16,229 matches
-
psihiatric va concentra în „enunțul” său o suită de ansambluri semiotice, reprezentate prin semne, sindroame etc. Semiologia diacronică pune problema temporalității în psihopatologie. Această temporalitate se poate prezenta sub mai multe aspecte: - temporalitatea tulburărilor; - temporalitatea bolnavului; - temporalitatea examinării; - temporalitatea clinicianului/psihologului. Fiecare bolnav se reprezintă pe sine, în fiecare moment ca fiind plasat în „lumea propriilor sale amintiri” (sub formă de propriul său „personaj” la care face în mod permanent referință), pe care le relatează, aducându-le din trecut în prezent
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lumea propriilor sale amintiri” (sub formă de propriul său „personaj” la care face în mod permanent referință), pe care le relatează, aducându-le din trecut în prezent, în contextul actual al coprezenței „bolnav/medic”. În această situație sarcina observatorului (medic/psiholog) este dublă în ceea ce privește ordonarea semiologiei întrucât este obligat să aibă în vedere următoarele: - analiza datelor relatate de bolnav; - analiza modului în care se face relatarea de către bolnav (atitudinea acestuia față de propria sa suferință). Semiotica diacronică este o semiologie a evoluției
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de boală, ca imagine clinică a persoanei și ca semnificație medico-psihologică a înlocuirii normalității cu patologicul, reprezintă concluzia epistemică la care „se oprește” raționamentul o dată cu „momentul diagnosticului”. Discursul clinic are funcții precise, atât pentru bolnav, cât și pentru medic sau psiholog. Am desprins în sensul acesta câteva aspecte principale, după cum urmează în continuare. Funcțiile „discursului bolnavului”, respectiv „narațiunea clinică” a acestuia sunt următoarele: a) funcția expresivă de a comunica în exterior, celorlalți, propria sa suferință; b) funcția proiectivă de exteriorizare a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
că bolnavul nu numai că relatează, dar concomitent caută să „explice” și să „argumenteze” această „narațiune clinică”. Limbajul delirant este una dintre formele de expresie lingvistice cele mai complexe cu care este confruntat, în calitatea sa de interlocutor, psihiatrul sau psihologul. Limbajul bolnavilor deliranți este un tip de limbaj neologic, încărcat de simboluri și care șochează adesea prin înlocuirea planului realității logice cu cel al iraționalului împins până la absurd. Limbajul delirant este un „limbaj dereistic”, străin și straniu totodată, atât ca
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
structura delirului, este cea a omului delirant, este structura noii sale ființe în lume”. La aceasta G.E. Morselli va adăuga faptul că „traversând biologicul, trebuie să descoperim umanul”. Elementul care intervine, în cazul trecerii de la vizibil la invizibil, este, pentru psiholog sau psihiatru, considerarea „prezenței celuilalt”, a bolnavului psihic, ca „obiectivitate”. Obiectivarea subiectului de către observator are semnificație numai în cazul în care celălalt, respectiv bolnavul psihic, se înfățișează ca „prezență prin persoană”. Numai această „prezență” poate stabili o „legătură fundamentală” între
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale acestora. În alte situații, bolnavii psihic, mai ales în cazul copiilor cu tulburări psihice, poate fi „simptomul” unor stări de tensiune, conflicte sau probleme de altă natură din familia respectivă. Cea mai bună atitudine a medicului psihiatru sau a psihologului care investighează anturajul bolnavului psihic este cea de „neutralitate”. Orice fel de informație trebuie luată sub o anumită rezervă care să nu angajeze nici una din părți. Trebuie să se arate aceeași bunăvoință neutră față de bolnav, cât și față de anturajul acestuia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
său, trebuie să fie deschis, sincer, să dea impresia că este în avantajul bolnavului, că nu-i aduce nici un fel de prejudicii personale. Comunicarea cu bolnavul, dar și cea cu anturajul acestuia trebuie să fie permanentă. În plus, medicul și psihologul trebuie ca prin această comunicare să favorizeze „dialogul bolnav/anturaj” în scopul reintegrării acestuia în familie, școală/loc de muncă, societate. Explorarea psihologică Examenul clinico-psihiatric, ca modalitate particulară de „convorbire cu bolnavul” trebuie, dincolo de aspectul său subiectiv, să aibă și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
complexă și subtilă, ea implicând valori multiple, intelectuale, morale, sociale, științifice etc. Dar, mai înainte de toate, datorită contactului uman cu bolnavul, pătrunderea în intimitatea acestuia pe calea suferinței, implică tact, sau, așa cum îi îndemna Dr. M. Durand, pe medici: Fiți psihologi domnilor!. Psihologia medicului se situează într-o poziție de complementaritate în raport cu psihologia bolnavului. Elementele care sunt incluse în „profilul psihologic” al medicului sunt reprezentate prin următoarele: 1) Tactul Acesta este „finețea de spirit” spune B. Pascal. Omul cu tact are
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
