4,361 matches
-
fondator al fomației Olympic '64, cu care debutează în 1964 la Student Club din București și cu care participă la primele două ediții ale Festivalului Club A (1969, 1971), cu lucrările de operă rock "Decameronul focului alb" (care, în diverse reprezentații de-a lungul timpului, și-a schimbat formula din decameron - grc. „zece zile” în endecameron, dodecameron - „unsprezece, douăsprezece zile”) și respectiv "Karma-Kalyoga", ambele premiate de către juriul festivalului. În 1970, se editează pe disc single unica apariție a formației în studioul
Dorin Liviu Zaharia () [Corola-website/Science/307729_a_309058]
-
1986, pe baza romanului s-a realizat un joc pe calculator interactiv intitulat "Fahrenheit 451". În 2006, câștigătoarea premiului Drama Desk Award Godlight Theatre Company a produs și jucat premiera newyorkeză a piesei "Fahrenheit 451" at 59E59 Theaters. După terminarea reprezentațiilor la New York, producția a fost transferată la festivalul de la Edinburgh, unde a devenit laureata secțiunii "Pick of the Fringe" în 2006. The American Place Theatre a prezentat o adaptare ”one man show” a romanului ca parte a sezonului 2008-2009 din
451º Fahrenheit () [Corola-website/Science/307745_a_309074]
-
de theatre organizat de Institutul Francez din București, aprilie 2004; - Festivalul național de teatru de cameră și underground, Arad, mai 2004; - Festivalul Internațional Fellsighed, Târgu-Mureș, iulie 2004; - Transsylvania express, Lyon, octombrie 2004; - Întâlnirile europene de la Cluj, octombrie 2004; a unor reprezentații în oglindă - versiune română și franceză - cu spectacolul Valsul hazardului, atât la Lyon (3 reprezentații) cât și la Cluj (4 reprezentații cu intrarea liberă); 1. Tatiana Repina, dramă inedită într-un act de Cehov, carte obiect 2. Ce dracu' se
Teatrul Imposibil () [Corola-website/Science/306838_a_308167]
-
cameră și underground, Arad, mai 2004; - Festivalul Internațional Fellsighed, Târgu-Mureș, iulie 2004; - Transsylvania express, Lyon, octombrie 2004; - Întâlnirile europene de la Cluj, octombrie 2004; a unor reprezentații în oglindă - versiune română și franceză - cu spectacolul Valsul hazardului, atât la Lyon (3 reprezentații) cât și la Cluj (4 reprezentații cu intrarea liberă); 1. Tatiana Repina, dramă inedită într-un act de Cehov, carte obiect 2. Ce dracu' se întîmplă cu trenul asta?, 3 piese de Radu Țuculescu 3. Această poveste nu va fi
Teatrul Imposibil () [Corola-website/Science/306838_a_308167]
-
Festivalul Internațional Fellsighed, Târgu-Mureș, iulie 2004; - Transsylvania express, Lyon, octombrie 2004; - Întâlnirile europene de la Cluj, octombrie 2004; a unor reprezentații în oglindă - versiune română și franceză - cu spectacolul Valsul hazardului, atât la Lyon (3 reprezentații) cât și la Cluj (4 reprezentații cu intrarea liberă); 1. Tatiana Repina, dramă inedită într-un act de Cehov, carte obiect 2. Ce dracu' se întîmplă cu trenul asta?, 3 piese de Radu Țuculescu 3. Această poveste nu va fi spusă niciodată, 3 piese de Radu
Teatrul Imposibil () [Corola-website/Science/306838_a_308167]
-
reprezentat al plutocrației. O anumită deznădejde este reflectată și de ambiguitatea muzicii, care oscilează între atitudinea comică și cea lirică. Biografii de mai târziu au sesizat această calitate a creațiilor offenbachiene. Opera a început să aibă de-abia după zece-cincisprezece reprezentații succes, și datorită susținerii ei de către Henri Rochefort și Jules Vallès în "Le Figaro". Offenbach își găsi un aliat și în Léon Halévy, tatăl libretistului Ludovic, care-i atacă pe cei care-și arogau rolul de apărători ai antichității într-
Frumoasa Elena () [Corola-website/Science/306878_a_308207]
-
de a persifla înscenările pline de pompă ale vremii nu a trecut neobservată. Atât numărul mare de protagoniști cât și orchestrația amplă parodiază operele lui Meyerbeer. La succes a contribuit în bună măsură și Hortense Schneider. După o sută de reprezentații la Paris piesa cuceri publicul berlinez și vienez.
