8,590 matches
-
dintr-un joc trecut, Când între noi erau nestrăine Vorbele calde și nu un rece mut. Ploi de uitare ne udă acum, Iar ceața-ntre noi se-ntinde grăbită, Găsi-vom cumva cărarea spre-un drum, Sau ea va fi rătăcită ? Stropii,frunză de toamnă,curg neîncetat Peste noi,peste clipă de clipă, Uitarea se cațără înspre înalt, Sufletele noastre se află-n risipă. Ploi de uitare ne udă acum, Suntem la răscruce de drum ? PLOI DE UITARE... Frunze de toamnă
PLOI DE UITARE de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342780_a_344109]
-
dintr-un joc trecut, Când între noi erau nestrăine Vorbele calde și nu un rece mut. Ploi de uitare ne udă acum, Iar ceața-ntre noi se-ntinde grăbită, Găsi-vom cumva cărarea spre-un drum, Sau ea va fi rătăcită ? Stropii,frunză de toamnă,curg neîncetat Peste noi,peste clipă de clipă, Uitarea se cațără înspre înalt, Sufletele noastre se află-n risipă. Ploi de uitare ne udă acum, Suntem la răscruce de drum ? PLOI DE UITARE... Frunze de toamnă
PLOI DE UITARE de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342780_a_344109]
-
dintr-un joc trecut, Când între noi erau nestrăine Vorbele calde și nu un rece mut. Ploi de uitare ne udă acum, Iar ceața-ntre noi se-ntinde grăbită, Găsi-vom cumva cărarea spre-un drum, Sau ea va fi rătăcită ? Stropii,frunză de toamnă,curg neîncetat Peste noi,peste clipă de clipă, Uitarea se cațără înspre înalt, Sufletele noastre se află-n risipă. Ploi de uitare ne udă acum, Suntem la răscruce de drum ? Referință Bibliografică: PLOI DE UITARE / Florentin
PLOI DE UITARE de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342780_a_344109]
-
albinoid. La fel și eu, cu diverse afecțiuni, Defect un pic, dar strigătul azur Sună cu primăvara, libovul încă de luni, Un abur lângă sor-sa, în piept ca abajur. Și-ntr-un oraș, pe-aici, picat din lună, Mai rătăcesc idile cu ochi lipsă, Și-a răsărit și în trotuare floarea jună, Și marte îndulci-va babele-n elipsă. Răzorul a-ncolțit dantelele de noapte, Vor crește din adâncuri cocktailuri de andante ! Referință Bibliografică: Sonet XLIV / Aurel Auraș : Confluențe Literare, ISSN
SONET XLIV de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342785_a_344114]
-
-Călătorule rătăcit printre ruine te-aștept să te încălzesc cu o inimă de clopot nostalgia fluturărilor de steaguri are acum Aripa morții tunate are glas răgușit de plânsete sacadat de rare ..................... -Am să îți aduc la umbra Ta un Brăduț la Ușă
PLÂNGE TURNUL PLÂNG BUTICURI PLÂNGE SENA NOTRE DAME de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342856_a_344185]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > D-ALE CASEI Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului D-ale casei Un papuc mai vechi(de casa) aruncat la întâmplare Rătăcit de-a sa pereche la o ușă de intrare , Se uita-mprejur speriat printre atâtea încălțări , Să-și găsească frățiorul ,că sunt despărțiți de ieri . Și rotind mirat privirea în dreapta către cuier , (Stă cam prost și cu auzul e senil
D-ALE CASEI de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342867_a_344196]
-
citit, a luminat hârtia și a cercetat-o cu atenție. Își aruncă privirea spre tânărul din fața lui, apoi cercetă din nou formularul pe care scria „Repartiție Guvernamentală”. Tânărul milițian a rămas mirat “că un repartizat în Înv. Superior s-a rătăcit prin zonă.” Desigur, ca orice proaspăt repartizat într-un oraș, are nevoie de o locuință, problemă care se rezolvă în timp scurt. Rezultatele remarcabile îl propulsează în funcția de inspector școlar. Nimic întâmplător... când este trimis în inspecție la Valea
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
clipă răpus, Pe sub streșini de cer slăbiciunea dansa, Iar povestea visa într-un cântec ascuns. Picura orizontul într-o pură bătaie, Sub cupola din suflet mi-ai intrat ca lumină, Ascultam infinitul răsărit după ploaie, Tu-mi vorbeai, eu priveam, rătăcit într-o vină. Îți simțeam adierea răzvrătită în gânduri, Înspre buzele-ți coapte ochii mei leneveau, Te iubeam ca oceanul, răscolit în profunduri, Peste coapsele-ți albe rătăciri mă loveau. Am plecat într-o zi, m-au chemat ochii tăi
SONET LVIII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342903_a_344232]
-
perioada vieții, de ceea ce acumulează, este spirit și materie, dar devenind umbră rămâne doar spirit. În cea de-a doua temă am definit copacul ca o cale spre divinitate, iar îngerul este cel ce ne protejează pașii să nu ne rătăcim în vâltoarea vieții cotidiene și să uităm de credință. Surpriza a venit din partea organizatorului domnul Ioan GODJA director al Cercului Cultural Româno-Austriac UNIREA și al Radio Tv UNIREA din Wiener Neustadt care ne-a anunțat că am fost invitați de către