legate de natura obiectului cercetat (viața psihică normală sau patologică și semnificația acesteia). Din punct de vedere metodologic distingem următoarele aspecte: 1) Descrierea, care constă din următoarele: - enumerarea caracteristicilor unui eveniment, obiect sau individ; - delimitarea și definirea acestuia. 2) Predicția: psihologii cercetători nu se mulțumesc numai să descrie lucrurile observate, ci fac de asemenea și predicții sub formă de ipoteze. Ipoteza, în cercetarea psihologică sau psihopatologică, este o predicție testabilă (care poate fi verificată). Ea derivă dintr-o testare anterioară urmând
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu întâietate psihologia și psihopatologia, urmate de psihiatrie, psihanaliză și psihoterapie. În ceea ce privește definițiile personalității acestea sunt multiple și nu vom selecta dintre acestea decât pe cele în direct raport cu sfera psihologiei și în special a psihopatologiei. Facem aceasta întrucât psihologii și psihiatrii, prin psihopatologie, sunt primii ce revendică necesitatea unor repere și explicații clare în această privință. Pentru K. Schneider, personalitatea este ființa umană privită din punctul de vedere al sentimentului, tendinței și voinței. După C.G. Jung, personalitatea reprezintă rolul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este absolut necesară pentru înțelegerea naturii acestora. Y. Pelicier afirmă că „simptomul este un semn interpretat de observator”. Prin aceasta se subliniază caracterul simptomului cu valoare de „relație între două ordine de fenomene”; bolnavul, pe de o parte, medicul sau psihologul, pe de altă parte. Pentru A. Tatossian „simptomul psihiatric dobândește o valoare proprie numai în raportul său cu contextul psihologic de care se detașează”. Prin aceasta este menționată de fapt, relația dintre simptom și tulburarea procesului psihic. Simptomatologia reprezintă baza
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de „a înțelege boala”. Rezultatul este o „imagine” nouă complexă, atât ca întindere, cât și în adâncime a bolii, care devine „fenomenul morbid” al umanului, starea patologică. Toate aceste aspecte trebuie luate în vedere atât de medici, cât și de psihologi. O unică și exclusivă „înțelegere” a bolii, în perspectiva medicinei se dovedește a fi incompletă metodologic și insuficientă epistemologic. Boala devine „centrul de întâlnire” al medicinei cu psihologia și antropologia medicală. Psihologia medicală se constituie ca un domeniu de reflecție
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pato-biografiile sunt atât de tensionate, de încărcate de dramatism, și au un destin tragic. În cazul modelelor pato-biografice, persoana bolnavului devine un om problematic pentru el însuși, dar, în egală măsură, el este și un caz-problemă pentru medic sau pentru psiholog. Problema bolnavului este de a înțelege sensul suferinței, iar pentru medic de a cunoaște și descoperi boala. Aparent sunt două atitudini firesc divergente, care converg în același punct: nevoia de salvare, de reparație, de învingere a „răului” și de restabilire
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tratamentul cel mai corect, iar în al doilea rând, de a înțelege sensul suferinței bolnavului, starea sa emoțional-afectivă și morală în condițiile create de boală. Din aceste considerente apare ca absolut necesar să se conjuge efortul medicului cu cel al psihologului, în acțiunea de susținere morală a bolnavului, în actul de restaurare terapeutică. Or, acest dublu aspect nu poate fi realizat decât dacă se cunoaște boala și personalitatea bolnavului. Aceste două aspecte nu pot fi separate. Datele mai sus expuse, privind
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
practică fie asupra trupului, fie asupra sufletului bolnavului. Bolnavul, omul aflat în suferință, așteaptă și cere de la medic soluția salvării: tratamentul care să elimine starea de boală și să-i redea sănătatea pierdută sau pusă sub semnul pericolului. Medicul sau psihologul sunt dublați de imaginea mitică a salvatorului în care pacientul își proiectează speranța. În felul acesta bolnavul „investește” terapeutul cu „virtuți salvatoare”. Acestea implică asumarea unei responsabilități în primul rând profesionale, dar, dincolo de aceasta, și morale din partea medicului și a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se încheie cu programarea unei noi întâlniri, pentru ziua următoare, de către Socrate. Este un fel de „va urma” similar celor folosite în filmele seriale. Este cert că Platon intuise și folosea perfect procedeul de motivare prin „sarcini întrerupte” descoperit de psihologii secolului XX. 14. Theodoros i-l prezintă foarte elogios lui Socrate pe discipolul său „Theaitetos, fiul lui Euphronios din Sunion”. Scena și dialogul au loc în Gymnasion (devenit mai târziu Lykeon). Tânărul apare tocmai după ce își încheiase exercițiul atletic (vezi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
abilități și competențe necesare îndeplinirii unor profesii și supraviețuirii ca orice animal de povară. 10.4. Teoria lui Bobbitttc "10.4. Teoria lui Bobbitt" Franklin Bobbitt și-a luat doctoratul la Clark University în 1909, pe când președinte al acesteia era psihologul G. Stanley Hall, cu o teză intitulată simplu Curriculum. Lansa „pe piață” un cuvânt care fusese folosit mai înainte, metaforic, de John Dewey, dar pe care el l-a transformat în concept operațional. Articolul din 1912 „The Elimination of Waste
