3,968 matches
-
pahar de băutură cu cineva sau, mai riscant, să te aventurezi în a face sex neprotejat. Variabila „cât ai fi de dispus (willingness)” încearcă să operaționalizeze tocmai acest lucru (într-un fel, asumarea riscului), spre deosebire de „intenția comportamentală”, prin care se prezumă planificarea, imaginea pe care o ai despre ce fac de obicei oamenii într-o situație specifică (invitația la „o bere”, șansa unei partide de sex, acceptarea sau nu a unei țigări cu „iarbă” etc.) în care ar urma să acționeze
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
ce presupun și agresivitate fizică sunt încurajate de societate. De fapt, pentru a stabili dacă agresivitatea este antisocială sau prosocială trebuie să se vadă în ce măsură ea contravine sau susține normele sociale. Este adevărat că nu întotdeauna aceste norme au claritatea prezumată în teoriile din disciplinele socioumane și, mai ales, nu întotdeauna comportamente specifice ce cuprind și secvențe de agresivitate sunt transparente în a fi de un gen sau altul (prosociale sau antisociale). Având în vedere diapazonul larg de conduite agresive și
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
a realiza un scop, intervine frustrarea. În concepția clasică (Dollard et al., 1939), agresiunea este întotdeauna efectul frustrării, iar frustrarea conduce cu necesitate la o formă de agresiune. Deși, chiar în această viziune, legătura frustrare - agresivitate nu este simplă (se prezumă și agresivitatea implicită, din gândire), astăzi puțini psihologi sociali acceptă că frustrarea este singura sau cea mai importantă cauză a violenței. S-a clarificat faptul că nu toți indivizii răspund la sentimentul frustrării prin agresivitate - mulți cad în resemnare și
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
căruia e greu de stabilit contribuția exactă a fiecărui factor. Prin comparație temporală și interculturală, putem însă estima importanța diferitelor variabile. Or, sunt sugestii că influența mass-media asupra creșterii violenței în perioade de tranziție este mult mai mică decât cea prezumată în cunoașterea socială comună. Astfel, de exemplu, s-a constatat că în anumite regiuni din SUA unde s-a introdus pentru prima dată televiziunea - și unde alți factori au rămas semnificativ neschimbați - nu s-a înregistrat o creștere a comportamentelor
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
orice formă de comportament agresiv substituent (inclusiv cel verbal) mai degrabă sporește probabilitatea unor acte violente antisociale intenționate de un individ decât o micșorează (Baron și Byrne, 2000; Sears et al., 1991). Investigațiile sistematice de specialitate dovedesc, așadar, că acțiunile prezumate în mod obișnuit ca având un efect cathartic de prevenire și reducere a violenței au în mai mare măsură un efect invers, de îngroșare a ei. Nu trebuie să avem însă o încredere oarbă în rezultatele acestor cercetări. Pentru studiile
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
comun este în ce măsură prieteniile inter-sexe (între bărbați și femei) pot rămâne la respectivul statut și nu se transformă, aproape cu necesitate, în dragoste și sex. Investigații elaborate denotă că acest lucru se întâmplă frecvent, dar nici pe departe la cotele prezumate de reprezentările cotidiene (Bell, 1981) și, de completat, cu deosebire în mentalitatea tradițional-rurală, unde o prietenie sinceră, fără alte conotații, dintre un bărbat și o femeie era aproape imposibil de imaginat și de acceptat. În zilele noastre și în mediul
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
1988) Astfel, pornind de la constatarea că, în ciuda diverselor forme de manifestare în funcție de contexte culturale și istorice diferite, subzistă unele constante fundamentale (atractivitate sexuală și preocuparea față de celălalt, de pildă) care fac ca dragostea să apară drept un fenomen universal, se prezumă valoarea ei bioevolutivă de reproducere. Raționamentul prezentat ar fi următorul: perechile bărbat - femeie, care, pe lângă simplele raporturi sexuale, au practicat și grija unuia față de altul și față de odraslele lor, au dezvoltat, altfel spus, afecțiune și încredere reciprocă, au căutat să
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
sociometrică în alb. Respectivul este rugat deci să marcheze cum crede el că ar arăta rezultatul aplicării unui chestionar sociometric la grupul în cauză. În paralel se aplică un asemenea chestionar membrilor grupului. Se compară apoi rezultatele efective cu cele prezumate de lider sau de o altă persoană. Datele diverselor studii nu dezvăluie o corelație pozitivă prea ridicată, statistic vorbind, între estimările personale și răspunsurile subiecților. Se înțelege că aceste constatări argumentează nu doar statutul epistemic al sociometriei, ci pot servi
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
