3,755 matches
-
în Armata României. În prezent este în exploatare. Prototipul radarului P-18 l-a constituit radarul P-12NA, care a fost varianta modernizată a radarului de descoperire îndepărtată a avioanelor, P-12 ”Enisei”. Radarul P-18 a fost realizat pe baza radarului P-12MP, pe calea translatării aparaturii pe noua bază de elemente (două camioane tot-teren de tip Ural). În același timp a fost prevăzută conjugarea radarului cu sistemul de recunoaștere prin radiolocație a apartenenței de stat a mijloacelor aeriene, apărut la aceea
P-18 (radar) () [Corola-website/Science/336590_a_337919]
-
de descoperire îndepărtată a avioanelor, P-12 ”Enisei”. Radarul P-18 a fost realizat pe baza radarului P-12MP, pe calea translatării aparaturii pe noua bază de elemente (două camioane tot-teren de tip Ural). În același timp a fost prevăzută conjugarea radarului cu sistemul de recunoaștere prin radiolocație a apartenenței de stat a mijloacelor aeriene, apărut la aceea vreme, care lucrează în sistemul ”Kremnîi-2M”, aparatura ”Parola”. După trecerea cu succes a testelor din teren, noul radar P-18, în anul 1971, a
P-18 (radar) () [Corola-website/Science/336590_a_337919]
-
același timp a fost prevăzută conjugarea radarului cu sistemul de recunoaștere prin radiolocație a apartenenței de stat a mijloacelor aeriene, apărut la aceea vreme, care lucrează în sistemul ”Kremnîi-2M”, aparatura ”Parola”. După trecerea cu succes a testelor din teren, noul radar P-18, în anul 1971, a fost introdus în înzestrarea Armatei Sovietice. În Rusia ultima livrare de radare P-18 a fost realizată în anul 2007. În prezent Rusia produce radare în gama de unde metrice încadrate în familia ”Nebo”. Radarul
P-18 (radar) () [Corola-website/Science/336590_a_337919]
-
mijloacelor aeriene, apărut la aceea vreme, care lucrează în sistemul ”Kremnîi-2M”, aparatura ”Parola”. După trecerea cu succes a testelor din teren, noul radar P-18, în anul 1971, a fost introdus în înzestrarea Armatei Sovietice. În Rusia ultima livrare de radare P-18 a fost realizată în anul 2007. În prezent Rusia produce radare în gama de unde metrice încadrate în familia ”Nebo”. Radarul P-18 este destinat pentru observarea permanentă a spațiului aerian, urmărirea mijloacelor aeriene, înclusiv a celor realizate cu
P-18 (radar) () [Corola-website/Science/336590_a_337919]
-
După trecerea cu succes a testelor din teren, noul radar P-18, în anul 1971, a fost introdus în înzestrarea Armatei Sovietice. În Rusia ultima livrare de radare P-18 a fost realizată în anul 2007. În prezent Rusia produce radare în gama de unde metrice încadrate în familia ”Nebo”. Radarul P-18 este destinat pentru observarea permanentă a spațiului aerian, urmărirea mijloacelor aeriene, înclusiv a celor realizate cu tehnologia ”Stealth”, în limitele zonei de cercetare, determinarea apartenenței de stat și transmiterea
P-18 (radar) () [Corola-website/Science/336590_a_337919]
-
radar P-18, în anul 1971, a fost introdus în înzestrarea Armatei Sovietice. În Rusia ultima livrare de radare P-18 a fost realizată în anul 2007. În prezent Rusia produce radare în gama de unde metrice încadrate în familia ”Nebo”. Radarul P-18 este destinat pentru observarea permanentă a spațiului aerian, urmărirea mijloacelor aeriene, înclusiv a celor realizate cu tehnologia ”Stealth”, în limitele zonei de cercetare, determinarea apartenenței de stat și transmiterea coordonatelor (distanță, azimut) beneficiarilor de informații despre situația aeriană
P-18 (radar) () [Corola-website/Science/336590_a_337919]
-
mijloacelor aeriene, înclusiv a celor realizate cu tehnologia ”Stealth”, în limitele zonei de cercetare, determinarea apartenenței de stat și transmiterea coordonatelor (distanță, azimut) beneficiarilor de informații despre situația aeriană. Modernizare: Între anii 2005 și 2013 a fost elaborat și realizat radarul P-18-2 modernizat, în care se folosește prelucrarea digitală a informației. Radartutorial Radarul P-18
P-18 (radar) () [Corola-website/Science/336590_a_337919]
-
de cercetare, determinarea apartenenței de stat și transmiterea coordonatelor (distanță, azimut) beneficiarilor de informații despre situația aeriană. Modernizare: Între anii 2005 și 2013 a fost elaborat și realizat radarul P-18-2 modernizat, în care se folosește prelucrarea digitală a informației. Radartutorial Radarul P-18
P-18 (radar) () [Corola-website/Science/336590_a_337919]
-
