3,945 matches
-
să-l determine pe Patchett să intre În panică după ce Fisk i-a distrus ascunzătoarea cu un topor de pompieri, după ce oamenii lui au fost interogați și arestați. Lynn Îi răspunse la tăcere cu vorbe, cu extrase din jurnalul ei, recitalul ei fiind un spectacol de tipul „descrie ce vezi“ pentru amanți fugari. Nostim și trist: trucuri vechi luate În derîdere, un monolog pe tema tîrfelor traseiste, care aproape Îl făcu să rîdă... Lynn despre Inez și Bud White. A iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
medalie. La Încheierea anului pregătitor era al treilea din clasă. Mătușa Susana era cît pe-aci să moară de invidie, dar a venit să-și felicite verișoara. Și biata Susan, ce n-ar fi dat să poată pleca! Imposibil: urma recitalul. Era frumușică măicuța de la pian. Într-adevăr frumoasă și pistruiată. O chema Mary Agnes și intrai după ea Într-o cameră unde era o statuetă a sfîntului Iosif, Într-un colț și pe jos un covor din Cuzco, În mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
timp, ușor de tot, de parcă ar fi vrut să găsească și aici, În pianul de acasă, parfumul acela... Oh bring back my Bony to me!... ...O adora pe Cinthia, le adora pe măicuța Mary Agnes și pe necunoscuta Bony. Pentru recitalul de la serbarea de sfîrșit de an, Julius Învățase pe dinafară My Bony, Susan era sigură că nu va greși nici o notă. Nu se uită de jur Împrejur ca să-și dea seama ceilalți că băiețașul care cînta era copilul ei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În timp ce bietul Julius se lupta din răsputeri cu emoția care-l cuprinsese pe neașteptate; la drept vorbind a cîntat un My Bony destul de schimbat. Dar ce importanță mai avea cînd toată lumea a recunoscut că interpretase cu multă simțire. Așa erau recitalurile. CÎntau cei mai buni elevi, călugărița pistruiată Îi alegea și Îi pregătea pînă În ultima clipă. După ce se Împărțeau premiile, se urcau pe scenă și nu se putea să nu greșească de cîteva ori. Mamele se frămîntau pe scaunele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bucății și atunci aplaudau din toate puterile de parcă s-ar fi terminat cu adevărat și puteau să-l salveze; n-avea nici o importanță, la urma urmei cîntase cu multă simțire. PÎnă și Rafaelito Lastarria a reușit să cînte la un recital, bineînțeles cu șiretlicuri, fiindcă mai avea o profesoară acasă, dar a reușit să termine Dansul apaș și Susana s-a simțit În culmea fericirii. S-a emoționat pînă și Juan Lastarria și a făcut o donație specială pentru colegiul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu șiretlicuri, fiindcă mai avea o profesoară acasă, dar a reușit să termine Dansul apaș și Susana s-a simțit În culmea fericirii. S-a emoționat pînă și Juan Lastarria și a făcut o donație specială pentru colegiul cel nou. Recitalul era pe sfîrșite și cu el se Încheia complet ceremonia Împărțirii premiilor, lui Susan nu-i venea să creadă. Nici nu era de crezut, fiindcă uite că se auzea din nou pianul, de data asta fără greșeală: era călugărița pistruiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încheiedura mai sus!“ Asta l-a durut de l-a secat la inimă, l-a durut atît de tare, Încît a acceptat gîndul că pianele de la Frau Proserpina miros a pipi de pisică și că cele patru bănci prăpădite pentru recitaluri erau murdare. Ea Îi spusese că elevii ei, numai cei mai buni, dădeau recitaluri la care venea multă lume. „Trebuie să rabd și să Învăț. Într-o zi o să dau un recital și o să vină toți cei care stau aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a durut atît de tare, Încît a acceptat gîndul că pianele de la Frau Proserpina miros a pipi de pisică și că cele patru bănci prăpădite pentru recitaluri erau murdare. Ea Îi spusese că elevii ei, numai cei mai buni, dădeau recitaluri la care venea multă lume. „Trebuie să rabd și să Învăț. Într-o zi o să dau un recital și o să vină toți cei care stau aici, În casa? clădirea? șirul de camere?, aici...“ Jap!, Încheiedura mai sus!“ și el ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pisică și că cele patru bănci prăpădite pentru recitaluri erau murdare. Ea Îi spusese că elevii ei, numai cei mai buni, dădeau recitaluri la care venea multă lume. „Trebuie să rabd și să Învăț. Într-o zi o să dau un recital și o să vină toți cei care stau aici, În casa? clădirea? șirul de camere?, aici...