pe băiat, Tiberius, în fața a șase sute de senatori, a declarat că el nu dăduse nici un ordin. Poate fusese o poruncă secretă a lui Augustus, a spus, care trebuia împlinită după moartea lui. S-a arătat indignat. A poruncit ca respectivul centurion să fie judecat pe dată. Ținea în mână pugio, micul pumnal simbolizând puterea de viață și de moarte, și în timp ce vorbea se juca mereu cu el. Când noi am auzit că imperiul ajunsese pe mâna lui Tiberius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de mândrie și de ură. Iar aceasta era și imaginea răzbunării, pentru că mulți dintre acei prizonieri iluștri urmau să moară înainte ca triumphus-ul să se încheie sau aveau să fie aruncați în carceră, fără speranță. Printre prizonieri și prăzi, Tiberius poruncise să se afle și soția învinsului Arminius, Thusnelda, care căzuse în mâinile romanilor fără ca el, disperat, s-o poată salva. Ea mergea neobosită, cu ochii ei limpezi și mândri pierduți în gânduri îndepărtate. Gajus nu putu s-o vadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Brundusium: plin de indignare, acesta îl informa pe Germanicus că Tiberius îl numise pe credinciosul său Calpurnius Piso praefectus al provinciei Syria. „Trebuie să te păzești, scria Sabinus. Pe lângă misiunea ta în aparență triumfală, printr-o tactică mârșavă, s-a poruncit supravegherea unui dușman de nestăpânit.“ Lui Gajus îi veni în minte imaginea senatorului care, în ziua triumphus-ului, îi privea de departe, râzând. Mama lui, Agrippina, se alarmă: — Asta-i ideea Mașterei, șuieră. Chipul ei frumos se umplu de ură. — Calpurnius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
privi surâzând cu buzele strânse; ceilalți încuviințară. Germanicus îl mângâie iar pe fiul său cel mic: — De ce te temi? Cuvintele lui păreau liniștitoare, dar erau dure și obscure, prevestind, poate, războiul civil. Germanicus se duse să se așeze în grădină; porunci să li se aducă vin tovarășilor săi, care erau cuprinși de neliniște. Dinspre mare, ajungea până la ei răcoarea amurgului. Primejdia, murmură el, vine de la cei pe care îi crezi prieteni, care intră în casa ta zi de zi... Gajus continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
insula aceea întunecată, și-și dădu seama că gândurile întunecate de la Roma îl însoțiseră pe tot timpul călătoriei. Căpitanul insista că marea se ridica și că navigarea spre Samothracia devenea primejdioasă. — Kabiroi nu vor să acostăm, șopteau marinarii. Germanicus le porunci totuși să încerce. Voia să meargă la sanctuar, să fie inițiat, prin riturile secrete de purificare, în misterele Celor Puternici, să ardă tămâie la picioarele lui Nike, faimoasa statuie sacră a Victoriei înaripate pe care un rege din Orient, Demetrios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de o neglijență studiată; purta o tunică albă, brațele-i scurte erau descoperite, capul rotund era întors într-o parte, ochii mari și bulbucați păreau să se distreze de cine știe ce întrebare. Zaleucos spuse: — Cine a construit casa asta i-a poruncit unui pictor să reproducă statuia pe care Lysippus o turnase în bronz după subiect: acesta e Socrates așteptându-și moartea, conversând cu discipolii săi după ce a băut otrava. Iar când fu întrebat cum de știa despre fresca aceea, aflată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
noi și pe Zaleucos. El e grec de-adevăratelea. Astfel, Gajus descoperi cât erau de ușoare, comode și elegante veșmintele acelea: renunță la calceus și în picioare se ivi comodul crepis, dezinvoltul pallium luă locul togii solemne. — Uită latina, îi porunci tatăl său. Vom vorbi numai grecește. Tu nu știi latină. Ajungând pe mare în imensa deltă a Nilus-ului - care, cu apele sale pline de nămol, schimba pe multe mile culoarea Mediteranei - și mergând apoi de-a lungul coastei până la Gurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
codexurile și sulurile și i-a găsit jurnalul. Lui Antonius îi plăcea să scrie pe foi subțiri de papyrus și poate că lăsase câteva scrieri, în speranța că cineva avea să le salveze. Dar Augustus citea repede și, pe măsură ce citea, poruncea să fie distruse. Apoi a poruncit să fie făcute bucăți toate statuile reginei, de îndată, și să se arunce fragmentele în apa din port. Eu am prins zilele acelea. Am văzut negustori greci bogați, și comandanți de legiuni, și senatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