-se cu școală militară de acolo și devenind "Școala Militară de Ofițeri de Artilerie Antiaeriană și Radiolocație", iar din 1964 "Școala Militară Superioară de Ofițeri de Rachete Antiaeriene și Radiolocație". Această școală forma ofițeri (locotenenți) tehnici într-o specialitate modernă, RADARUL, pentru Armata Română. este încadrat inițial ca lector în cadrul catedrei de "Bazele radiolocației", disciplină predată în anul doi de studiu. În primii 4 ani, la Școala din București, a fost avansat la gradul de căpitan și trecut în funcția de
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
Armatei (ICSITA)" (1986-1991). Aici ocupă funcția de cercetător științific la „Transmisiuni”, secția Radio-radioreleu. Din 1974, la cerere, trece la Laboratorul de Sesizoare condus de col.dr.ing. Mircea Călugăreanu, unde se vor demara, pentru prima oară în România, cercetări științifice de RADAR. Aici va coordona timp de 3 ani o echipă de cercetare-proiectare care a realizat primele 2 modele experimentale din țară de radare de câmp tactic (ME 1974 și ME 1977). Deși nu au fost finalizate, neavând beneficiari care să aibă
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
condus de col.dr.ing. Mircea Călugăreanu, unde se vor demara, pentru prima oară în România, cercetări științifice de RADAR. Aici va coordona timp de 3 ani o echipă de cercetare-proiectare care a realizat primele 2 modele experimentale din țară de radare de câmp tactic (ME 1974 și ME 1977). Deși nu au fost finalizate, neavând beneficiari care să aibă resurse financiare, acest proiect a constituit „o școală” pe baza căreia o altă echipă a realizat un radar de câmp tactic perfecționat
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
experimentale din țară de radare de câmp tactic (ME 1974 și ME 1977). Deși nu au fost finalizate, neavând beneficiari care să aibă resurse financiare, acest proiect a constituit „o școală” pe baza căreia o altă echipă a realizat un radar de câmp tactic perfecționat (RCT 5) introdus în fabricație de mică serie la Electronica și Electromagnetica. Ulterior acestui proiect, a început lucrul la un alt sistem de tip RADAR, purtat de către o persoană, solicitat de Comandamentul Trupelor de Grăniceri. În
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
o școală” pe baza căreia o altă echipă a realizat un radar de câmp tactic perfecționat (RCT 5) introdus în fabricație de mică serie la Electronica și Electromagnetica. Ulterior acestui proiect, a început lucrul la un alt sistem de tip RADAR, purtat de către o persoană, solicitat de Comandamentul Trupelor de Grăniceri. În sprijinul acestui proiect a fost realizată prima diodă IMPATT românească, de către un colectiv IPB-ICCE-IPRS (1978), diode semiconductoare de detecție și mixare în microunde (banda vizată 10 GHz), ferite de
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
o putere de emisie în undă continuă (CW) de câțiva zeci de mW. Proiectul a fost însă încheiat după realizarea unui lot de 5 exemplare neutilizate. Către sfârșitul anilor '80 a făcut parte dintr-o echipă de realizare a unui RADAR modern de descoperire și tragere AA la joasă înălțime, montat pe un șenilat ușor. În calitate de „locțiitor șef Secție Radiolocație și Aparate de Conducerea Focului” și de Secretar Științific de Facto, activitatea sa a fost preponderent concepțională și de coordonare a
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
de Secretar Științific de Facto, activitatea sa a fost preponderent concepțională și de coordonare a unui contract cu ICRET. Se pensionează la cerere, pe 3 Martie 1990. Mai lucrează 6 luni la IEI - București, fiind angrenat în producția și inovarea radarului ”Start 1”. În 1989 a participat la organizarea Seminarului RADAR lunar de la Casa Centrală a Armatei și a primului (și singurului) Simpozion Național de Radar, "„SNR’89”", sub Egida Academiei RSR. În perioada cât a fost cercetător s-a înscris
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
concepțională și de coordonare a unui contract cu ICRET. Se pensionează la cerere, pe 3 Martie 1990. Mai lucrează 6 luni la IEI - București, fiind angrenat în producția și inovarea radarului ”Start 1”. În 1989 a participat la organizarea Seminarului RADAR lunar de la Casa Centrală a Armatei și a primului (și singurului) Simpozion Național de Radar, "„SNR’89”", sub Egida Academiei RSR. În perioada cât a fost cercetător s-a înscris la doctorat (1974), la Academia Tehnică Militară, la prof. G-ral
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