numai cea științifică, ci toate forțele sociale interesate ar trebui să se implice în realizarea și funcționarea unei societăți autentic democratice. Efectele sondajelor de opinie sunt considerabile în procesul electoral și asupra rezultatelor alegerilor. Și, probabil, nu atât prin ceea ce prezumă conștiința comună, și anume că alegătorii se vor orienta înspre partidele sau persoanele mai bine cotate de sondaje. Cel puțin cercetările din SUA arată că nu există influență semnificativă asupra votului efectiv prin publicarea rezultatelor sondajelor, chiar în zilele premergătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și operațională a respectivei societăți. Acest procentaj este acceptat de toate reglementările contabile în vigoare. Dacă un investitor deține direct sau indirect, prin filialele sale, un procent de cel puțin 20% din drepturile de vot într-o societate deținută, se prezumă că deține o influență notabilă, excepție fiind doar atunci când se demonstrează clar că această influență nu există. Reciproc, dacă investitorul deține direct sau indirect prin filialele sale, un procent sub 20% din drepturile de vot într-o societate, se prezumă
PERFORMANŢA GRUPURILOR.Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]
-
prezumă că deține o influență notabilă, excepție fiind doar atunci când se demonstrează clar că această influență nu există. Reciproc, dacă investitorul deține direct sau indirect prin filialele sale, un procent sub 20% din drepturile de vot într-o societate, se prezumă că nu există o influență notabilă, atâta timp cât nu se demonstrează clar existența acesteia. Deci, existența influenței notabile nu este condiționată de procentajul drepturilor de vot. 1.2.2. Avantajele grupului de societăți În raport cu societățile individuale, grupul de societăți prezintă multiple
PERFORMANŢA GRUPURILOR.Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]
-
fapt care îl protejează pe individ și îl determină să fie de acord cu riscurile mai mari); - ipoteza valorilor culturale (în unele grupuri se valorizează riscul, de aceea, oamenii proveniți din aceste culturi își asumă riscuri mai mari); - ipoteza diferențelor prezumate dintre oameni (oamenii care își asumă un risc sunt mai persuasivi, tind să devină lideri, de aceea își asumă riscuri înalte); - ipoteza influenței informaționale (în grup se generează idei și argumente la care oamenii nu se gândiseră înainte, aceste noi
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal, cel care are vârstă între 14 și 16 ani răspunde penal, numai dacă se dovedește că a săvârșit faptă cu discernământ, iar dacă a împlinit 16 ani este prezumat că răspunde penal doar dacă nu se dovedește că nu a avut discernământ. Odată cu împlinirea vârstei de 18 ani persoană va avea capacitate de exercițiu deplină din perspectiva răspunderii penale. În cazul în care persoana și faptă penală atribuită acesteia
by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
iar ca fundament ideea de necesitate și paralelismul de interese (absența contrarietății intereselor) ca în cazul deciziilor adunării generale a asociaților din societățile comerciale, deciziile creditorilor în cadrul procedurii falimentului. În cadrul acestor acte juridice este incident principiul majoritar potrivit căruia, legiuitorul prezumă că un anumit număr dintre părțile participante la elaborarea actului juridic reprezintă voința unanimă, voința producătoare de efecte juridice, și, în consecință, voința minorității este sacrificată, ea trebuind să se supună deciziei majorității. De asemenea, în actele complexe, spre deosebire de contactele
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
la un obiect determinat și se întemeiază pe o cauză licită, ele vor avea ca efect încheierea contractului. Conform art. 35 C.com. contractul sinalagmatic nu se consideră încheiat "dacă acceptarea n-a ajuns la cunoștința ofertantului". Totuși în practică se prezumă relativ că la primirea de către ofertant a acceptării (corespondenței) acesta a luat cunoștință de acceptare. Această prezumție relativă poate fi răsturnată prin proba contrară, ofertantul putând face dovada că fără a fi în culpă, nu a luat cunoștință de acceptarea
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
ele dobândesc data certă în condițiile art. 1182 Cod civil. Conform art. 57 alin. (2) din Cod comercial, data acestor înscrisuri poate fi stabilită prin orice mijloc de probă arătat de art. 46 Cod comercial. Pentru anumite acte juridice, legea prezumă data cuprinsă în înscrisul sub semnătură privată ca fiind adevărată, până la proba contrară. Art. 57 alin. (3) din Cod comercial prevede că data arătată în cambie și în orice alte titluri la ordin, precum și în girurile lor, se consideră drept
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