DE LA SUFLET DE ROMÂN LA SUFLET DE ROMÂN de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342941_a_344270]
-
Publicat în: Ediția nr. 1868 din 11 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Copacii desfrunziți, cu ramurile goale, Se-nalță triști din iarba brună a iernii, Se unduiesc în adieri de vânt domoale, Fac rugăciuni spre cer, ca la vecernii. Se rătăcesc prin ceața dimineții, Visând la primăvară cu-atâta așteptare, Pierduți în vălul de fum al tristeții, Suspină-n murmur, singurătatea-i doare. Înlăcrimați,privesc spre frunzele căzute Ce dorm înțepenite pe poteci, Visând călătorii spre locuri neștiute, Purtate-n adierea
ÎN AȘTEPTAREA PRIMĂVERII de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342963_a_344292]
-
înserări, cu mere coapte, Cu mângâieri din somnul liniștit, Pe care mâna ta l-a învelit De-atâtea ori, în clipele din noapte. Cu timpul care azi, neiertător, Îmi scrie peste zile, cu regrete, Cu amintiri pierdute pe-ndelete Și gânduri rătăcind, de-atâta dor. Când ai plecat eram prea mic, să știu, Că drumul tău... ierta atunci păcate. Am răscolit prin gândurile toate, Alături, o secundă... să-ți mai fiu. Mai am în mine doar o umbră grea, Un gând strivit
AZI TE VISEZ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342966_a_344295]
-
pe valea ,,dulce-amară” a Prutului. Vă mulțumesc că ați găsit astăzi vreme și dragoste să ,,privim în ochii cuvintelor drepte până vom plânge împreună cu ele.” Imortalizând clipa în șoapte și tăceri, ,,trăind din pâinea metaforei și bucuria creației”, ne vom rătăci în întrebări și răspunsuri, dezvăluind universul lăuntric al poetului zidit în templul cuvintelor, pregătit să dăruiască lumii candoarea, restituind astfel imaginea unuia dintre cei mai mari poeți români, de la răscruce de milenii - un interviu scris cu ,,cerneala iubirii în peniță
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
pe valea ,,dulce-amară” a Prutului. Vă mulțumesc că ați găsit astăzi vreme și dragoste să ,,privim în ochii cuvintelor drepte până vom plânge împreună cu ele.” Imortalizând clipa în șoapte și tăceri, ,,trăind din pâinea metaforei și bucuria creației”, ne vom rătăci în întrebări și răspunsuri, dezvăluind universul lăuntric al poetului zidit în templul cuvintelor, pregătit să dăruiască lumii candoarea, restituind astfel imaginea unuia dintre cei mai mari poeți români, de la răscruce de milenii - un interviu scris cu ,,cerneala iubirii în peniță
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
1219 din 03 mai 2014 Toate Articolele Autorului O mai știți pe Zoe? Doamna Trahanache cum îi zice lumea bună descrisă de Caragiale. Aaa! Ușuratica aceea cu bilețelul pierdut? Da! Despre ea este vorba. Ce a îndemnat-o oare să rătăcească un bilet de amor? Numai așa, de florile mărului, ca Ion Luca Caragiale (acum este permis ca-ca, fără prenume nu) să aibă un motiv să descrie putreda societate pe care o trăim și astăzi zi de zi? Vai Doamne. Inima
PRIETENUL CASEI. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1219 din 03 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/343241_a_344570]
-
vorbesc / Și poate că am sa-l momesc Să-mi dea și iapa, după care / Am să mă pierd în lumea mare. De-ai mei, grijească Cel-de Sus!” / Apoi spre frate’ său s-a dus, Însă pe drum s-a rătăcit / Și lâng-un iaz s-a pomenit. Doar niște lișițe erau, / Care pe iaz se zbenguiau. Dănilă-ndată a zvârlit / Toporul său, căci a voit O lișiță să nimerească, / Pe care să o dăruiască Fratelui său, peșchin apoi, / Când se va duce
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
Autorului Mergi zâmbind pe calea vieții Și privești în urma ta Cum trecură ani de-a rândul, Cum trecu’ și viața ta. Vezi cum din văzduh apare Catastif cu amintiri Apoi simți în răsuflare Minunatele trăiri. Mergi pe drumul către “tine” Rătăcind spre nemurire, Porțile-acum s-au închis Pentru înc-o veșnicie. Referință Bibliografică: Amintiri din veșnicie / Alina Avram : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1531, Anul V, 11 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Alina Avram : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
AMINTIRI DIN VEŞNICIE de ALINA AVRAM în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343285_a_344614]
-
-n van? Ai visat vreodată cu ochii deschiși Când orizontul părea să se închidă? Ai renunța la bobocii deschiși Când sunt gata petalele să-și întindă? Ai crezut vreodată că viața este fum Și clipa ce trece-i uitare? Ai rătăcit vreodată singur pe drum Când calea ta dispărea în zare? Ești simplu om dar tot vei înțelege Că viața-i ca un fum rostogolit de vânt, Vei învăța că timpul nu se pierde Ci doar renaște în orișice avânt. Referință
