4,129 matches
-
capela din Stâncești. După moartea lui Teodor Callimachi, de moșia din Stâncești s-a ocupat văduva sa, Zenaida. În anul 1900, prințesa Zenaida Callimachi a restaurat capela, pe cheltuiala sa. Tot ea a construit și întreținut școala din sat. În timpul Răscoalei din 1907, conacul din Stâncești a scăpat neatins ca urmare a respectului de care se bucura stăpâna moșiei. A murit la 25 ianuarie 1909 și a fost înmormântată în cripta capelei, alături de soțul și fiica ei, Zenaida. Proprietar al moșiei
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
foarte competent de altfel, moare, iar Vasile, în vârstă de aproape 20 de ani, ocupă tronul că împărat legitim sub numele de Basileios ÎI la 10 ianuarie al aceluiași an. În primii ani ai domniei tânărul împărat se confruntă cu răscoală a doi mari potentați din Anatolia: Bărdaș Skleros și Bărdaș Phocas. Împăratul reușește să înăbușe cu succes cele două rebeliuni, îl ucide pe Skleros în 979 iar 10 ani mai tarziu, celălalt Bărdaș, Phocas, cere iertare și depune armele împăcându
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
încercat să pună mâna pe el, Angelos, care nu avea nimic de pierdut, l-a ucis cu sabia pe Hagiochristophoritzes și a fugit călare până la Sfânta Sophia, unde a cerut adăpost. Poporul l-a susținut cu plăcere pe Isaac și răscoala izbucnită a înălțat la tron noua dinastie, Angelos, care a dus Bizanțul la pieire definitivă. Isaac II Angelos era, în general, un om cult, dar absolut lipsit de scrupule, chiar și în raport cu normele bizantine. Pentru basileu era un lucru destul de
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
plan intern, contradicțiile sociale se ascuțeau tot mai mult, amenințând stabilitatea puterii centrale . A fost momentul când, pe tronul Bizanțului a fost instalat Isac al II-lea Anghelos (1185-1195), cel care, de altfel, prin măsurile sale a oferit și pretextul răscoalei. Povestea a început cu dările grele pe care împăratul Isac al II-lea Anghelos le-a pus pentru a împlini cheltuielile pricinuite de nunta ce urma să aibă loc cu fiica regelui Bela al III-lea al Ungariei: Și pe sub
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
de ocară, s-au întors înapoi . Ei au început să cutreiere satele pentru a ridica la luptă pe români și bulgari împotriva bizantinilor opresori . Să lăsăm, deocamdată, la o parte, localizarea foarte precisă ce o cuprinde pasajul citat, cu privire la începutul răscoalei în partea de răsărit a munților Haemus spre țărmul Mării Negre, ca și indicația ce o dă asupra originii conducătorilor și să ne oprim asupra cuvintelor formulate de ei, a căror nesocotire le-a determinat nemulțumirea și i-a împins, în
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
rândurile armatei bizantine dincolo de Dunăre și în Carpați, iar la 1186, aceiași vlahi, cerând un drept pe care îl câștigaseră pe câmpul de bătălie, au întâmpinat refuzul lui Isac Anghelos. Având, pe deasupra, și destule alte motive de nemulțumire, ei porneau răscoala împotriva unui împărat ce putea fi considerat ca un uzurpator, fiind din alt neam decât cel al Comnenilor . Unii istorici, în schimb, consideră că Gheorghe Brătianu are pe jumătate dreptate, deoarece cred că în corpul românilor din armata lui Vatatzes
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
imperiului . Nucleul acestei insurecții antibizantine s-a aflat, la început, în zona Balcanilor Mici locuită, în principal, de românii urmași ai populației din fosta provincie Moesia Secunda, pe care izvoarele contemporane i-au pomenit sub termenul generic de vlahi . Curând, răscoala din 1185 s-a întins cu repeziciune, insurgenții reușind să alunge garnizoanele bizantine. Vâlvătăile mișcării au cuprins, treptat, noi și noi localități, lățindu-se spre târgurile și așezările mai depărtate . S-au alăturat răsculaților mase importante de bulgari, precum și grupuri
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
în frunte pe Petru și Asan, începând lupta de eliberare. Printre primii locuitori care au pus mâna pe arme au fost vlahii din Balcani, care au acționat împreună cu bulgarii . La rândul său, istoricul român Eugen Stănescu, referindu-se la începuturile răscoalei, sublinia că sub conducerea lui Petru și Asan, boierii din Târnovo, populația vlahă și bulgară ajutată de românii de la nord de Dunăre și de cumani, s-au răsculat, izbutind să distrugă garnizoanele bizantine . În aceste condiții, în toamna anului 1185
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
mulțumit cu distrugerea prin foc a grânelor și cu instalarea unor garnizoane în cetățile numeroase ale răsculaților. Mai mult, întorcându-se în capitală, Isac al II-lea Anghelos a început să se laude cu izbânda sa. Dar, între timp, căpeteniile răscoalei căpătând ajutorul cumanilor, au intrat în patria lor, în Moesia, pe care au găsit-o părăsită și golită de armata bizantină. Nicetas Choniates nota că răsculații nu s-au mai mulțumit să poată păstra ceea ce era al lor și să
