4,276 matches
-
o felie de pâine. Așa e ea bună cu mine. Poate că avem noi problemele noastre, eu și mama, de când a plecat tata, da’ ne descurcăm. Măcar nu trebe să-mi fac griji despre ce crede când stau și mă relaxez. Nu-i ca la serviciu, când mă-ntreb mereu ce cred ceilalți. Ei au impresia că nu-i văd cum se uită la picioarele mele și la dos și la restul când intru la cantină. Pe bune, ’s atentă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
vorbă: văd în ochii lui și-n felul-n care-i tremură mâinile când pune chestii pe bandă, da’ nu poate. Acuma chiar aș râde dac-ar mai aduce vorba de chestiile alea cupug de care vorbea, doar ca să se relaxeze un pic, da’ nu face-așa ceva. —Bună dimineața, mi-a zis, scoțându-și lucrurile din coș. Și totuși nu se uita la mine niciodată, ci doar în jos la mâncare. Am așteptat să mai spună ceva - eram sigură c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în diagonală peste drum, din fericire fără să se uite spre mine când a verificat traficul din ambele direcții. A dispărut din raza mea vizuală, dar îi auzeam pașii îndepărtându-se de mine pe partea mea de stradă. M-am relaxat un pic și m-am aplecat în față să privesc afară din gang ca să văd încotro se îndrepta: fără Chipstead în drum, aveam să mă simt mai ușurat așteptând-o pe Stacey. Când capul mi-a ieșit din cadrul sigur al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cântărit amândoi în liniște câteva clipe întrebarea aceasta interesantă. M-am abținut să-i fac o sugestie pentru ce ar putea să facă el cu depozitul din spate și doar am aprobat din cap cu simpatie. Mă simțeam ciudat de relaxat în compania lui acum: aproape ca un părinte. Dar nu multă vreme. Un spasm de plăcere care mi-a făcut degetele de la picioare să se strângă m-a străbătut când am văzut-o pe Stacey ieșind pe ușa de vizavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și în ciuda curiozității evidente a lui Chipstead, a funcționat în ambele părți. El a început să se miște în josul străzii, răspunzându-mi util la salut cu un „Noapte bună, domnule Thornton“ între timp. Am văzut cum expresia lui Stacey se relaxează un pic, producându-mi o mică înțepătură de gelozie când a trecut de la un regret evident pentru plecarea acestuia spre ceea ce avea să facă în continuare. Tot nu se mișcase și am putut să mă uit mai bine la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
din spatele încăperii. (Ce invenție minunată e panoul cu foi! Nu știu cum m-aș descurca fără cel pe care mi l-am instalat în birou: un instrument minunat ca să-i amintești personalului lucruri și așa mai departe.) Restul duminicii l-am petrecut relaxându-ne și socializând cu colegii - toată experiența mi s-a părut de nota 10. Deci m-am simțit obligat să-mi exprim satisfacția privind întoarcerea în siguranță a lui Stacey după operație, deși, între noi fie vorba, vitezele medii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
făcu bilanțul, copiii au fost apreciați cu note pentru munca de participare și mai rămâneau câteva minute până la sfârșitul lecției. Atunci, doamna profesoară le zise copiilor: - Bravo, copii! Ați fost activi! Văd că ați obosit puțin și, pentru a vă relaxa, vă propun să ascultați o istorioară pe care eu o să v-o citesc. Pregătise din timp acea istorioară, pentru a o citi copiilor. Îi plăcuse foarte mult și, deși era scrisă în limba română, hotărâse să le-o citescă pentru
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Îl privi pe Thackeray În ochi și spuse: Trebuie să aduci presa. Absolut nici o problemă, răspunse Thackeray cu sânge rece. Thack zâmbea ușor, cocoțat pe marginea unei vechi canapele franțuzești de la un capăt al studioului. Arăta cât se poate de relaxat În costumul Saville Row În stilul anilor ’60 și cămașa albă, lucrată manual, În pas cu moda. Se uită brusc la mine, spunând: —Sylvie are multe relații În New York. Deja le-a făcut pe cel puțin trei dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În cremă Chantilly, biserica oferind privirii o turlă ca o bezea. După slujba religioasă Încântătoare, eu și Hunter am cumpărat ciocolată caldă din piața centrală și apoi am mers acasă și ne-am petrecut cea mai mare parte a după-amiezii relaxându-ne În bazinul cu apă fierbinte de pe terasa cabanei. Îți mulțumesc pentru petrecere, Sylvie, spuse Hunter În timp ce stăteam În spuma aburindă. A fost minunată și atât de diferită de New York. —Și mie mi-a plăcut, am răspuns, Înconjurându-mi brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la bust și apoi cădea În falduri În jurul picioarelor până la pământ, cu o trenă uriașă... nu se putea! Era rochia lui Thack. Arăta mortal. Oare el știuse tot timpul? Bineînțeles că da! Nu era de mirare că fusese atât de relaxat În ziua aceea când ea nu apăruse la atelier. Apoi m-am uitat la chipul lui Lauren: ochii Îi erau ireproșabil conturați cu creion negru În stilul anilor ’60, iar părul Îi cădea liber În valuri mătăsoase În jurul feței. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