îndeplinească câteva condiții generale. Informațiile trebuie să fie: • complete, limitele întinderii unei asemenea obligații fiind stabilite, potrivit jurisprudenței C.E.J. de cerințele unei bune funcționări a pieții; • clare și neechivoce, mai ales în contractele încheiate între profesioniști și nonprofesioniști. Profesionistul este prezumat ca fiind o persoană pe deplin informată în domeniul său de competență; dimpotrivă contractantului nu depășește domeniul mediu de informare în legătură cu obiectul și conținutul contractelor. • corecte și actualizate. Încălcarea obligației de informare este o faptă de natură delictuală. Neîndeplinirea culpabilă
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
doar dacă privește o normă juridică considerată determinantă de părți la încheierea contractului ceea ce este o chestiune subiectivă și greu de probat. Însă nu întotdeauna eroarea de drept poate fi invocată. Este cazul dispozițiilor legale accesibile și previzibile care sunt prezumate a fi cunoscute; • eroarea asumată: nu atrage anularea contractului eroarea care poartă asupra unui element cu privire la care riscul de eroare a fost asumat de cel care o invocă sau, după împrejurări, trebuia să fie asumat de acesta; • eroarea de calcul
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
și profesională, era obligată să informeze pe cocontractant. Orice activitate dolosivă presupune existența următoarelor condiții: eroarea să fi fost determinantă la încheierea contractului; să provină de la cealaltă parte; să fie anterioară încheierii contractului; dolul să fie dovedit, căci nu se prezumă niciodată. Partea al cărei consimțământ a fost viciat prin dol poate cere anularea contractului, chiar dacă eroarea în care s-a aflat nu a fost esențială. Contractul este anulabil și atunci când dolul provine de la reprezentantul, prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte părți
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască. Chiar daca nu a fost exprimată cauza în contract, în mod expres, convenția rămâne valabilă. Existența unei cauze valabile se prezumă până la proba contrară. Înscrisul care ar constata obligația este valid, deși din conținutul sau nu rezulta cauza (ex: mă oblig să plătesc o suma de bani, fără să menționez în act dacă plata se face cu titlu de împrumut sau
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
contractuale de către instanță. Însă dincolo de simplitatea exprimării, conținutul art. 1270 C.civ. relevă sub aspect moral, economic, social o bogăție care este în măsură de a explica severitatea sa aparentă. Un contract are putere de lege între părți, întrucât este prezumat a fi dominat de bună-credință și utilitate pentru părțile contractante. În momentul în care această utilitate nu mai subzistă, concomitent sau nu cu nerespectarea regulii executării cu bună-credință, dispare însuși temeiul de a fi al principiului în sine. Atunci când creditorul
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
executate de banca celui obligat să le onoreze. De aceea, pentru aceste situații speciale se prevede expres în art. 1488 alin. 3 C.civ. că în cazul în care creditorul acceptă un cec ori un alt instrument de plată este prezumat că o face numai cu condiția ca acesta să fie onorat. Sumele de bani produc dobânzi, în condițiile legii. Potrivit art. 1489 C.civ., dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege. Dobânzile scadente se
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
1547 C.civ., cu denumirea marginală " Vinovăția debitorului" arată că debitorul este ținut să repare prejudiciul cauzat cu intenție sau din culpă. Spre deosebire însă de răspunderea civilă delictuală, când sarcina probei aparține creditorului la răspunderea contractuală culpa debitorului este prezumată. Art. 1548 C.civ. instituie prezumția de culpă: culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării. Sarcina creditorului este doar de a face dovada că există o obligație contractuală, care este conținutul ei, urmând ca debitorul
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
prejudiciul cauzat cu intenție sau din culpă. Spre deosebire însă de răspunderea civilă delictuală, când sarcina probei aparține creditorului la răspunderea contractuală culpa debitorului este prezumată. Art. 1548 C.civ. instituie prezumția de culpă: culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării. Sarcina creditorului este doar de a face dovada că există o obligație contractuală, care este conținutul ei, urmând ca debitorul să probeze dacă și-a executat sau nu obligația. El va putea dovedi, de exemplu
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
cauzat prin întârziere, principiul reparației forfetare trebuia apreciat însă sub aspectul alocării automate a unei indemnități, sub forma dobânzii, creditorului victimă a întârzierii. Dacă nu avea meritul de a șterge întregul prejudiciu suferit de creditor el avea meritul de a prezuma dincolo de circumstanțele concrete ale cauzei, un prejudiciu abstract și ireductibil. Legiuitorul a apelat pentru cuantificarea prejudiciului moratoriu abstract, pentru traducerea lui în expresie monetară, la tehnica dobânzii. Principalul reproș care se putea aduce sistemului forfetar de dezdăunare era că neținând
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]