4,025 matches
-
cine poate" în aceste adeziuni la partid între 1945 și 1948. Convingerile de stînga sînt reale și vor genera adesea deziluzii amare. Mărturiile profesorului Toth, filosof și matematician, tînăr comunist în 1945, clarifică acest entuziasm militant și rezervele provocate de prăpastia dintre utopie și realitatea puterii: "Eram total conștient de faptul că, fără comuniștii ruși, comuniștii români n-ar fi cîștigat nicicînd puterea. Dar mijloacele de a ajunge la putere îmi erau indiferente, atîta vreme cît noua societate ce avea să
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
independentă". Deci, umanist, socialist, adept al lumii a treia. Ambiția este amplă, dar între aluziile la o frumoasă arhitectură și realitatea represivă dintr-o țară împărțită în guvernanți activi și guvernați, pentru care viitorul nu are culoare, se sapă o prăpastie. Dezamăgirea cîștigă teren, în vreme ce credința lipsește. În 1974-1975, această credință vine de altundeva. Regimul Ceaușescu va face totul pentru a evita propagarea acesteia împotriva sa. ROMÂNIA AMENINȚATĂ "O ființă normală, un european, sclav al logicii formale, este incapabilă să înțeleagă
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
PCR de Covasna, membru supleant al Comitetului Executiv al Partidului și vicepreședinte al Consiliului ungar: vorbele lui au greutate. El demisionează din funcțiile sale și protestează printr-o serie de scrisori adresate între 1977 și 1980 unor personalități oficiale, împotriva prăpastiei ce separă teoria egalitară de practica discriminatorie. Reuniunile Consiliului ar avea ca singur obiectiv proslăvirea regimului. Consiliul acționează sub directivele Comitetului Central, care-1 finanțează. Mai tîrziu, criticile lui Kiraly vor deveni mai dure: regimul Ceaușescu este relicvă a stalinismului, declară
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
saturare a vieții cotidiene și a culturii de către știință, tehnologie și cultura de consum, iar stilul lor prezintă o suprapunere a domeniilor tehnologiei de vîrf și a culturii de masă. După cum arată Bruce Sterling: "În mod tradițional, a existat o prăpastie culturală între știință și domeniile umaniste: o separație între cultura literară, lumea formală a artelor și politicii și cultura științifică, lumea ingineriei și industriei. Această discrepanță dispare acum într-o manieră cu totul neașteptată. Cultura tehnică a fost scăpată de sub
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
servicii medicale gratuite (Hoffman, 1987). În anii '80, distribuirea veniturilor a luat cîteva miliarde de dolari de la un segment de 20% reprezentînd pe cei mai săraci cetățeni, îmbogățindu-i în același timp pe cei mai bogați. În momentul de față, prăpastia dintre familiile cele mai bogate și cele mai sărace s-a adîncit mai mult decît oricînd, din 1940 încoace: venitul net al unei proporții de o cincime din populația reprezentată de cei mai săraci cetățeni a scăzut cu 5,2
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
lui, marcate de ezitări și confuzii, cei doi s-au apropiat unul de celălalt pentru a se săruta, iar scena, vazută în oglinda retrovizoare, l-a tulburat într-atât de mult, încât a pierdut direcția și a plonjat într-o prăpastie, la kilometrul 17. Cu toate acestea, declarațiile contradictorii ale martorilor, datele incomplete și disponibilitatea redusă a șoferului de a comunica transformă povestea într-un puzzle obscur, de nerezolvat. Fără a dezlega misterul, romanul evoluează treptat pe nivelul relației intense și
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de masificat oameni îi face tot mai iraționali și face imposibilă guvernarea lor prin rațiune, indiferent care-ar fi intențiile, uneori cît se poate de nobile, celor care țin pîrghiile puterii. Această asimetrie a politicii are trei aspecte: Mai întîi, prăpastia care separă cele două aspecte ale vieții umane. Gîndirea și practica rațională se cantonează în administrarea lucrurilor și a bogățiilor. Ele inventează unelte și instrumente tot mai impunătoare, mai eficiente, mai automatizate. Guvernarea oamenilor, deci puterea politică, vede, din contra
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o relație de reciprocitate într-o relație de dominație, un raport de egalitate, într-un raport de inegalitate. O dată ajuns la putere, Napoleon, și chiar Stalin, nu și-a mai cunoscut prietenii, nu a mai avut decît subordonați sau rivali. Prăpastia imensă pe care-o sapă între el și ceilalți îl ajută să marcheze schimbarea. Altminteri, nu ar mai fi stăpîn pe decizia sa, nici nu ar mai putea comanda după bunul său plac. "M-am trezit obligat într-o bună