TIMPUL RENAŞTE de ALINA AVRAM în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343318_a_344647]
-
despărțeam uneori de grup pe la câte o curbă a drumului și încercam să tai pădurea pe scurtătură, să ajung înaintea grupului în partea cealaltă, ignorând pericolele. Pe atunci nu existau telefoanele mobile, ca acum, să poți anunța că te-ai rătăcit sau ai avut vreun accident. Dar n-a fost cazul de așa ceva, am avut noroc că nu mi s-a întâmplat nimic, însă acum, când îmi amintesc de imprudența și ignoranța mea față de eventualele pericole, mă înfior. Ajunși la vechea
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]
-
Acasa > Poezie > Credinta > RĂTĂCIT PE CALEA VIEȚII Autor: Alina Avram Publicat în: Ediția nr. 1643 din 01 iulie 2015 Toate Articolele Autorului M-am furișat în zori Pe ușa vieții mele, Și am fugit desculță Unde-am văzut cu ochii, Nu mi-a lipsit
RĂTĂCIT PE CALEA VIEŢII de ALINA AVRAM în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343320_a_344649]
-
ce frânge nori, Purtat-am pașii către zare Când ochii-mi plâng iar, amândoi. Și mă tot port așa de-o vreme Sperând că cineva de sus Mă va auzi și-n taină Mă va duce la Iisus. Referință Bibliografică: Rătăcit pe calea vieții / Alina Avram : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1643, Anul V, 01 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Alina Avram : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
RĂTĂCIT PE CALEA VIEŢII de ALINA AVRAM în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343320_a_344649]
-
este asemeni brizei: ademenitoare, în mângâiere diafană de val înspumat, în tandră atingere a dorinței calde, cuminți; ori zbuciumate, aprige și fierbinți... Acolo; în acel petec neîntinat de suflet; mă regăsesc, de câte ori mă caut pe mine - cea care uneori se rătăcește în vâltori și în cețuri dese, dar își primește mereu seninul acolo; în acea oază de verde... unde potecile timpului, ce și-au lepădat noroaiele, se întorc, timide, spre zâmbet de soare! Acolo... în locul acela tainic, pe care îl cunosc
SENINUL UNUI COLŢ DE SUFLET de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343334_a_344663]
-
ele umbră încercănata de stingerea doritelor fericiri adunate în târziul acesta de timp. Uitările... dau ocoluri, dar întârzie să apară, iar recompunerea noastră dizolva toate nedurerile ce adâncesc hotarul abisului, în ostenirea unei inimi care nu își mai aude rostirile. Rătăcesc printre acele tăcute cuvinte. Nici nu mai știu încotro mă îndrept! Ascult pașii desenând ceruri pe caldarâmul ud și împing fulgerele la locul lor! Eternele rânduieli satisfac ursite învoieli dar nici că îmi mai pasă! Te privesc printre genele sufletului
REFRENUL PAŞILOR DESCULŢI de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343353_a_344682]
-
otrăvuri în paharul din care setea'mi se adapă, în timp ce stranii senzații mă răscolesc. Aud cum fâșii rupte de suflet se dezintegrează. - Cum dracu să le opresc!? Îl simt; isteric râzând, cu lacrimi șiroindu'i obrazul livid. un suflet pustiu; rătăcind pierdut pe drumul spinos către niciunde! Mă dor pașii lui care'și târâsc neputința cu urme de sânge prin glod și tărână. Mă doare mirarea ce'și amprentează adânc în creier sentimentul inutilității mele, al nimicului ce mă găsesc atunci când
CAPCANELE MINŢII de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343342_a_344671]
-
n-am vrut s-o ascult. Scria atunci că sunt mai bine Și că grădina a dat spor, Scria cu litere stâlcite Să merg să-i văd, căci le e dor. Dar viața lor s-a dus departe, S-au rătăcit pe-al vremii zbor Și cine să-mi mai scrie astăzi Să merg să-i văd, căci le e dor? Referință Bibliografică: Scrisoare, / Mihai Vâlvă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1711, Anul V, 07 septembrie 2015. Drepturi de Autor
SCRISOARE, de MIHAI VÂLVĂ în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343377_a_344706]
-
ele umbra încercănată de stingerea doritelor fericiri adunate în târziul acesta de timp. Uitările... dau ocoluri, dar întârzie să apară, iar recompunerea noastră dizolvă toate nedurerile ce adâncesc hotarul abisului, în ostenirea unei inimi care nu își mai aude rostirile. Rătăcesc printre acele tăcute cuvinte. Nici nu mai știu încotro mă îndrept! Ascult pasii desenând ceruri pe caldarâmul ud și împing fulgerele la locul lor! Eternele rânduieli satisfac ursite învoieli dar nici că îmi mai pasă! Te privesc printre genele sufletului
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]