“ Jap!, Încheiedura mai sus!“ și el ridică Încheieturile cît putu mai sus și le ținu așa În timp ce Frau Proserpina se ducea să mai ia un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui Carlos și el o să se tăvălească pe jos de rîs, azi știu că ai Încasat-o să ai și la bătrînețe, o să spună. Dar el o să vină mai departe să ia lecții, fiindcă Într-o zi o să dea un recital și sigur că o să vină toți cei de aici, bătrînelul Înțelept și chel și femeia bosumflată care se dezbracă, copistul, școlărițele și școlărița drăguță foc, drăguță foc“. „Am făcut foarte puțin În aceste trei săptămîni, Îi spuse Frau Proserpina, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
O privi și el nedumerit, așteptînd o explicație care să lămurească Înțelesul frazei, dar Frau Proserpina, ca și cum și-ar fi revenit dintr-un leșin, adoptă iarăși tonul ei ironic și-i spuse că poimîine nu se ține ora. „Poimîine e recital. Dumneata stai acasă ca să Înveți exercițiile. La recital vin doar elevii cei mai buni.“ Pentru Julius, care figurase printre cei mai buni pianiști de la Inmaculado Corazón, vorbele astea au fost ca o lovitură În moalele capului. Era profund jignit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care să lămurească Înțelesul frazei, dar Frau Proserpina, ca și cum și-ar fi revenit dintr-un leșin, adoptă iarăși tonul ei ironic și-i spuse că poimîine nu se ține ora. „Poimîine e recital. Dumneata stai acasă ca să Înveți exercițiile. La recital vin doar elevii cei mai buni.“ Pentru Julius, care figurase printre cei mai buni pianiști de la Inmaculado Corazón, vorbele astea au fost ca o lovitură În moalele capului. Era profund jignit și simți că primește o lovitură simbolic-morală dată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tot felul de planuri care nu sufereau amînare și nici nu-i trecea prin cap că bătrînelul Înțelept cu țeasta pleșuvă era frămîntat de o mulțime de idei aproape paralele cu ale lui. Nu uitase că nu-l primise la recital. Era numai pentru cei mai buni și el trebuia să stea acasă Învățîndu-și exercițiile, dar loviturile simbolic-morale date cu rigla Îl mai dureau și acum și era dispus să asiste oricum la recital. — Eu nu trebuia să vin, explică. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Nu uitase că nu-l primise la recital. Era numai pentru cei mai buni și el trebuia să stea acasă Învățîndu-și exercițiile, dar loviturile simbolic-morale date cu rigla Îl mai dureau și acum și era dispus să asiste oricum la recital. — Eu nu trebuia să vin, explică. Astăzi e recital dat de elevii mai mari. Bătrînelul Începu să priceapă. „Aha“, spuse Îndepărtîndu-se de fereastră și Îndreptîndu-se spre peretele din fund, unde atîrna un almanah. Sigur, sigur... Îmi amintesc. Azi e prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
numai pentru cei mai buni și el trebuia să stea acasă Învățîndu-și exercițiile, dar loviturile simbolic-morale date cu rigla Îl mai dureau și acum și era dispus să asiste oricum la recital. — Eu nu trebuia să vin, explică. Astăzi e recital dat de elevii mai mari. Bătrînelul Începu să priceapă. „Aha“, spuse Îndepărtîndu-se de fereastră și Îndreptîndu-se spre peretele din fund, unde atîrna un almanah. Sigur, sigur... Îmi amintesc. Azi e prima vineri a lunii. În fiecare vineri de la Începutul lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de elevii mai mari. Bătrînelul Începu să priceapă. „Aha“, spuse Îndepărtîndu-se de fereastră și Îndreptîndu-se spre peretele din fund, unde atîrna un almanah. Sigur, sigur... Îmi amintesc. Azi e prima vineri a lunii. În fiecare vineri de la Începutul lunii e recital. Aha... Prin urmare, e recital, nu-i așa? Și tu n-ai voie să vii la recital, hi, hi, hi, sigur că nu... Marea Academie de muzică condusă de Frau Proserpina! Marea Academie a nepoatei lui Beethoven! Cine i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Începu să priceapă. „Aha“, spuse Îndepărtîndu-se de fereastră și Îndreptîndu-se spre peretele din fund, unde atîrna un almanah. Sigur, sigur... Îmi amintesc. Azi e prima vineri a lunii. În fiecare vineri de la Începutul lunii e recital. Aha... Prin urmare, e recital, nu-i așa? Și tu n-ai voie să vii la