Frumoasa Elena () [Corola-website/Science/306878_a_308207]
-
Entertainment, care prezintă evenimentele desfășurate în cadrul diviziei RAW, divizia de wrestling de top a WWE. Alături de "", World Wrestling Entertainment mai produce altă emisiune de televiziune: "WWE Friday Night SmackDown!"', care surprine evenimentele petrecute în cealaltă divizie de wrestling ale companiei. Reprezentația a apărut prima dată la televizor pe data de 11 Ianuarie 1993 sub numele de WWF Monday Night RAW pe postul de televiziune american UȘA Network. Audiențele erau foarte mici, asftel încât după o scurtă perioadă WWF Monday Night RAW
WWE Raw () [Corola-website/Science/306889_a_308218]
-
formație. Între 86' și '88, Semnal M activează în formula: Iuliu Merca, Francisc Solomon, Dorin Ciobică, chitară bass fiind preluată de suceveanul Vasile Purice. Au loc turnee - maraton; în toamna lui 1986 se „cântă" aproape 90 de zile, cu două reprezentații pe zi. Din staff-ul turneului fac parte, alternativ: Riff, Timpuri Noi, Ducu Bertzi, George Nicolescu, regretatul Călin Nemeș, Ilie Micolov și Lăură Stoica, pe care Merca o descoperă la un festival din perioada respectivă. După revoluție, până în 1994, formația
Semnal M () [Corola-website/Science/306882_a_308211]
-
poate generaliză și aplică în orice domeniu, de la management ( 20% din munca efectuată consumând 80% din timpul total alocat , dar generează totodată 80% din profitul total) până la economie ( 80% din bogățiile unei țări sau companii sunt deținute de 20% dintre reprezentații acesteia) sau domenii tehnice. În două sau mai multe vase comunicante, care conțin același lichid, suprafața lor liberă se află în același plan orizontal. Dacă o piesă cade, vor cădea toate celelalte
Principiu () [Corola-website/Science/307800_a_309129]
-
a declarat într-un interviu că apariția acestui lucru determină „despărțirea vocilor personale prin anumite șabloane vocale”. Acrobatul japonez Dio Kobayashi este menționat ca fiind consultant special în 2002, iar un personaj din "", care are aceeași specialitate ca și el (reprezentații cu bici) a primit numele lui. Acțiunea anime-ului planează asupra unei fete de 16 ani din Japonia, pe nume Sora Naegino. Aceasta a visat, de când era mică, să fie o membră a Kaleido Stage (echivalentul lui Cirque du Soleil
Kaleido Star () [Corola-website/Science/308368_a_309697]
-
de la Paris, însă competitorii vor recurge la orice pentru a putea dobândi titlul de câștigători: trădarea, înșelarea sau chiar atacarea oponenților. Această atmosferă și atitudine nu corespunde perspectivei lui Sora (lipsită de griji, optimistă, ultra-idealistă), iar aceasta va renunța în mijlocul reprezentației sale (Acrobația Îngerului)împreună cu Yuri Killian, lăsându-și prietenii, familia și fosta parteneră confuzi și dezamăgiți de către Sora. Cea mai mare parte a sezonului se concentrează pe eforturile lui Sora de a își găsi, chestiona și urma noi vise. După
Kaleido Star () [Corola-website/Science/308368_a_309697]
-
scurtă a Rosettei în costumul purtat la Manevra Legendară observată de Sora și intrarea pe scenă a celor două partenere. Layla și Sora se pregătesc să interpreteze în mod diferit același spectacol, „Legenda Phoenixului”. Layla se antrenează la Broadway, însă reprezentația ei o dezamăgește. Simte că nu poate să interpreteze pe deplin rolul Phoenixului dacă ea nu este pe deplin renăscută ca o nouă Layla Hamilton. Într-o încercare disperată de renaștere, Layla dispare într-o călătorie cu bicicleta spre New York
