4,965 matches
-
acest fel nu se recurge deloc la discursul care utilizează cu precădere (dar nu numai) modul narativ, sau, cum ar spune Connery, un text "care este turnat și transformat într-un story sau o schiță prin folosirea tehnicii narative și retorice care în general sunt asociate cu ficțiunea" (Sourcebook xiv). Este demn de remarcat și ceea ce încearcă să realizeze jurnalismul literar narativ din punct de vedere epistemologic, opunându-se jurnalismului de senzație ca două genuri care pot fi mai departe distinse
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
lucru pe care îl știa". Muncitorul nu poate fi însă pur și simplu catalogat ca fiind o ființă demnă de milă, dar nici ca brută. În tot cazul, muncitorul rămâne Altul (Altcineva). Dacă Norris ar fi exersat tipul de poziționare retorică pentru care Ernest Hemingway or Stephen Crane erau celebri pentru că omiteau ultima propoziție, ar fi putut păstra deschisă concluzia finală printr-o rezonanță a sensurilor: "instinctiv mâna a dus floarea către gură, a luat-o cu grijă între dinți și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fac parte Crane și London. În loc de aceasta, ar trebui să ne întrebăm cât de bine utilizează el și ceilalți scriitori retorica strategică pentru a reduce sau anula distanța dintre subiect și obiect - sau de ce nu reușesc s-o facă. Succesul retoric de a trece peste diferența dintre tine și Celălalt, și de a evita reapariția acestei diferențe, subliniind lucrurile comune, poate reprezenta unul din criteriile care să determine plasarea în sfera jurnalismului literar narativ și separarea de jurnalismul de senzație. Este
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
narativ. Cred că acesta e cazul articolului lui Crane despre minele de cărbuni. În cea mai mare parte a reușit să micșoreze distanța, și puținele pasaje discursive și în scăpările ocazionale de judecăți de valoare senzaționaliste sunt aplanate de greutatea retorică a întregului și "privirea lui de aproape" în încercarea de a distinge între "efect" și mult mai ambițioasa realitate umană. Această lume se dovedește a fi ambiția jurnalismului literar narativ în proaspăt începutul secol al XX-lea și în toată
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
limbajului o asigură de acest lucru, dacă nu și natura problematică a fenomenalității în sine (presupunând că, în ultimă instanță, cadrul subiectivității noastre și structurile lingvistice pot fi eliberate de substanța acestei fenomenalități). În cele din urmă Didion reduce modul retoric creativ - spunerea unei povești - la direcția propriei subiectivități și la limbaj. Aceasta a fost în bună parte istoria jurnalismului literar narativ în secolul al XX-lea și explicația lui Didion asupra rolului subiectivității în ceea ce ea scrie, ca și rezistența
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și al treilea deceniu al secolului al XX-lea. Modalitățile în care subiectivitatea încearcă să implice lumea fenomenală - fie că e vorba de subiectivitatea scriitorului sau a cititorului - se exprimă în diverse forme și grade, dar există oricum în alegerea retorică pe care o face autorul atunci când face apel la mijloacele literare asociate cu universul romanesc. Printre scriitorii acestei epoci "liniștite" se numără Hard și Lardner. Alții care pot fi incluși aici sunt Richard Harding Davis 71, John Reed, Elizabeth Cochrane
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sub forma unei retorici adecvate pentru a analiza "în mod politicos" experiența fenomenalistă. Un asemenea exemplu poate fi găsit în Hall's Encyclopaedia. Dacă nu există o discuție despre literatură, în volum se va face o analiză detaliată a termenului "retorică", considerat o subcategorie a termenului "oratorie" în Treatise on Oratory; Or, The Art of Speaking well upon any Subject, in order to persuade (3: no. 121 [Y'r]). Bineînțeles că învățăturile oratoriei fac parte din tradiția neoclasicistă, având în vedere
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Cato", pentru a sublinia opoziția lor față de anti-federaliști (Furtwangler, 51). În cele din urmă, jurnalismul lui Joseph Addison în ziarul Spectator și în alte publicații era scris în stilul neoclasicist, și s-a dovedit omniprezent, reprezentând un model pentru stilul retoric al savanților și al oamenilor înstăriți, cum ar fi James Madison, care recunoaște acest lucru, și care este unul dintre autorii ziarelor Federalist (Furtwangler 89-91). O retorică neoclasicistă adecvată, care reflectă valorile clasei mondene, a dominat discuțiile publice. Totuși, progresul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în stilul neoclasicist, și s-a dovedit omniprezent, reprezentând un model pentru stilul retoric al savanților și al oamenilor înstăriți, cum ar fi James Madison, care recunoaște acest lucru, și care este unul dintre autorii ziarelor Federalist (Furtwangler 89-91). O retorică neoclasicistă adecvată, care reflectă valorile clasei mondene, a dominat discuțiile publice. Totuși, progresul tehnic în procesul tipăririi a permis achiziționarea unui cotidian la un penny bucata - de unde vine și denumirea de "penny press" - și "creșterea economică cu încă un nivel
