12,837 matches
-
un mod tocmai plăcut. Toate lucrurile au menirea lor, până și când te simți cel mai bătut om de soarta știi că timpul merge înainte și în fața ta se deschide inevitabil o viață de femeie. Astfel, am imbarbatat-o pe prietena mea. E o femeie frumoasă și găsirea unui bărbat care să o răsfețe este doar o chestiune de timp. Am observat însă un lucru, cât de importantă este încrederea în tine pentru a te integra și a face față oricărei
PRIMA PARTE) de DIANA ILIA în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351460_a_352789]
-
tata, să vă hrănesc! Animalele se apropiară încet, de parcă îl înțelegeau. Ajunseră în fața Moșului. Lui nu îi era frică, ci era minunat de frumusețea pădurii și animalelor ei. Începu să le hrănească pe rând. Simțind bunătatea Moșului, animalele îi deveniră prietene și nu se mai despărțeau de el. Venind vremea să plece, animalele priveau cu ochii umezi, cum silueta Moșului se îndepărta, ca un fum, de pădurea vrăjită. Ajuns acasă, Moșul se gândea la acea zi tot timpul; își amintea, ca
GEORGE-NICOLAE STROIA, LUMEA COPILĂRIEI – VIS DE IARNĂ: PĂDUREA VRĂJITĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351472_a_352801]
-
In acest context am început Facultatea la Timișoara și-mi doream să devin cât mai bogat, să mă aprecieze cât mai mulți oameni. M-am înscris la ISE din rațiuni pecuniare - să învăț să fac bani. La sfârșitul anului 3, prietena mea, care a avut o “criză” din aceasta religioasă și s-a îndreptat înspre baptism, m-a anunțat că s-a pocăit. Eu, spirit liber cum eram, i-am spus: “Din partea mea poți să devii și budistă, numai să nu
IN de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351444_a_352773]
-
Erau mereu tensiuni. Am reușit să mă cert și cu tatăl meu -persoană la care țin enorm de mult. In această situație îmi venea să-mi iau câmpii. In anul 4 de facultate, în 9 octombrie 2003, i-am zis prietenei mele că eu L-am primit pe Cristos în inima mea, Il percep, cunosc filosofia creștină, Sf. Augustin, teologie, dar nu aveam acea apropiere personală, acea relație personală cu Dumnezeu. Nu aveam credința. Percepeam lucrurile ca un deliciu intelectual - este
IN de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351444_a_352773]
-
n-o să vrea...La cum e de fricoasă și la Academia ei, economista lu’ pește, s-avem pardon...Habar n-are cu ce se mănâncă contabilitatea! No comments! - Hai, mă, Leanțo, că e și grea contabilitatea, sări Rodica în ajutorul prietenei sale. - N-o mai scuza, că nu e cazul...Știu că ai abilități de avocat, dar aici chiar nu este...Te rog...Dacă nu e de acord, noroc bun...Firma merge mai departe și fără ea...N-o să-i simțiți
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
uite cine vine! Pe alee se apropie de ele două femei la braț. Una dintre ele este consăteanca Elenei, iar cealaltă o vecină și amică a acesteia,. -Săru-mâna, tanti! Bună seara... Ce făceți? -Pe-aci, ne mai mișcăm oasele...Doamna...? -O prietenă, Rodica. -Ne pare bine...Radu ce face? -Rămase cu Gigi...-zise Elena. -Să pună țara la cale...-adaugă Rodica. -S-o pună, fata mea, foarte bine. De ce să n-o pună. Aveți grijă de voi...Plimbați-vă. Sunteți îmbrăcate bine...Cam
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
căror atitudini variază în funcție de un important accesoriu care le îmbogățește imaginea: pălăria. Băimăreanca Alexandra Pașca, de câțiva ani stabilită în București, a mărturisit că ideea acestui proiect i-a venit după ce a admirat colecția de pălării vintage deținută de o prietenă. Apoi, cu diverse ocazii, a avut șansa de a fotografia femei probând aceste accesorii, femei diferite, femei obișnuite, dar care toate își schimbau atitudinea în momentul în care își așezau pe creștet pălăria. Dr. Nicolae Suciu, președintele Filialei, a remarcat
CINCI PORTRETE MARAMUREŞENE de ANCA GOJA în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350797_a_352126]
-
domnițelor, dar care nu are nici pic de vârtute în el. Scuipă-l, ca să nu visezi urât! Vrând să profite de drăgălășenia proaspetei ei ocrotitoare Silvia îi urmă sfatul și șopti pierită folosind cu dibăcie regulile conversaționale specifice: - Buna mea prietenă, dar cum oare aș putea eu să fac o baie, sau chiar să dau de o toaletă, căci iată, mă cam încearcă unele nevoi, de-ale noastre, femeiești... Era îngrozită deoarece pe pulpe i se scurgea „vârtutea” ducelui. Micuța contesă
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