găsit jurnalul. Lui Antonius îi plăcea să scrie pe foi subțiri de papyrus și poate că lăsase câteva scrieri, în speranța că cineva avea să le salveze. Dar Augustus citea repede și, pe măsură ce citea, poruncea să fie distruse. Apoi a poruncit să fie făcute bucăți toate statuile reginei, de îndată, și să se arunce fragmentele în apa din port. Eu am prins zilele acelea. Am văzut negustori greci bogați, și comandanți de legiuni, și senatori romani, și navigatori arabi care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a spus că Augustus a fost dezamăgit că n-a putut s-o aducă pe Cleopatra în lanțuri în fața poporului, la Roma. A chemat un pictor faimos din Alexandria, care cunoscuse frumusețea reginei și strălucirea palatului ei, și i-a poruncit să picteze momentul când ea apăsa pe sânul ei gol cobra regală. Pictorul l-a pictat, și mi s-a spus că plângea pe când picta. Pictura a fost trimisă apoi la Roma. — Nu mai există, spuse Germanicus imprudent. Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
au îndreptat spre Alexandria. Astfel, mi s-a spus, Augustus l-a văzut pentru întâia oară pe tânărul acela care avea aceeași înălțime cu el și îi semăna primejdios de mult. Augustus a zis că era capul șarpelui - și a poruncit să fie decapitat de îndată. Mi s-a spus că mama sa, Cleopatra, în ultimele săptămâni pusese să fie sculptat un portret al lui, din bazalt negru. Gajus tăcea. Germanicus se feri de privirea lui. Se gândi că nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
transport, încărcate cu grâu, ridica ancora, îndreptându-se spre Puteoli, marele port al Romei. Prețul grâului egiptean Deodată, Germanicus renunță să mai fie prudent și, dintr-un impuls ce sfida orice logică, își spuse numele și gradul. Își jucă viitorul, poruncindu-le magistraților să deschidă pentru locuitorii Alexandriei enormele depozite de grâu. Fiul său fu cuprins de acea emoție revoluționară. — Domnul meu, spuse bătrânul preot, tu nu ești grec... Populația din Alexandria îl aclamă pe Germanicus pe străzi, autoritățile locale i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
oară când l-am văzut. Și sora mea a fost împroșcată cu noroi, aceeași tortură ca în cazul mamei. Soțul ei a fost judecat. Cineva a avut curajul să râdă, spunând că probabil comisese adulter cu propria soție. S-a poruncit ca numele lui să fie șters din inscripții și de pe lapide. Bătrânul senator, cu neputință de îmblânzit, a protestat: „Damnatio memoriae se aplică numai pentru delicte împotriva Republicii, nu pentru excese private. Adevăratul motiv al acestui proces ne-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spuse: „N-or să mă ucidă dacă or să creadă că nu merită“. În mintea lui nu mai încăpeau acum gândurile copilăriei. Își zise: „N-o să fac greșeli“. Se întoarse și întrebă: — Unde sunt scrierile lui Cremutius? — Tiberius le-a poruncit edililor să le ardă în public, răspunse disperat Sabinus. Treizeci și cinci de ani de cercetări! Iar Cremutius - știți cât e de timid, a trăit toată viața printre cărțile lui - stătea în picioare în fața lui Tiberius și știa că nu există speranțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îi spuse: — A venit momentul să riscăm și să facem procesul ăsta. Vom avea dovezi, îți voi aduce martori... Singurul prieten care îi vizita des era Tatius Sabinus, care asistase cu oroare la procesul împotriva istoricului Cremutius Cordo. Sejanus îi porunci unui senator, legat de el din motive prea puțin onorabile, să-l invite pe Sabinus, să-l manevreze bine și să-i câștige încrederea. Senatorul se conformă și, în spațiul liber dintre acoperiș și tavanul cu ornamentații al sălii, strecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întreaga sală. Bătrâna ridică puțin capul și-și mișcă buzele uscate: — Bine ai venit, spuse - și lui Gajus i se păru că toți cei prezenți erau surprinși -, în casa care a fost a divinului Octavianus Augustus și a mea. Apoi porunci: — Apropie-te. El se supuse; simți izul trupului ei bătrân. Părul prost periat părea prăfuit. Nu purta nici o bijuterie. Lâna șalului era grosolană. Zise: — Ți se va arăta unde poți locui. Îl expedie cu un gest. De atunci, luni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
arse de mai bine de un veac, și de atunci, în clipele de primejdie, Roma era asaltată de cele mai confuze profeții, care ajungeau aici din toate colțurile pământului. În cele din urmă, divinul Augustus s-a săturat și a poruncit să fie distruse toate. Eu însumi am numărat peste cinci sute de volumina aruncate în foc. Romanii erau disperați: cum vom afla viitorul? Augustus a descoperit că se păstrase o copie a Cărților Sibiline și a închis-o sub statuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]