6,389 matches
-
Aveam niște cărți la îndemână și m-am putut informa în această privință. Demonstram studenților că și în muzică sau în arhitectură, ca și în literatură, pot exista note de ironie. E.M.: În ceea ce mă privește, eu cred că, sub pretextul acesta al interși multidisciplinarității, se fac și multe excese. În multe cărți și articole, unele publicate chiar de colegi de la Universitate, găsești un amestec nedigerabil de ingrediente diverse, multe incompatibile între ele, de la semiologie la psihanaliză, esoterisme orientale și alchimie
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
rezultat din parabola ce reduce fenomenul la esență" (p. 99); Este o autoexplicație nuanțată, pentru cine vrea s-o citească adânc și corect" (p. 128); Lectura răbdătoare, în palimpsest, sporește valoarea romanului ca operă a fanteziei, incitată numai de un pretext documentar" (p. 223). Aceste valori, norme și principii pot oricând constitui puncte de reper pentru un "îndreptar" al bunei lecturi, înțelese ca o activitate imaginativă și rațională, empatică și lucidă, sensibilă și responsabilă în același timp. Din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
modalitățile practice de tratare, la îndemâna acestuia, a celor mai obișnuite boli, respectiv comunicarea, într-o formă originală, cu intenție polemică, a unei noutăți în ceea ce privește intervenția pe creier, de factură psiho-chirurgicală. În acest caz, este vorba, de fapt, numai de un pretext: apariția, în 1948, a unui studiu de pionierat al medicului francez Pierre Wertheimer, intitulat La lobotomie préfrontale: Essai de psycho-chirurgie, apărut în "Annales Médico-Psychologiques" (fapt asupra căruia vom reveni). Precizăm, așadar, că nu ne-am propus ca obiect de studiu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
necontenit trimise din spatele unui scut de aparență științifică" (loc.cit.). De aceea, putem accepta portretul de scriitor caracterizat de exegeți drept unul ancorat în credință, misticism și mit, dar și căutător de aventură (cf. Micu 2009: passim). 2.1.1. Pretextul scrierii, în 1948, a Lobocoagulării prefrontale, un aspect în mod surprinzător adesea neglijat de unii exegeți, este indicat explicit de Vasile Voiculescu în rândurile servind ca motto la titlu; după un aparent citat ("Lobii frontali sunt inamicii umanității. Lobotomizatul pierde
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
spațiul socio-profesional al comunicării (Aa [2]), marcat de expresia lingvistică a registrului public informal, în enunțuri reflectând tot competența idiomatică, dar la nivelul profesiei, putem recunoaște tot două niveluri (N) diferite, după cum urmează: N1, al terminologiei medicale de profil, adecvată pretextului științific al operei, prezentă mai ales în partea introductivă și în secvențe de actualizare a problemei, cu profil de părți care în retorică au statut de "exordiu"; aici, "contractul de comunicare" îi impune scriitorului o inițiere de creditare profesională ca
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
istorice unele dintre romanele cavalerești sau dintre cele picarești, ori pastorale (mai ales germane), gotice ori baroce. Pentru autorii respectivelor scrieri (Madeleine de Scudéry, Philippe von Zesen, Gauthier de la Calprenéde, Thomas Leland, Horace Walpole, Ann Radcliffe etc.) istoria este un pretext al aventurii exotice, de senzație, lugubre, moralizatoare sau fantastice, lipsind cu desăvârșire interesul pentru redarea veridicului întrețesut argumentat pe canavaua istoriei. Se poate afirma că, până la începutul secolului al XIX-lea, prelucrarea stilistică a expresiei supuse diferenței temporale dintre universul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
al Revue française de transfusion et immuno-hématologie: Ținînd cont de lunga incubare a sida, nu mi se pare prudent să extindem tratamentul preventiv. Fără să revenim înapoi, recomand să așteptăm doi ani. Hemofilii se tem, bineînțeles, că sida e un pretext pentru a opri preparatele moderne de care dispun la ora actuală, și au declarat în mod oficial că acceptă riscul, dar este evident că, dacă ar apărea un caz de sida la un hemofilic sub tratament profilactic, responsabil ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și altfel. Cînd i se vorbește despre ceea ce este, el spune că ar putea fi și altceva. Cînd i se descrie viitorul, el răspunde că ar putea să intervină cu totul altceva. Pentru U, orice schimb de replici este ocazia, pretextul de a le reaminti semenilor propriile posibile și imposibile. De a-i trimite la nebunia lor poetică. U este un om cu totul obișnuit. Întrebările, amuzamentele și ironiile sale îndeamnă la nesupunere față de fapte, față de viitorul trasat și trecutul oficial
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