copila era cât se poate de binevoitoare, și o urmă. Ca să mai alunge, într-o oarecare măsură, senzația de nebunie care o cuprinsese se hotărî să ceară unele explicații, doar-doar se va dumiri unde se află: - Dar spune-mi dragă prietenă și stăpână, omul acela cu capul zdrobit de bunul duce, cine este? - Aa, acela-i nemernicul de zugrav al curții, cel care a schimonosit pe pânză chipul frumoasei noastre ducese, iar stăpânul, înțeleptul nostru stăpân, a hotărât ca să fie închis
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
schimbări, de exemplu, să te adresezi și femeilor din diaspora? - Mă adresez deja femeilor din diaspora, site-ul nostru, www.revistatango.ro are multe cititoare și în afara țării. Colega mea, Simona Catrina, scriitoare cu un condei fabulos, cea mai dragă prietenă a mea din toate timpurile, trăiește în Canada și scrie de acolo pentru „Tango”. Amalia Niță, o altă colegă dragă și foarte talentată, locuiește în Chicago. Mihaela Burda, guest-star al revistei mele, locuiește în Anglia. Evident că multe dintre tematicile
INTERVIU CU ALICE NASTASE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350814_a_352143]
-
mai veche Universitate a lumii ... ... din Egiptul antic! a completat Licurișca și am privit-o cu toții surprinși de știința ei de carte. Era lege că purtătoarele de bigudiuri nu au ce căuta la aceeași masă cu bărbații, dar pe frumoasa prietenă a lui Thomas nu se gîndise nimeni s-o ușuie. Nu vă holbați la mine, mititeilor! a zis Licurișca; eu am fost colegă cu el la Heliopolis. Brusc, Licurișca ne-a umplut de respect față de prezența ei, așa că putem să
CAP 8 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350912_a_352241]
-
pe Licurișca în categoria frumoaselor, că numai pe urîte nu le calcă nimeni ... și ... dacă mai sînt și proaste ... În toiul comentariilor, m-am aplecat spre urechea Licurișcăi și am întrebat-o: Chiar ai fost colegă cu Manethon? Da, și prietenă cu Oannes. Tot un înger? Nu, un zeu. Și asta s-a întîmplat demult? Nu, parcă a fost ieri, cu vreo patru mii de ani în urmă ... Tatălui meu i se spunea Oane ... D'aia ai tu ochi albaștri ... Țineți
CAP 8 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350912_a_352241]
-
realiza că pentru ea marea însemna soare, apă albastră sau verzuie cu valuri veșnice și vapoare albe sosind sau plecând sub cerul limpede. Nuntașii o scrutau din priviri, nu știau cine e, iar alții pe motiv că știau că e prietena lui Raul, din Ardeal. Au stat la mijloc în locuri centrale. Ascultau muzica turcească ce era neobișnuită pentru urechile ei și admirau dansul mirilor. La sfârșitul producției se duceau nuntașii la mireasă și o împodobeau cu diferite bancnote în păr
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
se uita contrariată la Raul, spera că nu e vorba despre ei doi, mai ales că nici nu a prevenit-o în acest sens. -Nu știam nici eu, se apăra, surprins și el de evenimente. Hai, că ne descurcăm, încuraja prietena, care nu știa cum a ajuns pe ringul de dans în privirile românilor și ale turcilor. Parcă era la un examen, dar muzica a pornit și ei trebuia să danseze. Prima dată în viața ei, dansa pe muzică turcească, noroc
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
și multă verdeață. Am parcurs drumul până la o zonă deschisă unde ne aștepta un elicopter. M-a luat amețeala. -Abe, eu nu am zburat niciodată! Am rău de înălțime. Fără să vreau îl abordasem familiar,așa acum îl numeam intre prietene sau în gând. Mi-am cerut scuze. O imprudență. -Îmi place, să-mi zici pe nume. Am să-ți spun, D.. Nu-ți fie teamă! Sunt aici, mi-a șoptit încurajator. Pentru glasul și ochii aceia adânci, cenușii, mă duceam
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]
-
mult de câteva minute. - Da, începea să se facă lejer scoțându-și acest obiect valoros. Și nu spun asta referindu-mă la firmă, ci la faptul că i-a fost dăruit de o femeie la care ținea tare mult, o prietenă dintotdeauna aș putea spune: actrița Valeria Stoicescu. Locuiește în Belgia, de foarte mulți ani. Între ei era o legătură specială însă Tudor a fost rezervat în ceea ce privește relația lor. Se întâlneau când venea în țară dar niciodată aici. În urmă cu
PROMISIUNEA DE JOI (III) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351738_a_353067]
-
lacrima durerii ascunse atunci când este vorba de aspecte mai puțin plăcute din viața românilor, „baiul” nostru, al celor plecați de acasa noastră . Știam c-o voi primi din Spania, dar plicul purta insemnele poștei germane ... nu mai ajunsese draga mea prietenă, autoarea, la un oficiu poștal spaniol dar reușise să o trimită spre Limassol din Germania, primul popas dintr-un concediu care, sigur, a fost minunat! Plimbăreață cartea, precum ne plimbă autoarea, atât de dragă mie, prin locuri pe care le-