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cu „Tabelul lui Mendeleev” și s-a spus că pedagogia a depășit „faza alchimică”, devenind știință obiectivă autentică. În 1959 a avut loc un alt eveniment științific major. În urma unei conferințe desfășurate la Woods Hole (Cape Cod) (Massachusetts), președintele acesteia, psihologul Jerome S. Bruner, a concluzionat că „orice se poate învăța la orice vârstă, cu condiția să fi folosit mijloacele educative adecvate”. Era fraza-cheie a raportului final al conferinței, redactat de el însuși: The Process of Education (1960)23. Teza lui
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aspirație spre „scientificitate” promovată în pedagogie încă din zorii Iluminismului s-a acutizat în prima jumătate a secolului XX și a părut că va câștiga primele roade în a doua jumătate a aceluiași veac. Progresele spectaculoase ale cercetărilor efectuate de psihologi asupra motivației și învățării au alimentat iluzia că se poate construi o știință a instruirii aptă să introducă în practica școlară o tehnologie educațională riguroasă și eficientă. Este un mod de a gândi vădit „scientist” și „ingineresc”, cu aspirații universaliste
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de Gagné din insight-ul identificat la cimpanzei de Köhler, 1927, și de Wertheimer la copii, în 1945); 8) rezolvarea problemelor (problem solving; Gagné continua în 1965 să le atribuie gestaltiștilor evidențierea acestui mecanism, deși el fusese studiat de mulți alți psihologi). Curios este faptul că, în 1965 și 1970, Gagné a ignorat mecanismul învățării prin descoperire (learning by discovery), deși menționa fenomenul de „iluminare bruscă” studiat de Kohler, probabil părându-i-se inadmisibil faptul că unele maimuțe pot învăța prin descoperire
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
constructivismul flavor (miros, savoare, parfum etc.) a teoriei generale a cogniției, B.G. Wilson a încercat o metaforă revelatoare; sugera că mai mulți constructiviști, aparținând unor școli foarte diferite, au cochetat cu idei și teze ale cognitivismului. I-a citat pe psihologii Piaget și Vîgotski, dar și pe Spiro, Johansen, Bereiter, Resnick și Lesgold, ca autori de modele constructiviste. În ceea ce privește postmodernismul, Wilson a ținut să menționeze că a ignorat cu bună știință idei și teorii care propagă cinismul și indiferentismul etic - pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Părinții săi erau evrei - un detaliu poate nesemnificativ, dar Edmund Husserl a avut mult de suferit din această cauză în timpul dictaturii hitleriste. A urmat studii științifice (matematice) la Berlin și Viena, avându-i ca profesori preferați pe matematicianul Weierstrass și psihologul Bretano. În 1883 și-a susținut doctoratul în matematici cu teza Contribuții la calculul variațiilor. Primele publicații au fost în domeniul logicii matematice: Filosofia aritmeticii (Philosophie der Arithmetik, 1891) și Cercetări logice, două volume (Logische Untersuchungen, 1900-1902). În 1886 s-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Une expérience roumaine dans les années du totalitarisme stalinien: «la rééducation» (Adrian Neculau) 203 „Mici defecțiuni”: 1977, 1987 (Ruxandra Cesereanu) 226 Interzicerea avorturilor (1966-1989) ca fapt de memorie socială (Lavinia Betea) 244 Afacerea „Meditația Transcendentală” - o răfuială cu psihologia și psihologii (Adrian Neculau) 264 NIȘA EXCLUȘILOR Aspecte ale vieții cotidiene și strategii de adaptare după eliberarea din detenția politică până în 1989 (Dana Bichescu) 289 Memoria represiunii politice din perioada comunistă (George Florian Macarie) 306 Istoria unei vieți - interviu cu domnul dr.
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a gândi lumea și de a construi un nou context social: identitate și reprezentare socială. Sunt concepte utilizate în limbajul comun, dar deopotrivă și de către psihosociologi și sociologi, de psihanaliști, de politologi, de specialiștii în comunicare, analiști sociali sau jurnaliști. Psihologii înțeleg prin identitate unitatea persoanei, sentimentul continuității temporale, coerența internă a individului, articularea sinelui cu lumea. Dimpotrivă, sociologii consideră că identitatea este un produs social, rezultat al asimilării valorilor oferite de comunitate, rezultând solidarizarea cu idealurile grupului de apartenență, care
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
regim. În 1999 am lansat un proiect de cercetare cu titlul „Viața cotidiană în comunism”. Era un titlu de lucru, speram să găsim mai târziu un generic mai sugestiv, o metaforă. Au răspuns invitației sociologi, istorici, scriitori și doar câțiva psihologi. În sfârșit, am deschis, încă din anul 2000, o rubrică în revista noastră, Psihologia Socială, invitând colegii să o susțină. Când am lansat proiectul unei cărți, s-au anunțat toți cei care au participat, în timp, la identificarea și trasarea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]