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
cu o terasă mare de unde se întindea o frumoasă vedere asupra parcului. În acea perioadă l-a primit aici pe scriitorul francez André Bellesort care va aminti în lucrările sale despre timpul petrecut la Țibănești și despre frumusețea locurilor. În timpul Răscoalei de la 1907, țăranii din Țibănești nu s-au răsculat împotriva boierului Petre P. Carp, deoarece acesta s-a purtat cumsecade cu țăranii care îi lucrau pământul. În perioada Primului Război Mondial, familia Carp a locuit la București, iar conacul său din Țibănești
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
anul 4 d.Hr. devine căpetenia trupelor cherusce auxiliare și, pentru faptele sale de arme, obține ulterior cetățenia romană în ordinul ecvestru. În jurul anilor 7-8 d.Hr., Arminius s-a întors în patrie, unde peste un an a condus o răscoală împotriva romanilor. În bătălia din pădurea Teutoburger (germ. Teutoburger Wald), utilizând strategia ambuscadei, triburile germanice conduse de Arminius (cherusci, marsi, chatti, bructeri, chauci și sicambri) au nimicit trei legiuni romane (Legiunile XVII, XVIII și XIX), 6 cohorte și 3 diviziuni
Arminius () [Corola-website/Science/316415_a_317744]
-
fundamentale pe care le apărau ei. Achitarea lui Esterházy a adus deci o schimbare a strategiei dreyfusarzilor. Liberalismului respectuos al lui și al lui , i-a urmat o acțiune mai combativă și mai contestatară. Ca reacție la achitare, au izbucnit răscoale antidreyfusarde și antisemite violente în toată Franța, soldate cu distrugeri și răniri. În euforia victoriei sale, statul major l-a arestat pe locotenent-colonelul Picquart sub acuzația de încălcare a secretului profesional, în urma divulgării anchetei sale către avocatul său, care a
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Siècle" și "L'Aurore", au publicat note stenografice "in extenso" ale dezbaterilor zilnice, ceea ce a informat bine populația. Acestea au constituit pentru dreyfusarzi o unealtă esențială în dezbaterile ulterioare. Totuși, tot naționaliștii, în frunte cu , au fost mai vizibili, organizând răscoale, obligând prefectul poliției să intervină pentru a-l proteja pe Zola la ieșirea din tribunal, la fiecare audiere. Procesul a fost și locul unei adevărate lupte juridice, în care drepturile apărării au fost încălcate fără încetare. Numeroși observatori au remarcat
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Zola și Georges Picquart, și continua prezență a unui nevinovat în închisoare, au avut un considerabil răsunet național și internațional. Franța a dat dovada unui stat arbitrar, în contradicție flagrantă cu principiile republicane fondatoare. Antisemitismul a făcut progrese considerabile, iar răscoalele deveniseră ceva curent de-a lungul întregului an 1898. Totuși, oamenii politici încă negau importanța afacerii. În aprilie și în mai 1898, ei erau preocupați mai ales de alegerile legislative, în urma cărora Jaurès și-a pierdut locul de deputat de
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Dreyfus, dar și de a reface procesul Dreyfus într-un nou caz, un fel de răzbunare. Procesul desfășurat la judecătoria Senei, în care Grégori a fost achitat, ultima dintr-un lung șir de erori judiciare, a fost ocazia pentru noi răscoale antisemite reprimate fără fermitate de guvern.. Ca ofițer de rezervă, Dreyfus a participat la Primul Război Mondial la o unitate încartiruită în Paris, ca șef al unui parc de atilerie, apoi postat la și la . Și-a încheiat cariera militară
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Pe cruce se află o inscripție în slavonă, care istorisește această întâmplare. După înfrângerea lui Ferentz Ernau, domnitorul Mihai Racoviță, tot împreună cu tătarii, i-a urmărit pe austrieci și a trecut în Transilvania, unde trebuia să sprijine, din ordinul sultanului, răscoala lui Francisc Rákóczi al II-lea. După ce a asediat trupele austriece la Bistrița, oastea moldovenească s-a retras din Transilvania. Întors biruitor în Moldova, domnitorul Mihai Racoviță a poruncit construirea unui monument în comuna Vama, care să fie mărturie a
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
fi fost întemeiată de Jupâneasa Vilaia, din familia Mogoșeștilor. Mama domnitorului Constantin Brâncoveanu, Jupâneasa Stanca, fiica postelnicului Constantin Cantacuzino și soția lui Papa Brâncoveanu, construiește o biserică de lemn la Mamu, după anul 1655, când soțul ei este ucis în răscoala seimenilor, în locul primei ctitorii care, așa cum consemna cronicarul Radu Greceanu, "„era veche fiind de demult, se stricase, iar dumneaei jupâneasa Stanca, maica măriei sale o au făcut de isnoavă însă iar, de lemn.”" Mai târziu, în 1695, însuși domnitorul Constantin Brâncoveanu