CUM M-AM ÎNSENINAT CITIND O CARTE! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346522_a_347851]
-
sunt franța. Dar nu pot să abandonez. Trebuie să văd ce-i înlăuntru. Sinele e pe butuci. Mă așez pe unul. Contemplu. Ce frumos se vede de aici! Ce panoramă splendida! Aș putea rămâne așa, multă vreme. Sunt eu și prietena mea, singurătatea. Noi două care ne știm atât de bine una pe cealaltă. Singura mea. Neprețuita. Ne luăm de mână. Până să pornim împreună trec câteva veacuri. Însă drumul străbătut împreună e neasemuit. CEZARINĂ ADAMESCU 31 oct. 2012 Referință Bibliografica
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346553_a_347882]
-
mai liberă decât o pasăre a cerului. Cu cât vom așterne peste brațele sale în floare mai multe lanțuri, cu atât mai liberă va deveni! Singurul lanț ce o înrobește pe EA - FEMEIA - este lanțul IUBIRII. EI-FEMEII - mamă, soție, fiică, prietenă, amică - îi spunem azi (dar, nu numai azi) de 8 MARTIE: LA MULȚI ANI! La mulți ani cu multă sănătate și împlinirea tuturor dorințelor! Să fiți mereu pentru bărbații din viața voastră: leagănul de aur al copilăriei, apa vie a
LA MULŢI ANI, FEMEIE! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346586_a_347915]
-
doamnă, în haine viu colorate îl întâmpină cu voce joasă. -Te așteptam. -Poftim? Femeia îi înmână un inel cu mai multe chei. Bărbatul în blugi, cu geacă neagră din piele, își scoase nedumerit ochelarii fumurii. -Doresc un cadou pentru o prietenă și câteva lucruri pentru mine. -Știu, pentru ce ai venit. -Sper, că nu am greșit adresa. Pe reclamă scrie magazin de antichități. O privi curios, neștiind cum să abordeze problema. Poate o cunoscuse la vreun spectacol, sau îi oferise un
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
mai duc Spune-mi dragă și tu mie Prin șiroaiele-i de lacrimi Îmi zisese Miri mie Din păcate eu nu știu Și perplex eu rămăsesem Dar poate știți voi careva Mame bune iubitoare La cin´se poate adresa Miri prietena mea Pe adresa ei de e-mail O puteți voi contacta De îți știți s-o sfătuiți: mery37@drei. X-Nokia-Ipaddress: 46.57.47.48 X-Nokia-Ipaddress: 46.57.47.48 Referință Bibliografica: Copilul meu / Florica Reinprecht : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
COPILUL MEU de FLORICA REINPRECHT în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346639_a_347968]
-
să te pună la punct. Majoritatea femeilor mai în vârstă gătesc bine. Le pasă de curățenie. Și sunt foarte generoase cu laudele, de cele mai multe ori, chiar nemeritate. O femeie în vârstă este destul de sigură pe ea încât să te introducă prietenelor ei mai tinere. O fată tânără cade în neîncredere atunci când prietenul ei este cu alte femei. Unei femei mai în vârstă nu îi pasă. Pe măsură ce îmbătrânesc, femeile devin medium. Nu trebuie niciodată să i te mărturisești unei femei. Ele știu
FRANK KAISER – FARMECUL FEMEILOR MATURE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346633_a_347962]
-
Ne trebuie o “rece cumpăna-a gândirii” (“Glossa” Eminescu) ca să știm ce păstrăm din zestrea adunată și ce dăm peste bord. În decembrie, 1989, când eram cuprinsă de înflăcărările entuziasmului năruirii comunismului, am rămas muta de uimire auzind-o pe prietena mea despre care știam sigur că nutrea aceleași sentimente că și mine, ca pe ea o sperie profund asemenea schimbări, pentru că nu cunoaște ce va urma și necunoscutul îi creează o grea și dureroasă deruta. Am înțeles-o mult mai
NEVOIA DE SCHIMBARE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346646_a_347975]
-
momentul în care el a realizat că de fapt ea nu-l mai iubește. Sau poate că niciodată nu l-a iubit așa cum el a crezut, cum el și-ar fi dorit... Surprinsese o discuție telefonică între ea și o prietenă din facultate cu care se regăsise decurand. Nu avusese intenția, vroia doar să dea un telefon, când, de la celălalt telefon auzi vocea soției lui șoptindu-i numele într-o discuție cu altă femeie.Și ascultă. Era descris și analizat cu
...DIN CAND IN CAND... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346666_a_347995]
-
costă numai 10 lire.. Ce bine! Așa că iată-mă sâmbătă dimineața îmbarcată în trenul supraaglomerat care urma să mă ducă la malul Mării Celtice... Ce bucurie. De data asta am reușit însă să savurez momentele plăcute petrecute în stațiune alături de prietena cu care împart camera și nu de una singură cum se întâmplă de regulă. Deși spre această stațiune trenurile circulau cu o frecvență de cincisprezece minute, toate erau supra aglomerate, și lumea accepta să stea și în picioare dacă nu
JURNAL LONDONEZ (9) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346702_a_348031]