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dar există și un acord teleologic, în sensul că neîncrederea potențează teama, dacă nu cumva și invers. Dar aflăm din păcate și un dezacord, anume într-un cu totul alt sens: această nebunie, și această lașitate duce popoare întregi în prăpastie"273. Cu alte cuvinte, necesitatea unei ierarhii stricte este atît de imperioasă încît, lucru remarcabil, dacă minoritatea de sus ajunge să se supună iar majoritatea de jos să comande, puterea se dezechilibrează. Atunci se pune cu adevărat o problemă gravă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în gîndirea și conduita mulțimilor. Cu o diferență totuși. Dînd o importanță mare viitorului, cea mai mare parte a teoriei reprezintă evoluția ca fiind rezolvarea succesivă a problemelor unei societăți de-a lungul timpului. Trecutul este obstacolul care trebuie depășit, prăpastia de evitat. Psihologia mulțimilor pune accentul asupra acestui trecut, asupra repetării soluțiilor la problemele apărute de-a lungul Istoriei. Ea vede în el o resursă și o memorie fără de care nimic nu este posibil și face din el temeiul unei
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
partenera lui Ogășanu în fulminantul Nu sînt turnul Eiffel de la Piatra, sau Vidra de la Național); a lui Costel Nedelcu actorul căruia Purcărete, la absolvire, i-a încredințat Propișcin Jurnalul unui nebun (primul și ultimul său rol); trec peste prăbușirea în prăpastie a lui Sandu Simionică, de la Timișoara, sau a familiei Petrache actori la Arad. Nu mai insist nici asupra unei frumoase actrițe de pe scena Armatei bucureștene (Paula Chiuaru) care a ars în desuurile de nailon, carbonizate. Vă mai dau un ultim
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
uitam fix în ochii ei, fără să scot un cuvânt. Acum mai încurc oleacă lucrurile din anii aceia, dar îmi amintesc că pe-atunci noaptea mă trezeam adesea plângând, revenindu-mi însă imediat, fericit că nu mă aflam pe fundul prăpastiei. Prietenii țineau tare mult la mine; inventam jocuri, povesteam tot felul de basme, eram căpetenia celor ce dădeau iama prin livezi după smochine, migdale, prune. Ne ghiftuiam de minune și alergam cât ne țineau picioarele, desculți. Geronimo, taică-meu, bombănea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fel la devălmășia vieții. Primele schimburi de vorbe erau întotdeauna despre capriciile timpului, despre poziția norilor și a soarelui, despre vânturi și ploaie. Apoi firește urma șiragul de nenorociri: măgari mușcați de vipere la pășune, capre sau viței căzuți în prăpăstii, prăbușiri de adăposturi din paie, livezi lovite de secetă și uscate, alunecări de teren, boli. În privința bolilor Geronimo îi întrerupea brusc și mânios. Așa că bătrânii se opreau câteva clipe, după care oftau și vorbele lor alunecau spre tineret, spre lipsa
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
întregi de date, cunoștințe, teoreme, filosofii, printre care te vei trezi plutind fără vâsle. Nu cred că un om, un singur om, trebuie să se angajeze într-o bătălie atât de cruntă cu cărțile: exagerând, te poți trezi pe buza prăpastiei; la un moment dat ai putea să pierzi coordonatele logice care acum te călăuzesc și te vei alege în cele din urmă cu o ireversibilă debusolare, fără repere adevărate pentru a găsi calea spre Dumnezeu, spre creația Sa, spre finalitatea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
oare împreună ceva împotriva moralei? Asta nu, căci niciodată nu uit că sunt slujitorul lui Dumnezeu și tocmai de aceea îi îmbrățișez pe toți oamenii fără deosebire. Creierul tău e mult prea grabnic, citești prea multe cărți, te îndrepți spre prăpastie și vei ajunge să nu mai distingi binele de rău. Răul? Răul stă înlăuntrul nostru precum un cariu și nu se înfruntă cu binele, își vede de treabă pe cont propriu, are propria cale, când există. Eu n-am nimic
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
capăt, fără să renegi, altfel riști să fii strivit. Tu, duhovnicul meu, îmi impui să mărturisesc falsitatea; tu, cel ce trebuie să mă răscumperi în numele lui Cristos și să-mi îndepărtezi crusta de nelegiuiri, mă pui să-l târăsc spre prăpastie pe un biet nevinovat. Rușine, rușine să-ți fie! Din acuzat deveni acuzator și, cel puțin cu acel prilej, vigoarea lui a dat roade în dauna unui bătrân călugăr atât de descumpănit încât a renunțat să-l mai judece pe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
