4,088 matches
-
să scâncească și să se dea Înapoi. Tuni luă Însă de jos o piatră și-o izbi pe babă În țurloaie. - Ți-am zis să vezi de plodul ăla, scârbă! - Iar tu să vezi ce vorbești cu Krog! - șuieră ea, potolindu-se deodată. Ți-am arătat ce vrea. Să nu zici că nu ți-am spus. Abia atunci se duse baba la Unu și-l luă din brațele Runei. Dispărură spre capătul satului, Într-una din casele lor de pământ. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Măcar așa, nu vine nimeni să tragă cu urechea, râse N’jamo. - Da’ ce, nu mai are nimeni praf din ăsta? N’jamo râse și mai și, iar eu m-am prefăcut că mă molipsesc de la el. După ce ne-am potolit, i-am zis: - Mai bine m-ai ajuta pe mine, măi, N’jamo. - Și să ne spulbere, ca pe Dogoni?! - se holbă el. Ce folos ar avea Tatăl ca eu să fac ce a spus el, iar vrăjmașii tăi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
venind spre noi. Cărau În spate sumedenie de lucruri, târau de altele și mergeau vorbind tare, strigând de la unul la altul, fără să le pese că vreun vrăjmaș ar fi putut să le iasă În cale. - Enkim tot nu se potolește, Îmi zise Logon, posomorât, și-mi arătă fumul care iarăși prinsese a se ridica de pe piscul lăsat În urmă. - Pfuuh, ia să ne vedem noi de-ale noastre, am spus atunci și, chiuind veseli, am luat-o din loc. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
săgetate, dar cădeau la loc În picioare, sprinteni și puternici, cu pieile negre lucind În lumina rece a dimineții. Strigau la noi și se băteau cu pumnii În piept, arătându-și dinții albi precum fildeșul de mamut tânăr. Se mai potoliră când văzură cât de puțini eram și că niciunul dintre noi nu se pregătea de o luptă de sânge. Apoi, când văzură cât de voinicește mergeam, fără să ne pese de norul Înghețat ce aștepta Îndărătul lor, prinseră a striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îmi puse mâna pe umăr și mă strânse ușor. Dar eu: - Krog nu știe nici măcar ce nume poartă tatăl lui. Și nici nu merită s-o știe. Krog nu e nici un toiag, al nici unui Tată, al nimănui. Unde mergem acum? - Potolește-te, frate al lui Moru. - Blestemați fie, toți! am scrâșnit cu vorbe rele, În minte. Și Moru, și Psara, și Mila, toți! Ba chiar și tu, Tată... M-ai adus până aici, iar acum? Asta ai vrut? Să-ți duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Logon ceea ce Kal Îi făcea lui Noc, acasă, că n-ar fi fost așa de cumplit după ce-o Împuiasem până și pe o vacă din aia precum Bodolona. Măcar Logon să iasă câștigat din toată călătoria asta, of, of. - Potolește-te, Îmi strecură Logon, privind rușinat Într-o parte și În alta. Noi te-am urmat pentru că ești toiagul Tatălui. I-am privit. Înlemniți, se uitau la mine cu ochii holbați, neîndrăznind nici să sufle. Nici măcar dinții nu și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Se făcuse noapte când am ajuns noi pe Gemeni. Era un ghețar atât de mare! Unul dintre povârnișurile lui molcome se afunda blând În apă, precum un mal de baltă cuminte și, până și Marea cea mare părea să se potolească În preajma lui. Cei ce ajunseseră Înaintea noastră aprinseseră deja primele focuri, iar câțiva ridicau adăposturi din blănuri În timp ce oamenii aceia ciudați de la Miazănoapte, cei despre care Îmi spusese Barra, săpau gropi În gheață și făceau cărămizi de zăpadă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
adăpost nouă, celor lipsiți de adăpost, celor care n-aveam o ușă la care să batem, celor care nu găseam alinare și goneam veșnic hăituiți pe străzile vieții? Oare nu ne-ai oferit merindele tale amare cu care să ne potolim foamea ce se preschimba În nebunie din pricina hranei cu care se hrănea, oare nu ne-ai oferit un țel către care am năzuit veșnic și pe care niciodată nu l-am atins - siguranța, liniștea după care au tînjit inimile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Fräulein... le-o fi... luat... de la... și se Înăbușă de rîs. — Otto! Nu ți-e jenă! Taci odată! țipă femeile. — Amintire... din... bătrînul... München! Îi replică prietenul său și tot grupul se cutremură de rîs din nou. CÎnd se mai potolesc puțin, un bărbat din grup Începe să spună cu glas strident și șovăielnic, În