3,933 matches
-
atât de mult? Nicidecum. Dacă pe de o parte, împăratul era considerat de creștini conducător al Imperiului, responsabilul ultimei monarhii pământești și, prin urmare, un membru al împărăției diavolului, pe de altă parte, tot el a primit sabia de la Dumnezeu, răzbuna răul și oprea catastrofa finală. În acest fel, și profesiunea soldatului se afla într-o dublă lumină: în măsura în care numele împăratului și al autorității salvgarda ordinea, soldatul devenea necesar și ca atare trebuia tolerat. Însă, în măsura în care slujea împărăției diavolului și vărsa
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în zi de sâmbătă, au preferat mai degrabă să expună trupurile lor nude loviturilor dușmane, decât să lupte și astfel să încalce sabatul. Așadar, s-au oferit morții cu seninătate. Însă, macabeii, reflectând că, astfel putea pieri tot poporul, au răzbunat moartea inocentă a fraților lor chiar și sâmbăta. 3.2.2. Vasile cel Mare, episcop de Capadocia Sfântul episcop Vasile cel Mare (329-379) în îndemnul său la viața ascetică, la renunțarea la bunurile pământești și la spiritul de penitență, face
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Dumnezeu, sunt păcate chiar și acele războaie purtate nu din lăcomie sau cruzime, ci din dorința de pace, pentru ca cei răi să fie ținuți în frâu, iar cei buni să fie ajutați. Sunt considerate de obicei războaie drepte cele care răzbună nedreptățile, dacă o țară sau o cetate trebuie pedepsită, ori dacă s-a neglijat revendicarea a ceea ce s-a luat prin nedreptate. Chiar dacă există o cauză dreaptă și intenția declarantului este rea, războiul drept devine nedrept, pentru că dorința de a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
un alt proverb, „Mai curând e ucisă jignirea prin dispreț, decât prin răzbunare”.) „«Cum pot eu face mai mult rău dușmanului meu?», l-a Întrebat cineva pe Epictet. Căutând a-i face cât mai mult bine», a răspuns el.” (Epictet) „Răzbunându-te, te faci egalul adversarului; iertându-l, te arăți superior lui.” (Fr. Bacon) Pe cel ce nu-l lași să moară, acela te omoară. (Nerecunoștința, când ia forma unei incapacități psihice, și anume aceea a unei insensibilități, nu cunoaște limite
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cade singur În ea. (Sunt numeroase proverbele care arată că nu numai răul Înfăptuit, dar nici cel doar plănuit nu rămâne nepedepsit: „Sabia ucigașului rămâne fără stăpân”; „Rău faci, rău găsești/primești” etc.) „Un om care se gândește să se răzbune Își ține deschisă propria sa rană, care altfel s-ar vindeca și s-ar Închide.” (Fr. Bacon) Sămânța pe care a văzut-o cioara nu Încolțește. (La fel și În cazul unor inițiative sau proiecte: dacă sunt Întâmpinate cu neîncredere
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să-și schimbe punctul de vedere, nu va găsi sau va afla ultimul soluția cea mai bună la problema care-l preocupă.) Cine scuipă În vânt Își scuipă barba. (Răul comis la adresa cuiva, chiar și sub forma unei intenții, se răzbună, Întorcându-se asupra făptuitorului, deoarece prin aceasta el Își arată lumii adevăratul caracter.) Dacă te iei la trântă, Învață să pui piedică. (Nu Începi o luptă Înainte de a Învăța unele procedee de atac, dar și de apărare: dacă, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o ai tu de a povesti nu o au și cei dimprejur de a te asculta.” (Epictet) Câinele care latră nu mușcă. (Atât timp cât ești dispus să vorbești despre nemulțumirile sau resentimentele tale Înseamnă că nu ai de gând să te răzbuni pe cineva.) Vorba deschide vorbă. (Explicația este dată de faptul că fiecare dintre noi acordă cuvintelor receptate, pe lângă Înțelesul care le-a consacrat, și un sens personal, care corespunde dispozițiilor și intereselor noastre de moment; acest sens poate contraveni Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și răchita pătlăgele. (Adică niciodată: „Când o prinde mâța pește și coada de urs o crește”; „La paștele calului”; „La sfântul așteaptă” etc.) Nu pierde vremea, ca să nu te piarză și ea pe tine. (Când desconsideri valoarea timpului, acesta se răzbună, În sensul că te face să nu-ți mai poți Îndeplini la timp rosturile existenței: „Lucrul la timp făcut prețuiește Îndoit”; „Un ceas dimineața Îi cât trei după-amiază”; „Timpul costă bani”.) „Omul care nu se gândește sau nu prevede lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