Martie 1990. Mai lucrează 6 luni la IEI - București, fiind angrenat în producția și inovarea radarului ”Start 1”. În 1989 a participat la organizarea Seminarului RADAR lunar de la Casa Centrală a Armatei și a primului (și singurului) Simpozion Național de Radar, "„SNR’89”", sub Egida Academiei RSR. În perioada cât a fost cercetător s-a înscris la doctorat (1974), la Academia Tehnică Militară, la prof. G-ral. mr. dr. ing. Gheorghe Ardelean. În 1979 a primit titlul de doctor inginer după ce a
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
Radarul (în rusă ” Наклон-2”, index GRAU - 1RL19, după clasificarea NATO ”Thin Skin A”) este un radioaltimetru terestru sovietic exploatat din anul 1960 în fosta URSS. A fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent
PRV-9 () [Corola-website/Science/336621_a_337950]
-
1960 radioaltimetrul a trecut testele de stat și apoi a fost întrodus în înzestrare. În anul 1960 Biroul 588 de Proiectări Speciale al Uzinei Electromecanice din Lianozov, împreună cu Institutul 208 de Cercetări Stiițifice a început proiectarea variantei pe automobil a radarului PRV-9. Radioaltimetrul realizat (PRV-9A) de același constructor a fost ca parte componentă a radiotelemetrului mobil P-40 ”Bronia”, index GRAU - 1RL128. Radioaltimetrul PRV-9A a trecut, în anul 1962, testele de stat în compunerea radiotelemetrului ”Bronia” în poligonul Donguz și fost
PRV-9 () [Corola-website/Science/336621_a_337950]
-
Trupelor de Uscat. Totodată a fost și este folosit pentru determinarea înălțimii în compunerea subunităților, specializate pentru descoperirea mijloacelor aeriene ce evoluează la înălțimi mici, aparținând Trupelor Radiotehnice din Apărarea Antiaeriană a Teritoriului. Deosebirea constructivă a instalației de emisie a radarului a fost folosirea modulatorului magnetic, care nu s-a folosit la nici un alt radar, nici până atunci nici după PRV-9 sau PRV-16. Renunțarea la folosirea comutatorului ionic (tiratron de putere umplut cu gaz) a avut scopul, evident, de a ridica
PRV-9 () [Corola-website/Science/336621_a_337950]
-
subunităților, specializate pentru descoperirea mijloacelor aeriene ce evoluează la înălțimi mici, aparținând Trupelor Radiotehnice din Apărarea Antiaeriană a Teritoriului. Deosebirea constructivă a instalației de emisie a radarului a fost folosirea modulatorului magnetic, care nu s-a folosit la nici un alt radar, nici până atunci nici după PRV-9 sau PRV-16. Renunțarea la folosirea comutatorului ionic (tiratron de putere umplut cu gaz) a avut scopul, evident, de a ridica siguranța modulatorului, să se scurteze timpul de pregătire a modulatorului pentru lucru, să se
PRV-9 () [Corola-website/Science/336621_a_337950]
-
al acestui modulator trebuie remarcată imposibilitatea schimbării frecvenței de repetiție a impulsurilor de sondaj (frecvența era determinată de frecvența rețelei de alimentare cu tensiune alternativă, adică 400 Hz), ceea ce a creat inconveniente la sincronizarea cu impulsuri de pornire cu alte radare și aparatura de conducere automatizată (inclusiv și pentru înlăturarea influenței bruiajului asincron). Totodată, diagnosticarea defecțiunii într-un asemenea modulator era grea, practic se folosea o singură metodă - schimbarea elemetului suspect, evident cu unul bun. Deoarece în setul de piese de
PRV-9 () [Corola-website/Science/336621_a_337950]
-
asemenea modulator era grea, practic se folosea o singură metodă - schimbarea elemetului suspect, evident cu unul bun. Deoarece în setul de piese de schimb și accesorii individual acel element nu exista, atunci remedierea defecțiunii dura până la procurarea elementului respectiv. În radarul PRV-9, pentru prima dată, s-a folosit acea posibilitate de protecție la bruiajul activ ochit prin schimbarea frecvenței purtătoare a generatorului de înaltă frecvență de la impuls la impuls. Ca obiectiv realizat, radioaltimetrul a fost destul de sigur, deși zona lui de
PRV-9 () [Corola-website/Science/336621_a_337950]
-
a fost în realitate mai modestă. Lucrările continuate în fabrică pentru modernizarea acestui radioaltimetru au dus la apariția radioaltimetrului PRV-16, la care s-au adus doar trei mari modificări - canalul de goniometrare, pentru deterninarea precisă a direcției bruiajului activ, protecția radarului împotriva rachetelor autodirijate antiradiolocație și schimbarea autocamionului KRAZ-215 cu KRAZ-255. Вестник ПВО Radioaltimetrul PRV-9.
PRV-9 () [Corola-website/Science/336621_a_337950]
-
Radarul P-40 (în rusă ”Брония”, index GRAU 1RL128, după clasificarea NATO ”Long Track”) a fost un radiotelemetru sovietic exploatat din anul 1965 în fosta URSS. A fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. Radiotelemetrul
P-40 (radar) () [Corola-website/Science/336670_a_337999]