timp ce-și șterge ochii din care-i șiroiesc lacrimile: Spune-i... Elsei... și glasul i se frînge Într-un chicotit subțire, e nevoit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stîrnește un hohot de rîs imens, marcat pe ici, pe colo de plesnetul palmelor peste coapse și pe genunchi și chicote ascuțite. — Măi, al dracului...! exclamă cu admirație un ascultător cînd izbutește să-și tragă sufletul. Cred că o să se potolească un timp! Povestea despre „catîrul sănătos și pricina chioară“ a avut Într-adevăr mare succes, căci oamenii sînt mari amatori de astfel de snoave și expresii care se răspîndesc rapid printre toți locuitorii. Pot ajunge chiar la rangul de proverb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mi-am zis că-i de datoria mea să-i scriu lui John Beals și să-i arăt că nevastă-sa se poartă necuviincios și-i trimite scrisori unui bărbat Însurat și că-i treaba lui, ca soț, s-o potolească. Ei, și-atunci a venit o scrisoare, ce să-ți spun, cum n-am mai văzut În viața mea. Îi spunea că i-am scris soțului ei și-l blestema cum nici cu gîndul nu gîndești și zicea: „Dacă știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nimănui prin minte c-ar fi făcut ce nu se cuvine, dar ea a-nceput sa țipe și să urle ca o nebună. „Bun, copilul e zdravăn și sănătos“ - a zis doctorul - „dar dacă nu faceți ceva ca s-o potoliți pe fata asta, foarte curînd o să rămînă copilul fără mamă.“ „Ei, las’ c-o potolesc eu“ - zice Amanda - „sau aflu care-i pricina“ - și se duce drept În dormitor și se-așază lîngă fată: „Ascultă, n-ai nimic, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sa țipe și să urle ca o nebună. „Bun, copilul e zdravăn și sănătos“ - a zis doctorul - „dar dacă nu faceți ceva ca s-o potoliți pe fata asta, foarte curînd o să rămînă copilul fără mamă.“ „Ei, las’ c-o potolesc eu“ - zice Amanda - „sau aflu care-i pricina“ - și se duce drept În dormitor și se-așază lîngă fată: „Ascultă, n-ai nimic, iar eu n-am de gînd să-ți mai rabd mult mofturile.“ „Vai de mine, am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că s-a trezit toată casa și-au ieșit să vadă ce s-a-ntîmplat, și-a venit femeia În cămașă de noapte și-a bătut la ușă, tremurînd, și frîngîndu-și mîinile. „Vai de mine, doamnă Grant“ - zice - „faceți ceva ca să-l potoliți că mă nenorocește... Du-l de aici, În viața mea n-am avut așa ceva În casă“ - zice - „și dacă se află, mă fac de rușine...“ și pe copii, cei doi băieței, i-a trimis sus, pe acoperiș, și de-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tău - „și-acum, ca niște bestii crude, afurisite și sîngeroase ce sînt, stau acolo și pun la cale moartea mea.“ Ei, dacă mai zicea ceva, ne băga pe toți În bucluc. Luke l-a zgîlțîit odată și i-a zis: „Potolește-te că, de nu, ajungi la pușcărie. Ne-ai făcut destule belele“. „Nu, uite ce-i, domnule căpitan“ - i-am zis polițistului, că mi-am dat seama că trebuie să-l iau cu binișorul - „a fost o mică neînțelegere, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
era decît o pivniță veche, cu bălegar pe jos, care fusese odinioară un fel de grajd. Ei, asta a fost scăparea lui Hensley: a spus că a coborît ca să stea de vorbă cu el și să-l lămurească să se potolească, iar povestea lui a fost că McLendon a luat o potcoavă veche, aflată prin preajmă, și, cînd a intrat el, McLendon s-a aruncat asupra lui și-a vrut să-i spargă capul cu potcoava. Așa că, după spusele lui, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mi-a plăcut niciodată mutra ta. Ia mai bine șterge-o, cît mai ești pe picioare“ - zice. „Bine, mă duc“ - a zis John. „Nu vreau să am necazuri cu voi, voiam doar să vă spun că-i bine să vă potoliți, de dragul nevestelor și copiilor voștri, dar, dacă așa vreți voi, mă duc.“ Și se spune că s-a-ntors cu spatele la ei și tocmai pleca cînd l-a Împușcat Ed Mears, s-a Întors spre Lawrence și i-a spus cu un zîmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de creștini năvălesc hăulind și scrâșnind, către un butoi plin cu apă de izvor, care cică ar fi tămăduitoare. Pentru ca s-ajungă la tot cartierul se mai și îmbuteliase mii de pet-uri cu apă chioară. Dar asta nu-i potolește, pe creștinii deveniți deodată niște fiare. Cu ochii injectați, fixați pe butoiul cu pricina și pe mâinile celor care împart pet-urile cu apă, se agită, se îmbrâncesc, își dau coate direct în gură sau în spină, își bagă reciproc