face tot timpul in vivo, nu in vitro."8 Între teoreticienii economici și cei care decid politica economică se interpun o serie întreagă de consilieri cu deformări de tot felul, aplicări parțiale sau cu însăși utilizarea periodică a ideilor ca pretext pentru a face cu totul altceva decît ceea ce ele propun. Pe de altă parte, decizia economică pe care puterea centrală o întîrzie sau o abandonează este numai parțial și inegal recuperată de către structurile economice descentralizate, aflate în stare incipientă. Dinamica
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
și nu numai, în detrimentul evident al textului însuși, sumbru, insolent și superb. Conformismul reverențios este revendicat și de o critică relativ nihilistă, care a abdicat de la privilegiul de a impune o ordine și un discurs despre literatură ca manifestare, sub pretext că toate producțiile noi sunt destinate neantului, critică ce se supune servil ciclului comercial al simplei promovări (doar trăim într-o "lume ca supermarket", potrivit acidei formule a aceluiași autor, nu?), favorizînd astfel o epurare considerată salubră. Poate că, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ceea ce survine e ceea ce îi trebuie pentru a edifica romanul, indiferent dacă e vorba de o reminiscență de lecturi sau de călătorie, sau de fantezie pură. Dacă se așează la locul lor în construcția narațiunii, nu le întreabă de unde vin. Pretextul romanului e însă unul real, istoric. La jumătatea secolului al XIX-lea, un tînăr matelot breton, de 18 ani, Narcisse Pelletier, este abandonat pe o plajă din estul Australiei, după ce se îndepărtase de vasul său în căutarea unui punct de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cinematografie și a rulat cu mare succes, Arnaldur (căci așa se identifică islandezii, după prenume) a știut de fiecare dată să surprindă, să intrige, să marcheze cititorul. Obscuritatea pătrunzătoare și melancolică a romanelor sale face din scenariul de suspens un pretext pentru a porni mecanismul unei lumi cangrenate. Iată-l într-un exercițiu de sinceritate: Cînd l-am întîlnit, acum cîteva săpătmîni, confratele dvs., Arni Thorarinsson, ne-a povestit cît e de greu să fii scriitor de romane polițiste în Islanda
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
apoi să-l regăsească pe Andi pe tărîm american și să încerce să repornească împreună pe noi baze, alături de copilul lor, eșuînd însă, neputîndu-se lipsi de iubitul lăsat acasă, pe care îl aduce în propriul cămin al lui Andi sub pretextul prieteniei și al mîinii întinse unui nou exilat, vizitatorului, pentru a fugi cu el, în cele din urmă, înapoi în țara abia părăsită. Pare schematic și caricatural acest triunghi amoros, cînd îl aduni într-o frază, dar finețea nuanțelor și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de Lidia Cotea ca autorul cel mai profund și mai interesant din cei trei, revolta sa poetică rimbaldiană ilustrează radicalitatea demersului său literar, scriitura în spirală și metamorfoza permanentă, ce va afecta și corpurile personajelor sale, textele fiindu-i nesfîrșite pretexte pentru alte povestiri posibile. Din punctul de vedere adoptat de autoare, Chevillard se pretează cel mai bine la un studiu complex al corporalității, nu doar la nivel de personaje, ci, ca într-o mise en abyme vertiginoasă, la nivelul scriiturii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
i-a reglat până la ultima cută socotelile cu lumea și eu, diatamai monumentul de virtuți americane, care aleargă de-i iese sufletul după bani și fericire la capătul lumii, îmi rumeg răfuiala de ani de zile cu tot soiul de pretexte. Cine e de admirat, el sau eu? Era o întrebare. Și iar a scos carnetul, și iar a desfăcut stiloul și l-a ridicat câteva clipe, meditativ, în dreptul buzelor, dar n-a mai notat nimic; întrebarea îl mai traversase și
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]
-
unei recompoziții profunde a democrațiilor occidentale? Fără îndoială. Trebuie doar ca Uniunea Europeană să accentueze și să accelereze aceste transformări. O manieră comodă de a evita dezbaterea este să pretindem că "deficitul democratic" al Uniunii Europene este o falsă problemă sub pretextul că și statele de tradiție suferă de aceeași imperfecțiune. Dar conform maximei, "nimeni nu își poate invoca propria degradare". De aceea, știința politică, care nu se complace în cinismul pretinselor teorii "realiste" ale puterii, are imperioasa misiune de a înțelege
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
și să aibă valoarea unui avertisment, el nu ajută în înțelegerea Europei (Lacroix 2000). Fără îndoială, pacificarea relațiilor dintre state a produs o dislocare a formelor politice clasice prin multiplicarea procedurilor de arbitraj juridic și a negocierilor informale. Dar sub pretextul revitalizării lor, putem întîmpina riscul de a reveni în starea de natură internațională; nu ar însemna oare acest lucru o trădare a unui alt principiu republican, acela al stabilirii păcii civile? Și oare nu ar fi un pic naiv, chiar