recital, hi, hi, hi, sigur că nu... Marea Academie de muzică condusă de Frau Proserpina! Marea Academie a nepoatei lui Beethoven! Cine i-a spus lui tăticul tău că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din fund, unde atîrna un almanah. Sigur, sigur... Îmi amintesc. Azi e prima vineri a lunii. În fiecare vineri de la Începutul lunii e recital. Aha... Prin urmare, e recital, nu-i așa? Și tu n-ai voie să vii la recital, hi, hi, hi, sigur că nu... Marea Academie de muzică condusă de Frau Proserpina! Marea Academie a nepoatei lui Beethoven! Cine i-a spus lui tăticul tău că Frau Proserpina e nepoata lui Beethoven? — Nu știu, unchiul Juan Lucas știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spun. E Însurat cu mămica... Nu, poate că minciuna asta gogonată nu venea de la ticăloasa asta, dar În orice caz ea era o ticăloasă. Bătrînelul Înțelept avea părerile lui nestrămutate despre Frau Proserpina. — Vecinii ei bineînțeles că o să vină la recital, nu-i așa? — Nu știu, băiețel, nu știu... Dar tu și cu mine o să asistăm negreșit la faimosul recital. Îl rugă să-l aștepte și Julius Îl văzu că-și pune fularul și dispare pe ușa camerei. Crezu că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
caz ea era o ticăloasă. Bătrînelul Înțelept avea părerile lui nestrămutate despre Frau Proserpina. — Vecinii ei bineînțeles că o să vină la recital, nu-i așa? — Nu știu, băiețel, nu știu... Dar tu și cu mine o să asistăm negreșit la faimosul recital. Îl rugă să-l aștepte și Julius Îl văzu că-și pune fularul și dispare pe ușa camerei. Crezu că o să aibă timp să se apropie din nou de balustradă și să mai arunce o privire spre „vestibul“, dar glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o privire spre „vestibul“, dar glasul subțirel al Înțeleptului Îl chemă, spre surprinderea lui, din capătul coridorului. — Vino, Îi spuse. Julius reuși să vadă că fata care cînta bolerouri nu era la fereastră, desigur că se gătea ca să vină la recital. Se grăbi să-l ajungă din urmă pe bătrînel, care acum dădea colțul. Au luat-o amîndoi la dreapta și au Înaintat pînă În capătul celui de al doilea coridor, aici era Academia. Julius Începu să tremure de cum văzu ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Se grăbi să-l ajungă din urmă pe bătrînel, care acum dădea colțul. Au luat-o amîndoi la dreapta și au Înaintat pînă În capătul celui de al doilea coridor, aici era Academia. Julius Începu să tremure de cum văzu ușa. Recitalul Începuse. Nu Încăpea nici cea mai mică Îndoială că unul dintre cei mai buni elevi cînta, fiindcă se auzea pianul ca pe discurile unchiului Juan Lucas. Pentru prima oară În viața lui, Julius prinse diferența dintre My Bony lies over
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de minune gesturile lui Hulot jucînd tennis, chiar dacă aducea mai degrabă cu eroina din La Strada, acea micuță Gelsomina care are În filmul lui Fellini calitățile pe care tata le atribuie femeii: răbdarea tăcută și refuzul oricărei violențe. În acel recital pe care mama Îl oferea copiilor ei după filmul lui Tati, ne-a dezvăluit o Înclinație spre fantezie, anarhie și zeflemea pe care și-o reprima În mod obișnuit și pe care ne-a făcut dintr-o dată s-o Împărtășim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aveam amîndoi treizeci de ani, iar eu o lăsasem singură la Paris cu cele două fete, ca să mă Întîlnesc cu o pianistă englezoaică de care mă amorezasem cu cîteva luni mai Înainte, cînd mă dusesem s-o felicit după un recital de sonate de Haydn pe care-l dăduse la British Council. Nu e ceva cu care să mă laud. Oficial, aveam nevoie să fiu singur ca să lucrez la primul meu roman... CÎnd mă gîndesc cîte veri am petrecut, chipurile, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Marcus Antonius: la urma urmei, eram Între universitari. Știa pe de rost tirada: „Friends, Romans, countrymen, lend me your ears“. Un student mai puțin sensibil decît mine la farmecele Anei Augustina spusese cu glas tare: „A, nu! Nu vrem un recital poetic aici!“. Ea venise apoi după mine: „Ce ți-a venit să mă pui să vorbesc Întruna? Era jenant. Studiasem piesa anul trecut și am recitit-o În după-amiaza asta, altfel n-aș fi știut ce să-ți răspund. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]