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
hai să-l duci pe Sică la spital că are crize puternice și ăștia nu pot să-l mai țină aici. Îl făcuse ei cu chiu, cu vai, o injecție să-l mai calmeze, dar el, al dracu, nu să potolea deloc și nici ăștia nu mai aveau din seru’ ăla care-i trebuia lui. Hai, să-l duc! Îl luăm noi, câțiva bărbați, cu portaru de la dispensar, cu nea Mitu, ăsta de la industria locală, cu Încă vreo doi, nu știu cine mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ea, aleasa privirilor lui Gelu, dar despre ea nu spune nimeni din ce zonă a țării provine. Recită cu un accent nu tocmai românesc o traducere proprie după o poezie de Ady Endre. Popescu aplaudă din răsputeri. Murmurul sălii se potolește greu, dar nu entuziasmul ci indisciplina e la origine. Un tip cu chelie se ridică și Începe să-și amintească de cum era când era el elev. Câțiva elevi hohotesc totuși În contratimp cu poantele slabe ale vorbitorului. De la tribună, profesorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
privire, / Și pentru toate dă-mi în schimb / O oră de iubire. Indirect, poemele lui Radu Cârneci exprimă atavicul efort de refacere a androginului, mit ale cărui ecouri se regăsesc de mai multe ori în carte (Unul în celălalt ne potolim cuvintele / unul în celălalt căutându-ne / unul în celălalt găsindu-ne-nceputul / unul pe altul respirându-ne), pentru ca în Jurământul să se exprime încununarea aspirațiilor îndrăgostitului, în stare să prefacă la nesfârșit ființa dragă și să o zămislească, tot la
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
alcătuit-o, venit odată cu o bătrânețe - mai mult declarată decât reală (am descrescut m-am împuținat) -, să remarce implicarea sa necondiționată în acțiunea utopică de ameliorare a lumii: stau de-o viață dinaintea fântânii / și mă întreb cum să-i potolesc setea. Laitmotivul întregului volum este presentimentul - tot mai acut - al sfârșitului, care generează un imaginar liric adesea învecinat cu estetica urâtului (Nu mai pot fi nepăsător la vidul țărânii și cenușa doliului / în blândețea din ochi nu mi-a rămas
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
înflorise la tâmple 4. Scrieți compuneri inspirate de textele următoare: a) Toamna (compune cu început dat ) „Toamna. Cel mai frumos anotimp al anului este toamna cea luminoasă, care coace strugurii și face vinul.... Săptămâni întregi cerul e senin, căldura e potolită, iar dacă vine o ploaie-două plugarii ară pe îndelete, pregătind recolta anului următor”. (S.Mehedinti,G. Vâlsan , Lecturi geografice) b) Vara (compunere cu sfârșit dat) „Căldură au verile României din prisos. Grija cea mare e pentru mersul ploilor. Când și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
trudit zadarnic să treacă dealurile taburetelor, pe sub care motanul își croia tunel. De câte ori coada motanului, fum alb, n-a încercat pornirea mâniei lui de floare! Acolo i s-au minunat ochii, privind vântoasa pădure de aur a flăcărilor din sobă potolindu-se, prefăcută în toamnă arămie, moțăind scuturată în rodii de rubin și adormind în cenușă.” „Copilăria, iscoditoare ca un copil în fața ușii care ascunde pomul de Crăciun, se înălța, în trupul lui, în vârful picioarelor: creștea. Putea urni un scăunel
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Cântecul nu are hotar. Cântecul, nesațiu etern, izvor nesecat de îndârjiri, zidiri de veacuri viitoare, amic în bucurii și balsam în rostiri funebre. Cântecul trezește în suflet orice amorțire, împodobește lumini și împrăștie speranțe, înfruntă cotropiri și răpune șovăiri. Cântecul potolește jarul oricărui însetat. Cântecul înfruntă moartea pe câmpul de luptă. Cântecul înalță fruntea noastră, fărâmă cătușele oricărei dureri și urcă la cer simfonii feerice. Cântecul te însoțește oriunde, în adâncimi de ocnă, în singurătate, înflăcărează inimi. Cântecul doboară pe mișei
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]