Kaleido Star () [Corola-website/Science/308368_a_309697]
-
Semele este o operă compusă de John Eccles pe un libret de William Congreve, bazat pe mitul lui Semele din mitologia greacă. Opera a fost compusă în anul 1707, dar nu a fost reprezentată niciodată în timpul vieții lui Eccles. Prima reprezentație a avut loc la sfârșitul secolului al XX-lea. A nu se confunda opera lui Eccles cu oratoriul laic Semele de Georg Friedrich Händel, bazat tot pe libretul lui William Congreve. Prima înregistrare integrală a operei s-a făcut în
Semele (operă) () [Corola-website/Science/308405_a_309734]
-
echipei FC Universitatea Cluj. În 1986, în timp ce "Ars Amatoria" era în turneu prin București cu o adaptare a uneia din piesele lui Ion Luca Caragiale, Păscu s-a întâlnit și împrietenit cu membrii grupului studențesc de comedie "Divertis", care dădea reprezentații de satiră politică subtilă împotriva regimului comunist impus de Nicolae Ceaușescu. Păscu a fost un fan al lui "Divertis" încă din 1982 de care își amintea că, „...după spectacol m-am întâlnit cu băieții de la Divertis. Le-a plăcut de
Ioan Gyuri Pascu () [Corola-website/Science/308449_a_309778]
-
din 1982 de care își amintea că, „...după spectacol m-am întâlnit cu băieții de la Divertis. Le-a plăcut de mine, mi-au propus să intru în grup și, în 1987, în februarie, am avut primul spectacol cu ei.” Prima reprezentație avută cu "Divertis" a avut loc în 1987, la stațiunea Izvoru Mureșului din județul Harghita. Tot în 1987 a fost invitat de Partoș să cânte la Festivalul de Muzică de la Deva. În 1988-1989, după absolvirea facultății, Păscu a predat limba
Ioan Gyuri Pascu () [Corola-website/Science/308449_a_309778]
-
Canio scoate un cuțit s-o ucidă. Este împiedicat de Tonio și Beppo, care-i smulg cuțitul din mână. Totuși, Tonio îl sfătuiește în șoaptă pe Canio s-o supravegheze îndeaproape pe Nedda, căci tânărul țăran va veni desigur la reprezentație și va putea fi recunoscut. Canio rămâne singur. Deși sufletul său este răvășit de durere din cauza necredinței soției, va trebui totuși să-și joace rolul de comedie, să distreze publicul și să râdă. Un intermezzo orchestral, bazat pe tema din
Paiațe () [Corola-website/Science/307439_a_308768]
-
nu a înzestrat-o nici cu mâini, pentru că această ființă primordială nu avea nici ce să ia și nici de cine să se apere. Deși nu avea picioare, se putea mișca, dar numai în cerc, devorându-și coada. În unele reprezentații, uroborus este jumătate luminos, jumătate întunecat, evocând la fel ca Yin și Yang dualitatea naturii și a tuturor lucrurilor, dar și că forțele opuse nu sunt în conflict, ba chiar se armonizează și se completează. În alchimie, uroborus sugerează natura
Uroborus () [Corola-website/Science/303047_a_304376]
-
de la Green Hours și a fost prezentat, în versiunea să în limba engleză, la FringeNYC 2011. În martie 2006, Peca a scris piesă de 15 minute "Jazz" pentru proiectul-spectacol “Orient Express” de la Teatrul Schaubuehne din Berlin, care a avut 9 reprezentații în patru zile între 15 și 19 martie 2006. Piesa "New York [Fuckin’ City]" a participat în festivalul RAINBOW pentru teatru tânăr, de la Sankt Petersburg, alături de "The Sunhsine Play" în mai 2006. Peca este membrul fondator al "companiei BLA" alături de "Laurențiu
Peca Ștefan () [Corola-website/Science/303205_a_304534]
-