promit că Sophia nu va mai avea voie să se mai apropie niciodată de noi, spuse Hunter. —Adevărat? Vorbești serios? am spus, gîtuită de emoție. Oricât de mult voiam să-l Îmbrățișez pe soțul meu, Încă nu puteam să mă relaxez după toate câte se Întâmplaseră. Hunter observă aerul meu șovăitor. Încercând să mă liniștească, zise, cu o mică sclipire În ochi: — Când nu vorbesc eu serios, iubito? M-am gîndit puțin. Dacă mă gândeam bine, adevărul era că Hunter nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-o lui Edith în timpul uneia dintre disputele noastre conjugale: „O să văd când o să cred“. De fiecare dată când mă așezam să scriu, începeam prin a închide ochii și a-mi lăsa gândurile să cutreiere încotro voiau. Forțându-mă să mă relaxez în felul acesta, reușeam să scot la suprafață cantități considerabile de material din trecutul îndepărtat, lucruri pe care până atunci le crezusem pierdute pentru totdeauna. Un moment din clasa a șasea (ca să citez doar o astfel de amintire), când un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și mult mai deschis și cu mai mulți alți oameni”, a declarat acesta pe 11 ianuarie la Las Vegas. „Norma socială este pur și simplu ceva ce a evoluat cu timpul”, iar oamenii au în prezent o atitudine mult mai relaxată în ceea ce privește intimitatea - a conchis el, prefațînd astfel schimbarea politicii companiei în această privință. Și nu este vorba doar despre Facebook, evident, ci despre un întreg univers tehnic în care trăim, de la tehnologiile de social networking sau Radio Frequency Identification (RFID
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Intelectualii autentici sunt circumscriși încrengăturii utopicilor. Top modelul epocii bizantine a fost împărăteasa nemurită pe fresca din Ravenna. În orice femeie este dosit un bibelou de Saxa. Aforismul sănătos înseamnă maximum de gând în minimum de cuvinte. Uneori inteligența se relaxează prin frivolitate. Paradisul culturii ar interzice orice infern. Misiunea creației e să se opună destrămării. Tot țară e și cenușa din urne. Deocamdată, fiorii cosmici sunt apanajul spiritului. O pasiune înseamnă un plămân în plus. Important e să nu obturăm
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Sau biologie. Succesul vine când destinul îți suflă în aripi. Destinul unui om poate fi răsucit de o întâmplare sau de o carte. Subiectivitatea destinului frizează anarhia. Soartă toți avem, destin - numai unii. Destin nu înseamnă numai belele. Rigiditatea se relaxează prin hazard. Viața rămâne un perpetuu melanj dintre necesitate și hazard. Numai nesimțiții cred că sunt la per tu cu destinul. Străzile sunt ticsite de destine mai mult ori mai puțin naufragiate. Norocul vine când are chef. Ghinionul vine cand
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sucombe instantaneu. Arta nu poate schimba omul. Îi modifică însă unghiul prin care scrutează viața. Artiștii rămân marii făcători de sens ai vieții. Bate vânt de telenovele prin cultura mapamondului actual. Pe obrazul artei nu se aștern grimasele timpului. Scrisul relaxează aproape cât o înjurătură. În artă, ori valsezi, ori falsezi. Arta poate fi săgeata care pleacă din arcul unei insatisfacții majore. Autorul se clarifică prin receptori. Imediat, ori la depărtări de secole. În artă, estetica este regină, iar etica - o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Există în noi și o fascinație a mlaștinii. Când nu te iei tu în serios, nu aștepta să facă acest lucru alții. Oamenii punctuali sunt considerați naivi, ori începători. Indiferența poate fi mai rea decât răutatea. Povara recunoștinței nu se relaxează decât transformându-se în ură. Artiștii mediocri lingușesc gustul publicului. Există hedoniști vulgari, dar și adevărați boieri ai spiritului. Uneori scriitorul nu rămâne