adevăr cucerit reprezintă, de aceea, luarea În considerare a Încă unui punct de vedere. Μ Există oare un proces al trezirii din starea de prostie? Poate atunci când un prost a ajuns să-și dea seama că propria prostie s-a răzbunat pe el Însuși. Μ Este oare Întâmplător faptul că simțurile unora s-au specializat În observarea mai ales a aspectelor urâte ale existenței? Nu este, desigur, robie mai puternică decât o gândire Înlănțuită În propriile resentimente sau prejudecăți. Μ Este
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sau mijloacele folosite! Μ Cel care se respectă Își trădează bunul-simț chiar și atunci când cere permisiunea să facă ceva. Μ Calea cea mai bună de a obține respectul cuiva este, desigur, aceea de a-l respecta. Μ Cel care se răzbună este În criză de inspirație morală: răzbunându-te, nu reușești să demonstrezi altceva decât că și tu ai fi putut fi la fel de violent sau de rău, Într-o Împrejurare similară cu cea pe care o incriminezi. Μ Rar dar făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
respectă Își trădează bunul-simț chiar și atunci când cere permisiunea să facă ceva. Μ Calea cea mai bună de a obține respectul cuiva este, desigur, aceea de a-l respecta. Μ Cel care se răzbună este În criză de inspirație morală: răzbunându-te, nu reușești să demonstrezi altceva decât că și tu ai fi putut fi la fel de violent sau de rău, Într-o Împrejurare similară cu cea pe care o incriminezi. Μ Rar dar făcut fără să se aștepte vreo recompensă! De
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
familie, care a trebuit să Îndure numeroase ofense sau privațiuni din partea părinților, În numele unei supuneri firești pe care aceștia considerau că odraslele lor le-o datorează, va dezvolta de la Început puternice resentimente față de părinți, pentru a sfârși prin a se răzbuna, așteptând un moment favorabil de revoltă. Același lucru se Întâmplă și atunci când cineva dă un Înțeles greșit termenului „datorie”, considerând, de exemplu, că orice restricție impusă din exterior este un atentat la independența și libertatea lui interioară. O astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
apasă conștiința, și de faptul că nu putem evita un moment când trebuie să dăm socoteală (dacă nu justiției divine, atunci neapărat propriei conștiințe, care, dacă până atunci am făcut imprudența de a o ignora, În ceasul al doisprezecelea se răzbună, intrându-și În drepturi). Μ Ne confruntăm uneori cu afirmații surprinzătoare, contrariante, care cuprind un paradox prin ele Însele: de exemplu, „Sportivul X este prea bun ca să câștige un campionat mondial!”. Deși aparent ilogică, o afirmație de acest gen exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mai fie o eliberare. Decis, În urma a numeroase zile identice, să-și ia zilele, după ce consultă un medic și un psihanalist incapabili să-i vină În ajutor acestui caz clinic neînregistrat, Phil Îl fură pe Phil - celălalt, cârtița - ca să se răzbune, fură o mașină și, urmărit de poliție, se aruncă Împreună cu animalul Într-o prăpastie, după care, În dimineața următoare, se pomenește teafăr, În zorii aceleiași zile, În patul său, ascultând aceeași emisiune radio. Această dereglare temporală este sursa unei Întregi
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
În urmarea dialogului dintre Lucien și Lousteau găsim din nou exemplificarea faptului că nu e necesar să citești o carte. Lousteau Îi propune prietenului său să scrie un articol necruțător Împotriva cărții unui scriitor protejat de Dauriat, Nathan, ca să-și răzbune jignirea. Însă calitatea ei este atât de evidentă, Încât Lucien nu Își dă seama cum să procedeze ca să o critice. Lousteau Îi explică atunci, râzând, că a venit vremea să-l Învețe meseria care seamănă cu cea a unui acrobat
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Două zile mai târziu, un inspector de poliție foarte sigur pe el intră la Andrew pentru anchetă - avec la logique tout devient clair. Doar că Andrew nu-l omorâse pe Milo, trăgând un glonte orb, iar ultimul, pentru a se răzbuna, se Întoarce travestit (de data asta masca e adevărată) În inspector de poliție, după ce, În absența stăpânului, intrase În casa lui Andrew și depusese patru indicii care să ateste presupusa crimă. Scorul a fost egalat, e 1-1, Andrew e convins
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unui mort, pentru că, deghizat În inspectorul Doppler, nume el Însuși anagramat după numele personajului principal al polarurilor lui Andrew, Milo-inspectorul Doppler nu mai poate fi niciodată Milo-amantul stingher, așa cum Edmond Dantès va fi Contele de Monte Cristo și se va răzbuna comme tel pe aceia care l-au trimis la moarte pe Edmond Dantès. Numai că la Dumas cititorul Îl urmărește pe erou pas cu pas pe linia continuă a orizontului de așteptare, În timp ce la Viel Milo dispare, se transformă, precum