un loc popular de popas, odihnă sau realimentare pentru călătorii în tranzit, întâmpinați de reclame generoase aflate pe Ruta 66, la intrarea spre Tulsa. Tot în această perioadă, Bob Wills și grupul său The Texas Playboys au început să țină reprezentații regulate la o mică sală de bal din centrul comercial al orașului. În 1935 această sală, Cain's Ballroom, devenea sediul trupei creditate ca fiind creatoarea muzicii Western Swing. Locul a continuat de-a lungul istoriei sale să atragă muzicieni
Tulsa, Oklahoma () [Corola-website/Science/302219_a_303548]
-
13-14 se numea "balet" o melodie care însoțea un anume dans, iar în Franța și versurile care se cântau în această împrejurare. Dansul avea un caracter mimetic și comporta o mică punere în scenă. Combinându-se cu alte tipuri de reprezentații și divertismente, ajunge după o lungă evoluție, îndeosebi sub directivele poeților și muzicienilor umaniști, să reunească toate trăsăturile caracteristice unui nou tip de distracție colectivă, care primește denumirea de balet. Deși în Italia apăruseră înainte unele încercări de balet, e
Balet clasic () [Corola-website/Science/302396_a_303725]
-
ale membrilor non-permanenți ai Consiliului, alegerile cu Consiliul judecătorilor Curții Permanente și controlul bugetului. În practică, Adunarea devenise forța de coordonare generală a activității Societății. Consiliul Societății funcționa ca un organ executiv care controla activitatea Adunării. Consiliul era compus din reprezentații principalelor puteri aliate (Marea Britanie, Franța, Italia și Japonia) și din patru membri nepermanenți aleși pe termene fixe. Primii patru membri nepermanenți ai Consiliului au fost Belgia, Brazilia, Grecia și Spania. Structura Consiliului a fost, ulterior, schimbată de mai multe ori
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
și vișini sălbatici. Același raport indica faptul că aceste plante pot fi găsite în zone împădurite de pe malurile Putnei, ale Bistriții, cât și în apropierea moșiei Mărășeștilor. Din 1847 s-a început organizarea destul de frecventă în Grădina Copou a diverse reprezentații, jocuri de societate, dar și a impresionante spectacole de artificii, precum cele efectuate de frații Smolnițki (14 august 1847) sau de artificierul Karl Andres (2 mai 1848). La 15 aprilie 1848 arhitectul orașului M. Niciman a semnalat nevoia de a
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
actuala "Piața Ștefan cel Mare", pe locul fostei piețe de lemne a orașului. Lucrările, finalizate în 1906, au fost executate de celebra firmă constructoare de teatre Helmer și Fellner. Clădirea fost inaugurată în ziua de 8 septembrie 1906 cu o reprezentație a Teatrului Maghiar, al cărui director era Jenő Janovics. Construit în stil baroc-rococo, edificiul are o capacitate de 1000 de locuri și trei rânduri de logie. La îndemnul lui Tiberiu Brediceanu, clădirea a trecut în patrimoniul Consiliului Dirigent Român la
Teatrul Național din Cluj () [Corola-website/Science/302523_a_303852]
-
funcția de secretar general pentru resortul "Instrucțiunii și Artelor" din cadrul Consiliului Dirigent Român. În același timp, Teatrul Maghiar a fost mutat în clădirea de pe strada Emil Isac, aproape de Parcul Central și râul Someș, în care funcționează și în prezent. Prima reprezentație în limba română în clădirea "Teatrului Național din Cluj" a avut loc la 14 mai 1919, iar primul spectacol al companiei de limba română din Cluj a avut loc 1 decembrie 1919, marcând un an de la Marea Unire. Clădirea adăpostește
Teatrul Național din Cluj () [Corola-website/Science/302523_a_303852]