3,968 matches
-
adevăr, cum nevoia de a acționa se ivește în momentele grele, nu ai timp să faci răul, iar binele pe care îl faci nu-ți ajută, deoarece se socotește că l-ai săvîrșit de nevoie și nimeni nu-ți este recunoscător pentru el. CAPITOLUL IX Despre principatul civil Dar trecînd acum la cealaltă parte a analizei noastre, și anume cînd un cetățean devine principe peste propria lui țară, nu prin crimă sau prin alt act de neîngăduită violență, ci prin favoarea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
asocie la domnie, lucruri pe care Albinus le luă drept adevărate. Dar după ce Sever îl învinse și îl ucise pe Niger, restabilind liniștea în Orient, el se înapoie la Roma și se plînse în Senat spunînd că Albinus, prea puțin recunoscător față de binefacerile pe care le primise din partea lui, încercase prin vicleșug să-l omoare, și de aceea el se vede silit să se ducă să-l pedepsească pentru ingratitudinea lui. Plecă apoi să-l caute tocmai în Franța și îi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Înmuiat sau au ajuns varză cu nervii În timp ce ele se Înăspreau. Sau poate că-și aleg bărbați pe care să-i poată manevra? N-au de unde să știe atât de multe la vârsta la care se mărită, se gândi. Era recunoscător că-și completase educația În ceea ce le privește pe americance, pentru că cea de față era foarte atrăgătoare. — Dimineață mergem după bivoli, o anunță. — Vin și eu. Nu, nu poți veni. — Ba da, sigur că o să vin. Nu-i așa că pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
voia. Asta știa. Și, În plus, mai era și o femeie teribil de drăguță. Îi plăcea să se culce cu ea mai degrabă decât cu oricare alta - mai degrabă cu ea pentru că era mai bogată, pentru că era foarte plăcută și recunoscătoare și pentru că nu-i făcea niciodată scene. Și acum viața asta pe care ea și-o reconstruise se apropia de termenul final pentru că el nu-și dăduse cu iod acum două săptămâni, când și-a zgâriat genunchiul Într-un ghimpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În care-i spunea că povestea lor fusese doar ceva Între un băiat și o fată. Îi părea rău, și știa că probabil el n-o să Înțeleagă, dar spera că o s-o ierte Într-o zi și o să-i fie recunoscător, dar ea urma, pe neașteptate, să se căsătorească În acea primăvară. Îl iubea ca-ntotdeauna, dar Își dăduse seama că ei avuseseră doar o idilă de adolescenți. Spera ca el să aibă o carieră grozavă și credea În el pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fel sau altul. Nick nu putea Încă să scrie despre el, deși mai târziu avea s-o facă, dar locurile astea cu prepelițe Îl făcuseră să și-l amintească așa cum fusese când era el mic, și Nick Îi era foarte recunoscător pentru două lucruri: pescuitul și vânătoarea. Taică-su era tot atât de insistent pe lucrurile astea, pe cât nu era când venea vorba de sex, de pildă, și Nick era fericit că fusese așa - asta pentru că trebuie să fie cineva trebuie să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
poți practica, și acum, ajuns la treișopt de ani, Îi plăcea să pescuiască și să vâneze la fel de mult ca atunci când se dusese pentru prima oară cu taică-su. Era o pasiune care nu se domolise niciodată și-i era foarte recunoscător tatălui său pentru că-l făcuse s-o cunoască. Iar În ce privește cealaltă problemă, despre care taică-su nu vorbea, avem deja echipamentul necesar și orice bărbat Învață tot ce trebuie să știe fără să primească sfaturi - și nici nu contează unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
unor drepturi pînă ieri elementare, ne era teamă unul de altul, o coaliție tacită, ne făceam a nu Înțelege sensurile oculte, și aplicam aceste dispoziții, amendîndu-le În favoarea semenilor, ori de cîte ori era posibil, iar cei În cauză ne priveau recunoscători. Se năștea astfel o complicitate, În subteran, pe care justiția din țările lumii libere n-a cunoscut-o niciodată, pentru ea de neimaginat. Întorceam direcțiile acelor legi, dîndu-le un sens uman, prin savante interpretări lăturalnice. Dar cui ai fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ai pe ai tăi. Îl detești pe Galba pentru că aveai așteptări mari de la el după ce a fost ales împărat. Sperai că te va răsplăti pentru că l-ai ucis pe Capito, care voia să-l trădeze... Sperai că-ți va fi recunoscător