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu veleitate de reflecție asupra prezentului contemporan, nu este, În contextul cărții, antieuropeană. Europa lui Pascal Quignard slăbește o dată În 486, dar este Înjunghiată pe la spate abia În secolul XVII. Antiamericanismul lui Quignard este vindicativ În sens aristocratic: Clovis Își răzbună, prin uciderea lui Syagrius, strămoșii, iar regele Romei Îi blestemă progeniturile În vecii vecilor. Pascal Quignard este un European cu arma Americanului la gît. Ultimul are laserul În mînă, El contra-scoate din teacă literatura: ce potlatch! În primul rînd, cronologia
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
însă că mai sunt/ Oarecari nepoți prin munte..." Alteori, prezența lui Horia se concretizează prin vulturii care-i amenință pe domni: "S-adună toți vulturii stol/ Sub cer se rotesc rotocol/ și cad viforos peste lume/ Pe Horea să-l răzbune/ Pe Horea sa-l răzbune". Alături de Horia, apare Chivără Roșie, erou popular desprins din piatra munților și din vatra țăranilor: "Ești parcă din focul de pe vatră/ Născut parcă din crestele de piatră/ Roșcată zare mare/ Când soarele răsare/ Chivără Roșie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nepoți prin munte..." Alteori, prezența lui Horia se concretizează prin vulturii care-i amenință pe domni: "S-adună toți vulturii stol/ Sub cer se rotesc rotocol/ și cad viforos peste lume/ Pe Horea să-l răzbune/ Pe Horea sa-l răzbune". Alături de Horia, apare Chivără Roșie, erou popular desprins din piatra munților și din vatra țăranilor: "Ești parcă din focul de pe vatră/ Născut parcă din crestele de piatră/ Roșcată zare mare/ Când soarele răsare/ Chivără Roșie." Poemele sunt discursive dar devin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pelagră și de deochi, de care nu se vindecă decât descântați: "Gâlcile/ Motofălcile/ Plecară cu curcile/ Curcile s-au întors/ Gâlcile nu s-au mai întors." Stafiile, moroii vin la cișmele și-i damblagesc pe cei care vor să se răzbune, și-i lasă betejiți ca pe Grigore cel cu mâna moale. Refugiul în această lume este generat de căutarea purității pierdute. Neînvinsa nevoie de puritate explică și înfățișarea sărbătorească, strălucitoare a satului, la anumite date. Astfel, în zilele lui de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fără rest. Adică a-ți epuiza posibilii, în efortul de a-ți da un destin. * A te investi în copiii tăi atrage și o formă de împovărare a lor cu propriile idealuri (sau cu eșecurile tale). Vrând parcă să ne răzbunăm pentru toate renunțările pe care poate le-au determinat (deveniți deseori doar laitmotivul propriilor nereușite) proiectăm în copiii noștri o serie de idealuri de-a fi, riscând astfel să contribuim din plin și la ratarea existențe lor. * O prea mare
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
acasă" poate fi lesne înțeleasă prin intermediul conceptului de memă: este o modalitate de transmitere culturală, întrucâtva asemănătoare celei genetice. * Greșeala căreia îi cădem victimă deseori e să vedem în copilul nostru un alt eu; unul mai bun care să ne răzbune toate neîmplinirile noastre. Am vrea să regăsim în propriul copil varianta noastră îmbunătățită, fără a poseda însă tăria de a ne recunoaște minusurile pe care le avem în comparație cu el; doar le scuzăm, așa cum îi vom scuza și lui nereușitele, vina
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
eu dacă pe el îl lovise din senin o indigestie, fie ea și severă semicomatoasă? De ce să stau eu cu bucătăria blocată? În sfârșit, a trebuit să treacă aproape o săptămână până să-l scoată de la Reanimare și să mă răzbune: le-a făcut scandal, le-a cerut să îngroape cazul și să-mi aducă sifonul înapoi (nu mai puteam folosi chiuveta); tigaia au păstrat-o la dosar. Nu știu de ce. Oricum, după ce a fost suspendată oficial acuzația de tentativă de
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
toți colegii și n-am rezistat presiunii. Comportamentul lor obstrucționist m-a făcut să renunț de bunăvoie ori forțată de patron la funcția de bucătar, bucătar-assistant, ospătar, ospătar-assistant, casieră și manager la chiuvetă... Să nu credeți că nu m-am răzbunat. Am făcut-o cu vârf și îndesat: într-o singură lună am schimbat echipa aproape în totalitate. Avusesem eu grijă să fie dați afară unul după altul, pe măsură ce mă supărau. Și nici măcar n-a fost nevoie să cumpăr localul pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]