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
comunica cu spiritele scriitorilor morți (90 nota editorului). Pe atunci, conceptul de "literatură transcedentală" își avea originile, în mare parte, în secolul al XIX-lea, în retorica și oratoria neoclasicistă cu forme universale, deși o asemenea literatură se manifesta împotriva retoricii neoclasiciste. Jurnalismul nu s-a ridicat niciodată împotriva universalității transcedentale. În 1915, când a fost publicată cartea lui Pattee, A History of American Literature, politici literare exclusiviste puteau fi descoperite în discuțiile sale despre naturalism și despre eseu. Aceste discuții
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
jurnalismul își putea regăsi demnitatea metodică. Așadar, așa cum afirmă Crooks, "facultățile de jurnalism aveau drept membri experți în comunicare educați în științe behavioriste, care i-au înlocuit pe foștii jurnaliști" (7). De asemenea, jurnalismul s-a schimbat, devenind, din studiu retoric fundamental, o știință socială. Everett Rogers susține opiniile lui Crook, adăugând că, în cazul în care studiul comunicării ar fi privit ca o știință, consecințele ar fi mult mai grave: "La începuturi, studiul comunicării întrecea școlile de jurnalism deja existente
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
departamentele unde se țineau discursuri, acestea transformându-se, din studii umanistice de retorică, în analize științifice de comunicare interpersonală" (477-78). Apoi, implicit, studiul jurnalismului a devenit, după același model, o știință socială, încetând să mai fie un proiect umanistic și retoric. Un alt criteriu luat în vedere a fost schimbarea numelui publicației lui Crook, pe lângă alte nume legate de Association for Education in Journalism and Mass Communication (AEJMC). În 1955 Journalism Educator și-a schimbat denumire în Journalism and Mass Communication
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
decât atât, în anul 1987, este publicată lucrarea lui Steven Chaffee și a lui Charles Berger - Handbook of Communication Studies - în care aceștia propun o definiție a ceea ce este studiul științific al comunicării, evitând a-l caracteriza ca un studiu retoric și umanistic. "Știința comunicării încearcă să înțeleagă cum se produc, cum evoluează și care sunt efectele sistemelor de semnale și simboluri prin dezvoltarea unor teorii care pot fi testate, și care conțin generalități legitime, ce explică fenomenele legate de producere
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
esențialul (însă scriitorii și stiliștii literari, autorii unor povești cronologice incoerente erau încă numeroși)" (Emery și Emery 264). Pe lângă disprețul arătat în acest anunț superficial, este de la sine înțeles că importanța ce se dădea paragrafului inițial, văzut ca un criteriu retoric de jurnalism factual sau obiectiv, se datora doar lor. Fiind de aceeași părere cu Mott, autorii afirmă că "povestea" istoriei jurnalismului american este una în care "știrile ar trebui să triumfe asupra comentariului editorial ca principala activitate a ziarului american
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
orice caz putem trage concluzia că jurnalismul literar, narativ în natura sa, s-a născut în perioada de după războiul civil, dobândind recunoașterea critică pe la 1890. Dovada care permite plasarea acestei forme moderne în această perioadă de timp este adaptarea tehnicilor retorice care se asociază în chip obișnuit cu scrierea unei nuvele literare la discursul jurnalistic, adaptare făcută de jurnaliști profesioniști, și recunoașterea, directă sau indirectă, de către critică a acestui tip de discurs. Ca o concluzie finală a acestor fapte se poate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nașterea jurnalismului literar narativ pe la 1900 este relația acestuia cu presa de senzație și cu cea de investigație. Problema centrală în încercarea de a despărți jurnalismul de senzație de cel literar este încercarea reușită sau nereușită de a utiliza strategii retorice care să acopere diferența dintre subiectivitate și obiectul acesteia. Succesul retoric acoperă prăpastia dintre Sine și Ceilalți, care evită să sublinieze diferența dintre acestea și să scoată în evidență lucrurile comune, acesta fiind unul din criteriile care determină calificarea unei
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de senzație și cu cea de investigație. Problema centrală în încercarea de a despărți jurnalismul de senzație de cel literar este încercarea reușită sau nereușită de a utiliza strategii retorice care să acopere diferența dintre subiectivitate și obiectul acesteia. Succesul retoric acoperă prăpastia dintre Sine și Ceilalți, care evită să sublinieze diferența dintre acestea și să scoată în evidență lucrurile comune, acesta fiind unul din criteriile care determină calificarea unei opere ca făcând parte din jurnalismul literar narativ, lucru care în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