că i-ai raportat toate mișcările lui Virginius Rufus, și el suspect de trădare. În schimb, ce-a făcut Galba? Am auzit că, imediat ce a ajuns la Roma, a pus să fie judecați toți spionii - adăugă el cu venin. Flavius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cunoștea pădurile acelea și în multe nopți se adăpostiseră în câte-o colibă solitară, unde oameni ciudați, care trăiau singuri și păreau legați de Valerius de o mare solidaritate, îi primeau și le dădeau de mâncare. Poate că-i erau recunoscători pentru vreo vindecare ce li se păruse miraculoasă, așa cum fusese cea a nevestei hangiului, pe care acesta o iubea nespus. Soția lui Maktor fusese mușcată de un șarpe și era pe moarte, dar fusese salvată de medicul acela tânăr, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
petrecute împreună? „Dacă te gândești cu durere la morții pe care i-ai iubit, îi îndepărtezi de inima ta“, se gândi. Proculus, marele maestru, încercase să-l învețe și asta. Se aplecă deasupra apei, să-și clătească fața. Se gândi recunoscător la cuvintele de iubire pe care Velunda i le șoptise de atâtea ori. În clipa aceea, îi văzu chipul oglindit în apa fântânii. Zâmbea. Înmărmurit, Valerius nu îndrăzni să se miște. Trupul îi fu străbătut de un fior. Velunda era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
șantajează. Vrea să te porți mai frumos cu începătorii; numai atunci se va strădui... Manteus îi tăie vorba, exasperat. — Știi totul, ca de obicei. Abia l-ai văzut, nici măcar n-ai vorbit cu el, dar știi totul. Eu îți sunt recunoscător... Își atinse cicatricele de pe ceafă. Erau urmele unor lovituri de trident care l-ar fi omorât, dar Proculus era un chirurg priceput și îi salvase viața. — N-aș trăi azi, dacă n-ai fi fost tu... Dar eu... — Am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vreau ca ăsta să fie un adio, zise, și privirea, de obicei atât de mândră, i se îndulci. Curierii numizi îmi vor spune ce faci. Le vei putea încredința mesaje. Ei ți le vor aduce pe ale mele. — Îți sunt recunoscător. Antonius o luă de după umeri. Era foarte fragilă. — Ne vom revedea. Calvia zâmbi ironic. — Dacă femeile ar fi primite în cultul mithraic, cred că aș fi o adeptă ferventă a zeului tău. Deocamdată, mă încredințez zeului meu. Deveni brusc serioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
facă o operă mare cu bani câștigați din greu de D-sa. D-l Hamangiu cere concursul Academiei la înfăptuirea marii opere proiectate, iar no i tr ebuie să-l asigurăm de concursul nostru larg și să-i exprimăm felicitări recunoscătoare pentru gândul său î nalt. D-l Președinte I. BIANU se unește la cuvintele d-lui Dr. Gr. Antipa și propune să se voteze donațiunea în unanimitate, iar d-lui Hamangiu să i se aducă mulțumiri speciale printr-o scrisoare
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
C. Hamangiu: „La capătul unei cariere, fără ca în zeci de ani de exercitare a funcției să nu fi greșit niciodată cumpăna dreptei judecăți, fără ca să nu-ți fie niciodată mustrată conștiința de vreo remușcare, ce aclamații ale unei societă ți recunoscătoare te așteaptă? E soarta de totdeauna a unui magistrat, e jertfa prin care se menține ideea de justiție. Își vor aminti cei mai bătrâni de procurorul C. Hamangiu al Curții de Apel d in I ași, de acea luptă dusă
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
marca ce au avut d in vechime astă poliție, Sfatul Municipal cu onor vă poftește să binevoiți a-i împărtăși explicația unei asemenea mărci, întemeiat de este cu putință, pe o autenticitate, rămânând a vă fi și în aceasta publicul recunoscător.” Din partea Sfatului Municipal Iași, scrisoare a er a semnată de N. Istrati, prezident, N. Tacu, Hristache Ioan, Iacov Gatovnin, iar secretar - Ivanovici. Șeful Secției I care o redactase semna cu numele Pilatov. Solicitarea era publicată în „Uricarul”, vol. IX, 1887
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
guvernamental și învelită cu drag într-un prosop rustic. Vru să apuce pâinea, să o ducă la gură, dar gardianul de serviciu țâșni prompt și la timp pentru a opri gestul sinucigaș.Dacă era vorba de diabet?... Copleșit de emoție recunoscătoare din adâncul ființei Inițiatorului aflui un ușor râgâit. De Sus, de la Nivelul Superior, un alt gârâit, cel al Cuvioșiei Sale Acachie Jr. pluti câteva clipe nesigur, alăturându-se apoi celuilalt. Între ele, ușor meditativă, bâzâi... o muscă. VIOL între sutele