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]
-
a fost o legiune romană creată de împăratul Vespasian în anul 70, din rămășițele Legiunii a III-a Macedonica. Legiunea a fost activă în Moesia Superior în prima jumătate a secolului al IV-lea. Simbolul legiunii era un leu. În timpul răscoalei batavilor, Legiunea a III-a Macedonica a luptat pentru Vespasian, dar împăratul nu mai avea încredere în oamenii săi, probabil din cauză că ei îl sprijiniseră pe Vitellius cu doi ani în urmă. Prin urmare Legiunea a III-a Macedonica a fost
Legiunea a IV-a Flavia Felix () [Corola-website/Science/322465_a_323794]
-
creatoare de costume de teatru și film, debutând în cinematografie cu realizarea costumelor din filmului "Pași spre lună" (1964). A participat la realizarea costumelor a unui număr mare de lungmetraje de ficțiune, printre care se numără "Pasărea furtunii", "Titanic vals", "Răscoala", "Serbările galante" (1965), "Aventuri la Marea Neagră" (1972), "Toate pînzele sus" (serial TV, 1977), "Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii" (1980) și "Saltimbancii" (1981) Creatoarea de costume Nelly Merola a obținut două premii pentru scenografie ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN):
Nelly Merola () [Corola-website/Science/328952_a_330281]
-
cei trei fii ai lui Ludovic Germanul s-au întâlnit în noiembrie la Nördlingen, pentru a discuta divizarea regatului tatălui lor și a le impune vasalilor lor jurământul de supunere. Potrivit planului schițat în 865, pe care tatăl lor, în pofida răscoalei fiilor, îl confirmase în 872, Carloman primea Bavaria, Carol Suabia, iar Ludovic Saxonia, Franconia și Thuringia. De-a lungul întregii sale domnii, cu toate că el apare mereu sub titlul de "rege al Saxoniei", Ludovic cel Tânăr nu a vizitat niciodată Saxonia
Ludovic cel Tânăr () [Corola-website/Science/325341_a_326670]
-
cuprindea probabil și ținuturile de la răsărit de Saale, ajungând până la [[Weiße Elster|Elster]] și [[Pleisse]], care să fi fost controlate prin mai multe castele construite în regiune. Marca sorabă era în mod frecvent destabilizată în [[secolul al IX-lea]] de către răscoalele din partea [[slavi]]lor, care erau tributari ai germanilor. În orice caz, în [[secolul al X-lea]], marca reprezenta o parte din vasta "[[marca lui Gero]]", între [[937]] și [[965]]. Pe parcursul acestei perioade, sorbii au fost reduși la condiția de servitudine
Marca sorabă () [Corola-website/Science/325358_a_326687]
-
între râurile Saale și Bóbr pentru a constitui astfel vasta "Marcă a lui Gero", pe care regele german Otto I "cel Mare" a recunoscut-o în 937. După moartea lui Gero din 965 și pierderea Mărcii de Nord în cursul răscoalei slavilor din 983, Luzacia a devenit centrul a ceea ce a mai rămas din Marca Saxonă de Răsărit ("Ostmark") sub markgraful Odo I. În vreme ce termenul de "Ostmark" s-a menținut în uz vreme de secole, Marca Luzaciană a apărut ca unitate
Marca de Luzacia () [Corola-website/Science/325363_a_326692]
-
938 împotriva regelui Otto, alături de Eberhard de Franconia și de Wichmann cel Bătrân. Thankmar a murit după numai un an, iar complicii săi au început negocieri de pace cu Otto, drept pentru care Gero s-a menținut în funcție. Pe parcursul răscoalei adversarilor săi, Gero condusese un război nefericit împotriva slavilor în 937-938. Pierderile suferite de trupele sale nu puteau fi refăcute, în condițiile în care slavii continuau să refuze plata tributului. În 939, un atac al slavilor obodriți a produs distrugerea
Gero () [Corola-website/Science/325381_a_326710]
-
lui Conrad, iar Henric a fost ales rege, sub numele de Henric I, în cadrul adunării de la Fritzlar. Eberhard a succedat lui Conrad ca duce de Franconia. El va sfârși prin a fi ucis în 939 în bătălia de la Andernach în cadrul răscoalei împotriva noului rege, Otto I, fiul lui Henric, moment din care Franconia a devenit o posesiune imperială sub dinastia Ottoniană până la 1024.
Conrad I al Germaniei () [Corola-website/Science/325403_a_326732]
-
statul franc, care a devenit parte a Ducatului de Friuli, alături de Marca de Istria. În acest nou context, activitatea misionară a crescut în intensitatea, în principal prin acțiunea arhidiecezei de Salzburg. Între 819 și 823, populația slavă nativă a sprijinit răscoala lui Ljudevit Posavski împotriva stăpânirii france. În 827, bulgarii au atacat Carintia, iar în 828 împăratul Ludovic cel Pios a reorganizat Friuli în patru ținuturi, dintre care cele mai nordice — Carintia și Pannonia Inferioară — au fost detașate de Regatul Italiei
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]