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
fost mai săracă. Din păcate, Heldenkult-ul pe care se fundamentează cultura europeană ne-a indus un sentiment insidios de rușine față de temerile noastre, pe care ne-am grăbit să le refulăm sau să le deghizăm într-o galerie ridicolă de pretexte cu aromă religioasă. Totuși, trebuie observat că, în absența spaimei, ne-ar dispărea orice instinct de conservare și deci orice rezistență la thanatic. Jean Delumeau observă cu justețe că "frica este ambiguă. Inerentă naturii noastre, ea este o pavăză esențială
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
țăruș de lemn am să i-o străpung!...". Formulată în termeni lipsiți de echivoc, hotărârea pare de neclintit. De aceea, în partea a douăsprezecea, ne apare cu atât mai straniu comportamentul eroului față de Simina, care-l atrage în pivniță, sub pretextul căutării unei sticle cu borviz pentru doamna Moscu. Aici, are loc un episod de amor pubescent, cu tentă manifest pedofil-vampirică. Astfel, copila (pacientul convențional, dar agentul textual) îi poruncește lui Egor (agentul convențional, dar pacientul textual) s-o sărute, iar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
despre trei mari tipuri de opere care exploatează filonul groazei: cele în care ideea constituie subiectul însuși al cărții, cele în care groaza este utilizată ca vehicul pentru transmiterea unor alte idei și cele în care aceasta apare ca pur pretext senzaționalist. Pentru mai multe amănunte, cf. Seigneuret, 1988: I, 623. 13 Acest fapt este vizibil mai ales în prozele horror din perioada contemporană (William Peter Blatty, Stephen King, Richard Matheson, Anne Rice, Peter Straub etc.), care reiau diverși topoi șocanți
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
propozițiilor: abia acestea reprezintă miza traducătorului, locul unde, în limbă, este în tâlnit adevărul. Numele, așadar, sunt traduse în vederea recu pe rării drumului spre „limba pură“. În acest sens, traducerea romantică este, paradoxal, literală: ea nu consideră cuvântul doar un pretext pentru un sens care îl depășește, ci găsește acest sens tocmai în interiorul cuvântului, în felul în care știe să numească lucrul, în „densitatea“ revelației pe care o exprimă. Mistica iudaică, la rându-i, contribuie la conturarea figurii traducătorului în textul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
spusa 146 lui Hofmannsthal („Was nie geschrieben wurde, lesen“, „A citi ceea ce nu a fost niciodată scris“) descrie tipul de lectură arhetipală la care se referă Benjamin: nu interpretare a textului, vizare a unui sens pentru care textul este un pretext, ci considerarea imanentă a textului ca urmă a unei infinități de alte texte legate prin similarități. „Ascunsul“ vizat prin lectură nu este o formă ideală, eterogenă în raport cu materialitatea textului. Rescrierea proiectului kantian pe care o anunță Benjamin respinge această înțelegere
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
indices of social activity“. Luată astfel, definiția nu presupune o abordare reducționistă a spațiului urban; de altfel, caracterul materialist al metodei lui Benjamin, despre care am vorbit mai sus, nu per mite ca „structura fizică“ a orașului să fie doar pretext al unei esențe ideale a acestuia, de ordinul conceptului, acțiunii sau percepției subiective. Mai degrabă, la Benjamin este vorba despre oraș ca spațiu care survine, ca tensiune subiectiv-obiectivă a fantasmei, doar în orizontul unei experiențe: „the main themes of this
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Kimon Loghi și care sar în ochi în pictura decorativă a Ceciliei Cuțescu-Storck. Simbolismul constituie liantul, dar și decurge din operațiunea de stilizare a figurilor și extragerea lor din contextul propriu-zis al unei narațiuni cum este basmul, care servește de pretext. Un tablou în manieră prerafaelită realizează Artachino cu Zâna lacului, tablou singular în creația artistului, iar în ciuda trăsăturilor academizante, un tablou cu subiect mitologic precum Vârful cu dor al lui G.D. Mirea se remarcă dincolo de senzualitatea prelucrată foarte apropiat de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
natură, să apară într-o conexiune care este imposibilă în realitatea "normală", de zi cu zi"12. La Max Klinger în seria de zece gravuri intitulată Parafrază la găsirea unei mănuși (1881), elementul anecdotic, cu parfumul onestității sentimentale recuperabil din pretextul facil, găsirea unei mănuși pierdute, servește ca rampă de lansare pentru o ficțiune elaborată prin care obiectul-fetiș este redimensionat la scara unei imaginații debordante, pe măsura fabulațiilor hofmanniene. Pe filiera observației lui Max Deri revine că acest clivaj între naturalism
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]