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
scriu o carte mare, să scap o ființă de la moarte, miracolul suprem, se pare, motivînd astfel și decizia unanimă a juriului Nobel, nu atît pentru a ajuta făptura În chestiune, cît, mai ales, pentru a mi-o face pe veci recunoscătoare, numele meu ajungînd celebru, și, În consecință, nemuritor. Pentru a atinge asemenea performanță trebuia să deprind alfabetul iluziei, puteam Începe cu literatura. Așa c-am intrat la medicină. În ’76 Bucureștiul era destul de straniu, un oraș Înviorat de o Înfiorătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
probleme materne pe care le ascult cu deosebit interes, sînt tinere, neștiutoare, multe nu au mai avut copii iar mie mi se face milă, simt urcînd dorința de-a le ajuta, le dau sfaturi despre cuptorul cu microunde, ele zîmbesc recunoscătoare, deși n-au cuptor cu microunde, și-mi povestesc ultima aventură a soacrei care-a Îmbătrînit la țară și n-a văzut În viața ei pampers, ieri a luat unul ca să-l spele și l-a băgat În mașina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
respectivă și zborul săgeții din arbaletă. Martin a zîmbit chinuit. Nu găseam nici o manieră adecvată originală rapidă eficace pentru a-i mulțumi, m-am gîndit să-l sărut pe frunte, pentru a-i demonstra fără echivoc cît Îi sînt de recunoscător, chiar și mai recunoscător decît omul pe care-l tot vindecam de-o boală fatală printr-o minune adevărată, fără s-o știe nimeni. Așa că m-am arătat dispus, trepidînd de entuziasm, să-i ofer o bere. N-a acceptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din arbaletă. Martin a zîmbit chinuit. Nu găseam nici o manieră adecvată originală rapidă eficace pentru a-i mulțumi, m-am gîndit să-l sărut pe frunte, pentru a-i demonstra fără echivoc cît Îi sînt de recunoscător, chiar și mai recunoscător decît omul pe care-l tot vindecam de-o boală fatală printr-o minune adevărată, fără s-o știe nimeni. Așa că m-am arătat dispus, trepidînd de entuziasm, să-i ofer o bere. N-a acceptat. Am uitat cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
totuși încă nu înțeleg de ce s-a hotărât Zevedei să poarte numai pelerina asta, s-o poarte iarna și vara. Așa cum îl cunosc eu, știu că trebuie să existe un motiv. Dar care?... În orice caz, trebuie să-i fim recunoscători. Datorită pelerinei, d-ta l-ai întîlnit pe Zevedei, ai aflat de edițiile apocrife, de von Braun și alunizare, și ai sugerat o ipoteză, singura care merită să fie luată în considerare. Doar că n-ai comunicat-o în întregime
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lasă guvern. — A dracu’ situație, Îi zic. Faci afacere el? — Poate. — Afacere bună. Mai bună ca politică. Grăma’ de bani. Multe afaceri. — Ia o sticlă de bere. — Tu nu mai Îngrijorezi? — Sigur că nu, Îi zic. Grăma’ afacere mare. Foarte recunoscător. — Bine, zice Frankie și mă bate pe spate. Face pe mine mai fericit ca orice. Tot ce vreau e tu fericit. GĂlbejiții afacere bună, Ă? — Minunată. — Face pe mine fericit. VĂzusem că-i gata să izbucnească-n plîns, atît era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
catedrală din celebrul oraș, care nu de puține ori a preluat rolul de Capitală a Franței, a fost cuprinsă de o impresionantă revigorare patriotică, cu ample ecouri în conștiința francezilor. Prezicerile vocilor divine erau împlinite. Jeanne d’Arc era satisfăcută. Recunoscătoare, patria a supranumit-o „Fecioara din Orléans”. Nici recunoștința regelui proaspăt uns nu a întârziat prea mult față de serviciile aduse de tânăra țărancă prefăcută în soldat și în comandant de oaste. La data de 29 decembrie 1429, Charles al VII
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
de usturoi.La sfârșit, Pâcu a întrebat cu glas mieros: Costache, flăcăul tatii! Mai ai tu prin fundul beciului niște vinișor, așa măcar pentru un descântec? Fă-ți milă de un om aflat la mare necaz și îți va fi recunoscător. Este! Cum să nu fie pentru fețe așa cinstite? Iaca într-o minută sosește - s-a prins în joc crâșmarul. După o vreme, moș Dumitru l-a zgândărât pe Pâcu, care înota în fumul scos de luleaua lui. Pâcule, ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]