izvor cât de mic, fără să zăresc un singur copac. Așa trebuie să fi fost deșertul de care vorbește Biblia, chiar dacă, cât se vedea cu ochii, nu zăream pic de șes, ci tot dealuri și munți, și stânci deasupra unor prăpăstii. Îmi aminteam de poezia lui Dante. Erau niște promontorii înfricoșătoare, unele cărări, de-alungul pantelor, se învecinau cu genunile pe fundul cărora de zăreau stânci fierăstruite și ascuțite, adevărate bolgii infernale. Nu ți-a fost teamă să străbați tot felul de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de antrax. Înainte vreme, animalele bolnave erau arse, pentru că duhoarea infesta aerul zile-n șir, iar vântul o ducea în satele vecine, astfel că a fost emis ordinul de a se debarasa locul de animalele infectate, dându-le vânt în prăpastia de la Perniciaro. Ne poate molipsi și pe noi? întrebase Giandomenico care începea să se teamă și să se căiască că s-a însoțit cu oamenii aceia la drum. Mai molipsiți decât suntem nu putem fi răspunde bătranul Rocco îți vine
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dar dacă îi lovea cu vârful sabiei în plin, pentru o clipă, ei se înfiorau. Cutezi în continuare să ameninți? Crezi că poți vorbi precum un câine scăpat din lanț? Nu ameninț, văd cum capetele voastre se rostogolesc spre o prăpastie. Fiecare dintre noi va plăti la sfârșitul vieții, iar cel ce ne va spovedi n-o să dorească acuzații ce se bat cap în cap, ne va cere să răspundem la întrebarea dacă conștiința noastră de oameni l-a slujit pe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
amărăciune. Uneori părea însă că mintea sa, șovăind, ar fi luat-o pe o cale încâlcită și pustie: Pentru a confirma dacă el se preface sau într-adevăr este pradă furiei și zăpăcirii, trebuie pus la-ncercare, dus pe marginea prăpăstiei și făcut să-și recunoască minciunile. Își schimbă mereu expresia, se eschivează, acuză, se zbuciumă chinuit de contradicții; cum e cu putință să stabilim dacă într-adevăr a căzut la sânul celei ce domnește peste infern și-i roade facultățile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
diavol și de Dumnezeu, care parcă se luau la întrecere pentru a-l câștiga fiecare de partea lui. Când și când, i se intenta un nou proces pentru a-l aduce în pragul disperării și a-l ține pe buza prăpastiei, dar el rămânea ferm în convingerile lui și la fel de trăsnit și contorsionat în răspunsuri, încât renunțau la anchetă și stabileau un nou termen "în vremuri mai bune". În cele din urmă, au trebuit să cedeze și să-i recunoască nebunia
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a fost Telesio? Maestrul meu, un om care a îndrăznit să-l contrazică pe Aristotel. Te plictisesc, Căpitane... Într-o seară ploiasă, în timp ce marinarii chercheliți cântau ceva deocheat, Tommaso, fără să știe de ce, se simțise vânat, parcă împins pe buza prăpastiei. Se adresase căpitanului pentru a discuta, iar acesta, simțindu-i momentul de panică, îi spuse: Fii liniștit, Părinte, sunt un om de încredere al Regelui meu. Mi s-a poruncit să te aduc teafăr în portul Marsilia și te voi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să interpreteze această stare (de arousal) ca efect al îndrăgostirii. Într-un studiu ce privea afinitățile interpersonale, o femeie atractivă și un bărbat atractiv au intervievat două loturi de bărbați: unii care au trecut un pod lung, suspendat deasupra unei prăpăstii, și alții care au traversat un pod solid, aflat la doar câțiva metri de pământ. Intervievatorii au pus întrebări referitoare la traversare imediat după ce aceasta a avut loc și au oferit subiecților numărul lor de telefon, rugându-i să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
astfel că nu trebuie subestimată puterea educatorilor de a modela afinitățile politice ale viitorilor alegători ai Moldovei. Copiii învață acum despre moștenirile românești, merg la studii cu burse în România, explorând punctele comune între ei și semenii lor români, astfel încât prăpastia dintre „cele două popoare romanice de est” este de așteptat să se micșoreze. Bineînțeles, rămâne și posibilitatea ca o apropiere mai mare de România să atragă disprețul acestora: moldovenii au devenit personaje în unele glume românești, iar atitudinea guvernului român
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
epopee sociologică. Devenirea protagonistului explicitează sugestia de destin, de predestinare tragică, cuprinsă în titlu. Încheindu-se astfel, romanul dă expresie metaforică sensului ce îl străbate. Căile pe care oamenii pornesc spre a se realiza în viață duc aproape toate în prăpastie, ieșirea din impas nu se întrezărește, însă potențialul lor de vitalitate este inepuizabil. Îngerul a strigat devine o carte a vieții explozive, eroii par crescuți direct din pământ, țâșniți din lutul negru, mustos, din smârcul bălților. În substanța lui cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]