feminine sau a uneia etnice. În sfârșit există dovezi că în timpul secolului al XIX-lea evoluția jurnalismului ca produs "nonliterar" își are originea în părerile unei prese partizane elitare care își are originea în neoclasicism, și aceasta este o categorie retorică bine determinată. Această considerație are ca ultim efect faptul că ne ajută să întelegem de ce jurnalismul ca formă și incluzând jurnalismul literar narativ va fi mai târziu marginalizat de mediila academice engleze. În secolul al XX-lea jurnalismul literar narativ
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Tom Wolfe a fost unul din primii care a teoretizat versiunea sa de jurnalism literar/nonficțiune, și, procedând astfel, a stabilit o linie directă de cercetare a cărui traseu poate fi urmărit până la Lounsberry, o linie bazată pe o tehnică retorică precisă și pe o intenționalitate auctorială. Wolfe construiește o taxonomie în care el identifică patru caracteristici care domină scrierea noului jurnalism. Ele sunt: "construcția scenă după scenă" similară cu cea din romanul realist; folosirea persoanei a treia într-o formă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
însemnând acele caracteristici precum gesturile persoanelor, stilul mobilei și al îmbrăcăminții din care rezultă "detalii simbolice" (Noul jurnalism, 31-32). O altă categorie de categorizări sunt acelea pe care Connery le numește "literare" care care ar putea să fie definite ca retorice (Discovering 22). Asemenea încercari sunt diferite de cele ale lui Wolfe prin aceea că ele se concentrează pe o analiză mult mai sofisticată a strategiilor retorice. Există două volume care marchează eforturile de înțelegere a genului sub forma unor studii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pe care Connery le numește "literare" care care ar putea să fie definite ca retorice (Discovering 22). Asemenea încercari sunt diferite de cele ale lui Wolfe prin aceea că ele se concentrează pe o analiză mult mai sofisticată a strategiilor retorice. Există două volume care marchează eforturile de înțelegere a genului sub forma unor studii literare: John Haollowell Fact and Fiction (Fapt și ficțiune, 1977) și John Hellmann Fables of Fact (Povești despre fapte, 1981). Hollowell propune o analiză care să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
8), bazându-se pe interviuri cu jurnaliști literari binecunoscuți cum ar fi John McPhee, Sara Davidson, Tracy Kidder și Richard Rhodes. Ajunge astfel la șase caracteristici ale formei care depind preponderent de intenția auctorială și de înțelegerea convențională a structurii retorice. Prima ar fi imersiunea în tematica subiectului (8-12), sau ceea ce Wolfe numea saturația repertorială, dar fără s-o includă în taxonomie. În opinia lui Sims, a doua caracteristică esre aceea că fiecare narațiune are o structură (12-15), care se aseamănă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Catalonia - este pur și simplu dezarmată pentru că una din caracteristicile concrete ale retoricii este aceea că face cititorul să creadă că adevărul care poate fi spus simplu este și adevărat (186-87). Jurnalismul literar narativ sau nonficțiunea ca un demers fundamental retoric este cercetat în antologia critică a lui Chris Anderson Literary Nonfiction - Literatura nonficțională. Anderson notează în eseul introductiv că problemele de formă și de transmitere a compoziției par a fi divizate. Una din componentele comune ale celor două laturi, sugerează
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Literatura nonficțională. Anderson notează în eseul introductiv că problemele de formă și de transmitere a compoziției par a fi divizate. Una din componentele comune ale celor două laturi, sugerează el, ar fi tema indeterminării care nu poate fi negociată decât retoric (xxi-xxii). Astfel Anderson reia o poziție similară a lui Hellmann, cea a "grilei-generative" retorice care este necesară pentru a impune o anume ordine într-o lume aparent absurdă. În consecință, eseurile antologate se ocupă în general de parametrii retorici ai
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a compoziției par a fi divizate. Una din componentele comune ale celor două laturi, sugerează el, ar fi tema indeterminării care nu poate fi negociată decât retoric (xxi-xxii). Astfel Anderson reia o poziție similară a lui Hellmann, cea a "grilei-generative" retorice care este necesară pentru a impune o anume ordine într-o lume aparent absurdă. În consecință, eseurile antologate se ocupă în general de parametrii retorici ai analizei, ele diferind atât cât pot diferi teoriile retorice. Spre exemplu, Charles Schuster examinează
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]