decât cu orgoliu. Nepăsarea împuținează necazurile, dar și bucuriile. Bogații sunt precum puii de cuc. Vor să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să se considere originali. Nu am văzut nici un tatuaj sub formă de creier. Omul contemporan și-a câștigat destul de ușor dreptul la incultură. Unele popoare par imune la civilizație. Ce-ai mai citit? Iată o întrebare din ce în ce mai indecentă. Geniile se relaxează prin gafe. Gafele pot fi productive în știința, nu în diplomație. Când lupți împotriva tuturor, ori ajungi erou, ori în focarul tuturor furculițelor. Poeții de curte uită că cine dă banii vrea să și comande. Câinii te atacă, dacă îți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
din temelii. Glumele noi se asortează de minune cu șampania veche. În unele epoci, râsul este o instituție artificial menținută în viață. Și în artă umorul amână ridurile. Umorul poate fi concepție de viață. Ori terapeutică de supraviețuire. Inteligența se relaxează prin râs. Umorul destinde frunți și deschide căi. Insuportabilă este viața smântânită de umor. În compania oamenilor veseli, orice samar devine suportabil. Ironia cenzurează sentimentalismul și vestejește aroganța. Nu știu dacă mai trăiește marele umorist. Constat însă că scrie mereu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
rămân fixate pe scoarța cerebrală. Acum știa precis ce are de făcut, nu se va mai lăsa tras pe sfoară de memorie ca altădată...Doar așa, deoarece nu a închis un ochi întreaga noapte, are și el dreptul să se relaxeze măcar cinci... zece minute... măcar... ci... ci... O învălmășeală de evenimente, o transbordare neașteptată într-un alt decor necunoscut, transparent și ademenitor. În față apă, un șuvoi adânc, ce se scurgea în valuri, într-o anumită direcție, iar în spate
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
simți mai rău. O să bei când s-o lăsa seara. Când s-o lăsa seara! se îngrozi Abdul. Mai sunt cel puțin opt ore! Dar înțelese că e inutil să insiste, închise ochii, își goli mintea și încercă să-și relaxeze fiecare mușchi, fără să se gândească la apă, nici la deșertul ce-i înconjura, nici la groaza ce i se instalase, ca o ființă vie, în coșul pieptului. Se strădui ca mintea să-i părăsească complet trupul și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
despre hrana eternă a poeților, acea sintagmă grozavă pentru cei care trăiesc din autopsierea dramelor altora. Abordând pragmatic fenomenul, atunci când singurătatea în doi este și singurătatea mea, nu-i mai pot face autopsia cu zorzoane romantice, nu-mi mai pot relaxa spiritul pe aripele reveriei poetice. Uneori mă gândesc în ce punct al existenței mă aflu și-mi răspund mereu la fel: "Ființarea mea rătăcește în zona critică a reinventării, a descoperirii acelui nou moment zero al supraviețuirii decente, ai uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pază furios În jurul clădirilor gării. A fost un interval scurt, doar atât cât să scrie colonelul Hartep câteva propoziții pe o coală de hârtie și s-o Împingă peste masă tovarășilor lui, ca s-o semneze. Cei doi soldați se relaxară puțin din poziția lor de drepți. — Curtea Îl găsește pe arestat vinovat, citi colonelul Hartep. Arestatul Josef Grünlich e condamnat la o lună de Închisoare, după care va fi repatriat. Arestata Coral Musker este condamnată la douăzeci și patru de ore de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
urmă a fost o problemă de prietenie. E o ființă bună. Ah! spuse domnul Stein. Myatt Își goli paharul. Un chelner venea Împingând o servantă pe podeaua din gresie albastră. Mâncarea este foarte bună aici, spuse domnul Savory. Myatt se relaxă În aerul familiar, vag aromat de mirosul de mâncare. În unul din foaiere se cânta un concert de Rahmaninov. Te-ai fi putut crede la Londra. La sunetul muzicii, o amintire Îi năvăli În minte și explodă Într-o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dosare, situații, dări de seamă, bilanțuri, hărți, evidențe și multe altele. Abia după aceea, într-o după amiază, cum ar fi asta, de pildă, n-a mai avut absolut nimic de făcut. S-a dus în Poiana Ursului, să se relaxeze nițel. A găsit o bancă liberă. S-a așezat pe ea. S-a întins, și-a trosnit oasele, apoi a tras un pui de somn, acolo, în mijlocul răsfățat spre lume, al naturii. Când s-a trezit era aproape de înserare. O
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]